Una din preocupările constante ale profesorilor, indiferent de specialitate sau de experiența acestora, este managementul clasei de elevi. Acesta presupune o serie de comportamente de organizare a clasei, inițiate de profesor, în scopul creării și menținerii unui climat care să-i permită realizarea obiectivelor instrucționale și să faciliteze activitatea de învățare a elevilor.

Iată de ce managementul clasei de elevi poate fi considerat una din sarcinile cele mai dificile pe care trebuie să le îndeplinească profesorul în școală. Perspectiva psihosocială asupra managementului clasei arată că universul clasei „ nu constituie un domeniu static, ci un câmp dinamic în care se desfășoară jocul unor forțe multiple: atracție, respingere, afirmare de sine, ascensiune, retragere, suspiciune, pretenții, stimă .

Clasa este un grup care are propria taină.”(Kriekemans, La Pedagogie generale, PUF, Paris, 1989, apud Romiță Iucu, 2006). Adeseori cadrele didactice se confruntă cu situații care afectează bunul mers al activităților la clasă. Elevii, sunt implicați, la rândul lor, într-un angrenaj social, activitatea lor intelectuală și afectivă se desfășoară în strânsă interdependență cu mediul social înconjurător.

 

Managementul clasei de elevi, din perspectivă sociorelațională, presupune două aspecte fundamentale:

1. Prevenirea comportamentelor negative

 2. Intervenția și tratarea acestora

În literatura de specialitate, perspectiva modificărilor comportamentale în managementul clasei , presupune din partea profesorului un set de comportamente prin care: 

              - să promoveze și să stimuleze comportamentele adecvate ale elevilor;

- să reducă frecvența și probabilitatea apariției unor comportamente dezadaptative;

 - să faciliteze relații interpersonale și un climat socioemoțional pozitiv în sala de clasă. Pentru a preveni comportamentele disruptive în clasa de elevi, profesorul trebuie să fie conștient de rolul său în determinarea climatului clasei și a relațiilor interpersonale.

 Carl Rogers (1975) apud. Stoica-Constantin (2004), a identificat mai multe atitudini ale profesorului pe care le consideră esenţiale în facilitarea învăţării în şcoală: congruenţă, acceptare, înţelegere empatică.

1.Congruenţă – a fi tu însuţi, onest, conştient de propriile sentimente, a le accepta şi a acţiona conform lor;

2.Acceptare – profesorul manifestă o atitudine de încredere şi respect faţă de fiecare elev;

3.Înţelegerea empatică – respectiv înţelegerea punctului de vedere al elevului, a modului în care percepe, simte şi gândeşte acesta realitatea.

La cele enumerate mai sus, B. Ginott (1993) a adăugat comunicarea eficientă, care presupune evitarea criticii şi etichetării, focalizarea conversaţiei asupra comportamentului şi nu asupra persoanei.

Comportamentele disruptive sau dezadaptative reprezintă răspunsurile indezirabile ale elevilor la o serie de contexte educaționale. După Zarkowska şi Clements (1997), există două criterii generale pe baza cărora se poate decide dacă un comportament este dezadaptativ sau nu:

1. comportamentul persoanei este contar normelor sociale,

 2. comportamentul cauzează un stres semnificativ celor care interacționează cu acea persoană.

În context școlar, un comportament este considerat dificil dacă întrunește unul sau mai multe din criteriile următoare:

· Comportamentul împiedică elevul să participe la activităţile curriculare.

· Comportamentul are un efect negativ asupra procesului educativ şi asupra performanţelor de învăţare ale elevului şi ale clasei.

· Comportamentul nu este adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare a elevului.

· Comportamentul duce la izolarea elevului de colegi.

· Comportamentul are un impact negativ asupra independenţei elevului.

· Comportamentul constituie o potenţială ameninţare (pericol) pentru colegi, profesori sau resursele şcolii. Acesta include şi comportamentul de autovătămare.

· Comportamentul reduce oportunităţile elevului de dezvoltare personală (abilităţi, stimă de sine, aptitudini)

Însă simpla descriere a comportamentului dezadaptativ nu oferă soluții, căi de urmat pentru eliminarea acestora.

Intervenția educațională a profesorului în situațiile amintite presupune:

 - Modificări comportamentale,

- Dezvoltarea stimei de sine,

- Dezvoltarea abilităților sociale,

- Educația parentală,

- Analiza funcțională a comportamentului,

- Realizarea planului comportamental individual.

În cele ce urmează vom încerca să identificăm cât mai multe instrumente, metode pe care cadrele didactice ar putea să le utilizeze în vederea intervenției și soluționării acestor comportamente într-o fază cât mai incipientă.

Viziunea veche asupra conflictelor/ tradițională	Viziunea nouă asupra conflictelor/ comportamentală
- Conflictul poate fi evitat; - Conflictul e cauzat de erori; - Conflictele dezbină și împiedică obținerea performanței optime; - Obiectivul managementului este de a elimina conflictul; -Performanța optimă necesită îndepărtarea conflictului	- Conflictul este inevitabil; - Conflictul este cauzat de nevoi/ interese, percepții, valori diferite;  - Obiectivul managementului este de a conduce nivelul conflictului spre obținerea de performanțe optime; - Performanța optimă necesită reducerea nivelului conflictului.

(după Mușata Bocoș, Gavra Rodica, Marcu Sorina, 2008 ,p.10)

 

 

În literatura de specialitate se poate observa că preocupările actuale asupra rezolvării conflictelor:

- lărgesc sensul conceptului de conflict;

 - recunosc, acceptă omniprezența acestuia;

 - transformă conflictele în oportunități, șanse de progres;

 - propun o nouă metodă de rezolvare a conflictelor la sfârșitul căreia toți protagoniștii beneficiază de avantajele care reveneau doar învingătorului (câștig-câștig) (după Stoica- Constantin, Ana, 2004).

 Managementul conflictului se referă la “gestionarea corespunzătoare a dezacordurilor, neînțelegerilor, situațiilor conflictuale astfel încât să se valorifice potențialul lor pozitiv. …presupune cultivarea unor strategii și tehnici distincte de a aborda, controla și trata conflictele…

În consecință, managementul conflictului presupune educarea în spiritul păcii, al cooperării, prin dezvoltarea atitudinilor corespunzătoare față de ceilalți și față de conflict” (Mușata Bocoș, Gavra Rodica, Marcu Sorina, 2008,p.15 ).

Managementul conflictului presupune dezvoltarea mai multor strategii:

- strategii de prevenire și evitare a conflictului

- strategii de control, rezolvare și gestionare a acestuia.

 Sursele generatoare de conflict pot fi:

 · Controlul asupra resurselor

 · Activitatea interdependentă; abordări individuale

· Obiective diferite

· Probleme de comunicare

 · Diferențe în percepții și valori

 · Mediul de lucru

 · Diferența de personalitate și atitudine

· Structuri de autorități neclare .... (Europass Teacher Academy - Conflict Management)

Clasa de elevi este un spațiu de comunicare complex care are un potențial crescut pentru apariția unor conflicte ce pot să deturneze actul didactic de la finalitățile sale pozitive. Tipurile de conflicte care pot să apară în clasa incluzivă și cauzele lor sunt:

 · conflicte între elevi- atmosfera competitivă, de intoleranță, comunicarea slabă, exprimarea nepotrivită a emoțiilor, absența priceperilor de rezolvare a conflictelor, utilizarea greșită a puterii de către profesor ( care potențează sau diminuează factorii enumerați anterior);

 · conflicte între profesori și elevi- lipsa regulilor organizatorice sau a discutării acestora, lipsa consecințelor pentru încălcarea regulilor, sancțiuni exagerate, neînțelegerea de către elev a motivului pentru care a fost sancționat, umilirea etc.;

· conflicte între profesori și părinți –comunicarea defectuoasă, numărul mic de contacte pe parcursul anului școlar, prejudecățile părinților bazate pe experiențele lor anterioare;

 · conflicte între profesori-intoleranța față de ideile diferite, lipsa unor soluții concrete în abordarea comportamentelor disruptive ale elevilor, discuțiile în diferite contexte.

Sintetizând, putem spune că principalele cauze ale confictelor în școală sunt competiția, intoleranța, comunicarea slabă și utilizarea defectuoasă a emoțiilor. Iată de ce un management de calitate al conflictelor își va propune ca obiective dezvoltarea comunicării interpersonale, dezvoltarea toleranței și dezvoltarea socio-emoțională a actorilor implicați în educație.

Premisele de la care ar trebui să pornească orice cadru didactic în abordarea, managementul conflictelor sunt:

- creșterea motivației pentru schimbare,

 - creșterea capacității de adaptare la realitate,

 - dezvoltarea creativității, - cunoașterea elevilor și creșterea coeziunii grupului-clasă,

 - ameliorarea capacității de a identifica problemele și a găsi rapid soluții.

Managementul conflictelor în clasa de elevi trebuie să țină cont de următoarele aspecte:

 1. Menținerea unei relații pozitive pe perioada conflictului prin: ascultarea activă, utilizarea întrebărilor deschise pentru clarificarea mesajelor;

2. Diferențierea dintre evenimente, comportament și interpretarea lor, evaluarea diferitelor opțiuni;

 3. Focalizarea pe problemă nu pe persoane, folosirea unor termeni concreți, specifici, comportamentali în descrierea situației și nu generali;

 4. Utilizarea comunicării directe, fără a reacționa cu propriile argumente, clarificarea întrebărilor, solicitarea informațiilor pentru înțelegerea situației, evaluarea impactului conflictului asupra relației și a grupului;

5. Identificarea barierelor în rezolvarea conflictului. Acestea pot fi: judecarea persoanei și nu evaluarea mesajului, căutarea de contraargumente, reacția prematură, ascultarea interlocutorului pentru a identifica greșelile și nu pentru a înțelege mesajul, convingerea că numai el/ea are dreptate;

 6. Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în abordarea conflictelor.

Strategii comunicative pentru prevenirea, abordarea și rezolvarea conflictelor  în clasa de elevi    

 Comunicarea și conflictul se află într-o relație de interdependență, astfel acolo unde există comunicare apare și conflictul iar  în prevenirea, gestionarea, rezolvarea, diminuarea unui conflict abilitățile de comunicare sunt vitale.. Conflictul este definit adeseori ca un blocaj apărut în comunicare, însă nu apariția sa în sine este o problemă ci modul în care el este soluționat.

Strategiile comunicative de prevenire a conflictelor în clasă trebuie să conțină următoarele aspecte ( adaptare după I.O.Pânișoară, 2004, apud. Mușata Bocoș, 2008):

 existența unor sarcini stabile, bine structurate și acceptate de întregul grup;

 încurajarea comunicării;

 evitarea situațiilor de tip câștig –pierdere;

 este important ca fiecare participant să aibă senzația că are locul său în grup;

 moderatorul stabilește tonul și regulile;

 oricine este în siguranță să-și spună părerea;

  participanții exprimă propriile așteptări de la activitate;

  participanții știu că o idee contrazisă este de fapt o altă idee.

Pentru ca această strategie să poată fi aplicată este necesar ca profesorul să dezvolte elevilor prin exerciții/tehnici  specifice următoarele aspecte:

 1. Ascultarea activă

 2. Exprimarea asertivă

3. Încurajarea stimei de sine a celuilalt

Strategiile comunicative de abordare și rezolvare a conflictelor în clasă

Una din modalitățile de rezolvare a unui conflict este colaborarea. Există o relație reciprocă între  soluționarea constructivă a unui conflict și cooperarea eficientă. Relațiile de bună cooperare facilitează soluționarea constructivă a conflictului iar abilitatea de a soluționa conflictele inevitabile ce apar în timpul cooperării, facilitează consolidarea relațiilor de cooperare.

Bibliografie:

1.      Bocoș, M. (coord.), (2008), Comunicarea și managementul conflictului, Editura Paralela 45, Pitești

2.      Coordonatori: Catrina Hîrciagă-Costache, Carolina Stanciu - Educaţia incluzivă şi managementul conflictelor,Cluj- Napoca, 2019;

 

3.      Stoica-Constantin, A., (2004), Conflictul interpersonal, Editura Polirom, Iași