În cazul în care în clasa dvs. se află și elevi cu CES, indiferent de tipul disabilității, vor trebui respectate câteva reguli de organizare a activității și de adaptare a curriculei, astfel încât și dvs., ca profesori, dar și colectivul dvs. să puteți să vă atingeți obiectivele educaționale pe care vi le-ați propus.
În privința organizării, dacă elevul cu dizabilitati se afla integrat intr-o clasa de elevi cu dizabilitati usoare sau fara dizabilitati, el trebuie:
· sa intre in clasa in acelasi timp cu ceilalti elevi;
· sa fie asezat intr-o banca din care sa poata vedea bine profesorul si sa poata fi antrenat in activitatile clasei;
· sa participe la activitati in acelasi timp cu ceilalti elevi;
· sa realizeze trecerea de la o activitate la alta in acelasi timp cu ceilalti;
· sa plece din clasa odata cu ceilalti copii;
· sa fie incurajat sa participe la toate activitatile din timpul orei;
· sa fie ajutat doar atunci cand e strict necesar si doar pentru o scurta perioada de timp;
· sa fie incurajat sa socializeze cu ceilalti copii si sa primească sprijin de la acestia, atunci cand e cazul;
· sa fie incurajat sa realizeze sarcini de grup.
Elevului (elevilor) trebuie sa li se ofere cateva instrumente de organizare a activitatii:
· orarul de lucru sau “harta zilei” – un instrument de planificare a duratei si succesiunii activitatilor;
· completarea calendarului zilnic (ce zi este azi, cate zile au trecut din luna aceasta, cate zile mai sunt, cate duminici are luna); acest instrument simplu dă rezultate remarcabile, chiar si la copiii de varsta mare, atunci cand scopul folosirii lui este cel al organizarii mentale, al structurarii, al organizarii spatio-temporale a copilului. El poate fi redactat sub forma unei foi de calendar lunare, copiii colorand zilnic casuta corespunzatoare zilei curente. Pot fi folosite culori diferite pentru zilele lucratoare si zilele de odihna;
· alta rutina importanta este obisnuinta elevilor de a evalua rezultatele propriei activitati;
· elevul trebuie sa respecte urmatoarea secventa de lucru: citeste - intreaba-te ce ai citit - exprima cu cuvintele tale ce ai citit;
· descompunerea unei sarcini de lucru in pasi mici;
· folosirea echipamentelor adaptate (periferice si soft pentru calculatoare, lupe pentru copiii cu deficiente vizuale, aparate cu semnal sonor sau vizual, aparate cu retur vocal, sisteme de tip touch screen etc.).
· o inovație introdusă în anumite școli din Finlanda este folosirea scaunelor cu pedale (ca de bicicletă) pentru copiii cu ADHD, aceștia neputând să stea liniștiți, din cauza hiperactivității lor.
În privința comunicării
· comunicarea trebuie sa fie rara, clara, concreta, constanta
· folosirea cuvintelor pe care copilul le intelege; utilizarea aceluiasi cuvant pentru descrierea aceleiasi situatii
· folosirea propozitiilor scurte si simple
· exagerarea mimicii, gesturilor si intonatiei.
· utilizarea suportului vizual in comunicare (imagini, pictograme): acesta atrage si mentine atentia, reduce anxietatea, concretizeaza conceptele.
· folosirea de catre adult a pronumelui inversat pana copilul invata corect pronumele
· precizarea corecta a denumirii obiectelor si actiunilor folosite idiosincratic de catre copil
îIn cazul intrebarilor obsesive – la inceput raspuns identic, apoi ignorarea intrebarii
· ignorare la accent si intonatie anormala.
Pentru reducerea comportamentelor indezirabile
· Modalitati de diminuare a stereotipiilor:
- Oferirea unei alternative asemanatoare ca efect;
- Limitarea spatiului (i se permite sa faca miscarea stereotipa numai intr-un anumit loc: acasa, nu si pe strada), a timpului (durata si momentul zilei in care ii este permis comportamentul) si a persoanelor (numai in prezenta anumitor persoane: mama, educatoarea);
- Implicarea intr-o alta activitate;
- Folosirea stereotipiilor pentru invatarea unor deprinderi noi.
· In cazul autoagresivitatii se recomanda ignorarea (cand comportamentul nu presupune o vatamare corporala grava) atunci cand aceasta are scop manipulant. Daca are rol de autostimulare, agresivitatea va fi canalizata spre o alta actiune sau obiect (lovirea unei tobe, alergat);
- Mediul poate suferi modificari minore, doar daca acestea vor fi introduse treptat si reprezinta o necesitate pentru copil, altfel pot produce stress prin suprastimulare.
· Fixatiile pe obiecte pot fi reduse prin acelesi metode ca si in cazul stereotipiilor.
- Imaginatia poate fi stimulata prin joc de rol, copilul fiind invatat initial sa execute mecanic o activitate. Aceasta va fi descompusa in mai multe actiuni ce vor fi insusite treptat de catre copil. Pe masura ce acesta se obisnuiste cu sarcina, cadrul va fi schimbat (vor fi folosite situatii diverse, activitatea ramanand aceeasi).
Cum se pot preveni problemele de comportament ale acestor copii? Iata cateva recomandari:
· sarcinile scolare trebuie sa fie orientate catre succes;
· comentariile profesorilor trebuie sa fie pozitive, in cel putin 75% din cazuri;
· copilul trebuie sa fie invatat sa rezolve conflicte si sa se descurce cat mai bine in situatiile din viata cotidiana;
· trebuie stabilite clar consecintele comportamentelor inadecvate; de exemplu, copilul va petrece o perioada de timp intr-un spatiu special desemnat pentru pauzele de activitate;
· copilul trebuie “ocupat” permanent cu sarcini de invatare, dar care sa-i fie accesibile;
· spatiul de lucru nu trebuie sa fie aglomerat; toate partile camerei trebuie sa fie vizibile;
· atunci cand este nevoie, se poate supraveghea copilul indeaproape.
Ca unelte aflate la îndemâna cadrului didactic, vă propunem următoarele strategii motivaționale și de organizare a predării
Strategii motivationale:
· verificarea temelor sau a lucrarilor de control se face incercuind raspunsurile corecte, mai degraba decat greselile; încercuiți cu roșu ceea ce este bine!
· intarirea raspunsurilor corecte;
· realizarea unor grafice de inregistrare in timp a rezultatelor copilului.
Strategii de prezentare:
· se folosesc mai multe modalitati de prezentare a materialelor (orală, la tablă, pe planșe sau afișe, diagrame, discuții in clasă etc);
· se transmite consemnul elevului dupa ce contactul vizual a fost stabilit. Consemnul trebuie sa fie clar si concis, logic, confirmat de elev, apoi scris pe tabla sau in caiet;
· lucrurile importante se subliniaza sau se marcheaza, atat pe tabla cat si in caiet;
· pasii de invatare trebuie sa fie mici, de la simplu la dificil;
· se incurajeaza elevul sa puna intrebari si sa ceara lamuriri;
· se evita folosirea limbajului figurativ;
· se dau mai multe consemne scurte, in locul unuia lung;
· se da posibilitatea elevului instabil sa se miste prin clasa din cand in cand, pentru ca altfel ii va fi dificil sa se concentreze.
Organizarea modului de lucru pe materii:
a) Cititul:
· reducerea lungimii textului pe care tre buie sa-l citeasca acest copil;
· vocabular de sprijin, liste de cuvinte uzuale.
b) Scrisul:
Elevii cu dificultati de scriere au probleme in transferul continuturilor pe care le vad intr-o forma scrisa, din pricina problemelor motorii, vizuale si de prelucrare a informatiei. De aceea, este recomandabil:
· sa i se permita copilului sa scrie mai putin, intr-un timp mai lung;
· liniatura caietului trebuie sa fie mai mare, iar consemnele sa poata fi scrise si pe calculator, inregistrate pe banda etc.;
· copilul trebuie incurajat sa scrie numai dupa ce a ascultat cu atentie si a inteles consemnul;
· se pot folosi programe informatice de corectare a ortografiei, atunci cand aceasta reprezinta o dificultate (exista si o varianta romaneasca de soft, intitulata “Corector”);
· copierea de pe tabla trebuie sa beneficieze de un timp mai indelungat; se pot folosi fise rezumat pentru diferite tipuri de consemne sau activitati;
· copilul trebuie sa aiba singur ocazia de a-si corecta textul scris.
c) Matematica:
· folosirea unor suporturi concrete pentru invatarea conceptelor matematice (obiecte, imagini);
· exersarea, impreuna cu elevul, a pasilor de urmat in rezolvarea unei probleme (construirea strategiei de rezolvare).
d) Lucrarile de control:
· pregatirea anterioara a elevului pentru test si cerintele acestuia;
· fise de recapitulare asemanatoare testului, verificate impreuna cu elevul, pentru a depista punctele tari si punctele slabe;
· profesorul trebuie sa se asigure ca elevul intelege consemnele testului;
· posibilitatea ca anumite raspunsuri sa fie orale, ulterior ele fiind inregistrate si transcrise;
· timp suficient pentru completarea testului.
În loc de concluzii:
· Nu uitați faptul că dacă un copil nu învață așa cum îi predăm noi, atunci va trebui ca noi să ne schimbăm stilul de predare adaptându-l posibilităților copilului.
· Încurajați în permanență copilul, lăudați orice progres, oricât de mic.
· Încercați să înțelegeți ce se află în spatele comportamentelor lor indezirabile, dacă este vorba despre frustrare, de o încercae de atragere a atenției sau altceva. În funcție de cauze, strategiile pe care le puteți folosi sunt diferite.
Nu uitați că deși este o muncă foarte dificilă, ea poate fi și extrem de recompensatoare subiectiv. Uneori, un profesor cu har, empatic și dornic să ajute poate face diferența între o viață trăită la periferia unei societăți, exclus și stigmatizat și o viață împlinită, chiar dacă, în limitele determinate de condiția patologică a copilului.