1. „Podul” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.
Scop: Să explice ce este stresul. Să descrie abilităţile prin care se poate face faţă stresului.
Materiale: Paste făinoase de diferite forme; carton; plastilină, pastă de modelat, sârmă, alte materiale.
Desfăşurare: Copiii analizează mai întâi imagini cu poduri şi discută despre părţile unui pod. În echipe, copiii construiesc din materialele pe care le au la dispoziţie câte un pod. După ce podul a fost realizat se discută despre factorii de stres cu care s-au confruntat până în acel moment. Se realizează liste separate pentru fete/ băieţi. Apoi pentru fiecare factor de stres se realizează câte o etichetă cu numele lui şi se stabileşte un gramaj, prin discuţii cu echipa. Se pot găsi obiecte care să simbolizeze fiecare factor stresor (de exemplu creioane, mere, radieră,caiet etc.,cele mai uşoare reprezentând factorii mai puţin stresanţi, iar cele mai grele factorii mai importanţi).Când podurile sunt gata, copiii pun diferite greutăţi şi observă ce se întâmplă cu podul.
Puncte de discuţie:
1. Ce putem face ca să nu se dărâme podul?
2. Cum aţi stabilit care factori sunt mai importanţi, mai „grei” decât alţii?
3. Pe cine afectează mai mult factorii enumeraţi ? Pe fete sau pe băieţi?
4. Cum reacţionează de obicei fetele, respectiv băieţii pentru a face faţă acestor situaţii?
5. De ce fetele îşi exprimă mai des emoţiile verbal?
Aşa cum podurile sunt construite să suporte traficul greu, şi organismul uman este construit ca să facă faţă stresului. Pentru a păstra podul, poţi controla/reduce traficul greu. Cu problemele care apar la oameni nu putem face asta de multe ori. De aceea e important să învăţăm mai degrabă cum să consolidăm podul, să-l facem mai puternic.
2. „Emoţii” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandă pentru copiii de 6-10 ani.
Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate.În cadrul acestei activităţi copiii vor identifica variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau “mă simt rău” şi vor exersa numirea lor corespunzătoare.
Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale; Scenarii (secvenţe de texte literare în care personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate intereselor şi vârstei participanţilor);Ziare,reviste; Foarfeci; Lipici; Cartoane.
Desfăşurare: Copiii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt. Fiecare copil va numi o emoţie (se poate remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este “bine” sau “rău”). Este prezentată planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare copil trebuie să descrie ultima situaţie în care s-a simţit:
1. Vesel
2. Furios
3. Speriat
4. Trist.
Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5 persoane. Fiecare grup primeşte un scenariu în care este prezentată o situaţie. Sarcina lor este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a personajului.Fiecare grup primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea emoţională a personajului din scenariu.
3. „Exprimarea emoţiilor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru copiii de 10-14 ani.
Scop: Să analizeze rolul stereotipurilor de gen în exprimarea verbală a emoţiilor.În cadrul acestei activităţi va fi analizată relaţia dintre normele de gen şi sănătatea emoţională.
Desfăşurare: Tinerii sunt împărţiţi pe grupe. Primesc sarcina să noteze cum influenţează genul exprimarea emoţională la fete şi la băieţi. Fiecare grup prezintă răspunsurile şi sunt notate pe tablă sau pe flipchart normele de gen care cresc probabilitatea adoptării comportamentelor de risc la fete şi la băieţi;
4. „Ghid de utilizare a prietenilor”-Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru tinerii de 12-16 ani.
Scop: Operaţionalizarea conceptului de prietenie.
Desfăşurare: Tinerii sunt rugaţi să scrie, în echipe de 3-5 persoane, sfaturile pe care i le-ar da unui extraterestru adolescent/ unei extraterestre adolescente, care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a prietenilor.
Puncte de discuţie:
1. Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii?
2. Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
3. Cum menţinem o relaţie de prietenie?
4. Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie?
5. Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă?
6. Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă?
5. „Cui pot cere ajutor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 6-10 ani.
Scop: Învăţarea unor acţiuni concrete pe care copilul este bine să le facă atunci când se confruntă cu probleme.
Desfăşurare: Se realizează o listă cu posibile probleme pe care le pot întâmpina copiii (ei pot participa la crearea listei):
1. mă simt rău;
2. nu înţeleg ceva la ore;
3. mi-am uitat pachetul cu mâncare acasă;
4. m-am încăierat cu alţi copii în faţa blocului;
5. un străin m-a întrebat unde locuiesc şi dacă părinţii sunt acasă etc.
Puncte de discuţie: Copiii discută, pentru fiecare situaţie, care sunt persoanele la care pot apela pentru ajutor. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, ca şi adulţii cer ajutorul cuiva când au probleme.
6. „Vreme ploioasă” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.
Scop: Înţelegerea modului în care abilităţile pe care ni le dezvoltăm pot reprezenta mecanisme de a face faţă problemelor cu care ne confruntăm.
Materiale: Hârtie decupată sub formă de picături de ploaie; baloane; umbrelă.
Desfăşurare: Se realizează 6 picături mari de ploaie (din hârtie decupată sau, dacă exerciţiul se desfăşoară afară, baloane umplute cu apă şi înnodate). Fiecare picătură se denumeşte după unul din comportamentele de risc. Un elev ţine o umbrelă, în timp ce un altul aruncă picăturile de ploaie. Se explică faptul că cel care ţine umbrela este pregătit sa înfrunte “furtunile” cu care oamenii se pot confrunta în viaţă.
Puncte de discuţie: Se discută ce ar putea constitui o umbrelă pentru noi (lucruri care ne ajută să facem faţă problemelor care pot apărea) şi cum ne pot proteja acestea: abilitatea de a lua decizii responsabile, de a căuta suportul celorlalţi, valorile pe care le ai etc.
7. „Inventarul abilităţilor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale, dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.
Scop: Să conştientizeze abilităţile de a face faţă la situaţii dificile.
Materiale: Foi de flipchart; Marker-e.
Desfăşurare: Copiii pot face o listă de comportamente care exprimă abilităţile lor emoţionale, sociale şi cognitive pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Se lucrează pe echipe de fete şi echipe de băieţi.Apoi ideile copiilor se pot centraliza într-un inventar pe care aceştia îl pot aplica altor colegi (din alte clase). Se explică faptul că nu e vorba de un test, ci de o ocazie ca fiecare să se gândească la resursele pe care le are pentru a face faţă.
1. Cer ajutorul când am nevoie.
2. Am cel puţin un hobby.
3. În general mă plac şi mă accept pe mine însumi.
4. Pot accepta ca cineva să mă critice constructiv.
5. Mă simt mulţumit când ştiu că am dus ceva la bun sfârşit.
6. Am cel puţin unul sau doi prieteni buni.
7. Pot spune “nu” prietenilor.
8. Evit să bârfesc.
9. Iau hotărâri cu grijă, fără a mă pripi.
10. Nu abuzez alte persoane şi nu-i las pe alţii să mă abuzeze.
Puncte de discuţie:
1. Ce diferenţe au apărut între listele fetelor şi cele ale băieţilor? Putem spune că aceste diferenţe se reflectă şi în comportamente diferite ale fetelor/ băieţilor?
2. Ce răspunsuri au dat ceilalţi copii când au completat inventarul? Cum explicăm rezultatele?
8. Chestionar privind agresivitatea în şcoală adresat cadrelor didactice
1.Consideraţi că elevii se simt în siguranţă în timpul petrecut în şcoală?
a) da
b) nu
c)……………………………………………..(alt răspuns)
2.Consideraţi că şcoala dumneavoastră oferă siguranţă profesorilor şi elevilor?
a) da
b) nu
c)……………………………………………..(alt răspuns)
3.Care sunt cele mai frecvente situaţii de violenţă în şcoală?
a) între elevi
b) a elevilor faţă de profesori
c) a profesorilor faţă de elevi
4.Oferiţi exemple de situaţii concrete de violenţă petrecute în şcoală .
…………………………………………………………………………
………………………………………………………………………….
……………………………………………………………….…………
………………………………………………………………..…………
…………...............……………………………………………………..
5.Cazurile de violenţă petrecută în şcoală au fost rezolvate cu sau fără implicarea altor factori(ex : poliţie, ISJ,SPAS etc)?
……………………………………………………………………………….………………………………………………………………………………..
6.S-a întâmplat să aveţi vreun conflict cu părinţii elevilor dumneavoastră?
a) da
b) nu
7.Dacă răspunsul la întrebarea precedentă este da , care au fost cauzele?
………………………………………………………………………………….
8. Care sunt metodele folosite de dumneavoastră pentru aplanarea conflictelor între elevi?
…………………………………………………………………………………….
9.Care credeţi că este tendinţa de apariţie a cazurilor de violenţă în şcoală?
Creştere – scădere-menţinere.
10. Consideraţi necesară o strategie a şcolii care să combată sau să prevină situaţiile de violenţă şcolară? Sugeraţi etape-activităţi-metode care ar putea fi derulate în acest scop.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
9. Chestionar privind agresivitatea în şcoală adresat elevilor
1. Menţionaţi 5 cauze care generează comportamente agresive.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
2. Dintre formele de agresivitate de mai jos alegeţi trei care consideraţi că sunt cel mai des întâlnite la noi în şcoală:
- Lovirea unui coleg;
- Lovirea unui obiect;
- Intimidarea;
- Cuvinte obscene;
- Injurii, jigniri;
- Ameninţarea;
- Refuzul îndeplinirii sarcinilor, activităţilor;
- Gălăgie, indisciplină;
- Mişcările neautorizate (intrările şi ieşirile din clasă)
3. Indicaţi trei tipuri de măsuri ce se pot lua în scopul reducerii comportamentelor agresive.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………
4. Expunerea frecventă la violenţă poate induce la oameni o insensibilitate la violenţă:
a) da;
b) nu.
5. Credeţi că vizionarea frecventă de filme şi programe T.V. saturate de agresivitate influenţează conduita persoanelor care se comportă agresiv:
a) da;
b) nu.
6. Să presupunem că nu ar exista decât filme cu personaje pozitive şi acţiuni bune. Credeţi că ar mai exista violenţă în lumea contemporană?
a) da;
b) nu.
7. Aţi asistat în şcoală la scene de violenţă? Dacă da în ce au constat acestea?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………
8. Aţi fost vreodată victima unui comportament agresiv, în şcoală? Dacă da în ce a constat acesta?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
9. Aţi primit vreodată observaţii din partea profesorilor, colegilor din cauza comportamentului neadecvat pe care l-aţi avut?
a) da;
b) nu.
10. Ierarhizaţi următoarele comportamente agresive ale profesorilor, în funcţie de frecvenţa lor, pe o scală de la 1 la 7 (locul întâi ocupându-l comportamentul cel mai frecvent, iar locul 7 comportamentul cu frecvenţa cea mai mică):
- tonul ridicat;
- evaluarea neobiectivă;
- intimidarea;
- jignirea;
- cuvintele ameninţătoare;
- lovirea;
- excluderea de la ore.
Obs. Dacă nu s-a întâmplat niciodată , menţionaţi acest lucru.
Pentru a face fata stresului emotional la scoala sau in comunitate, se poate dezvolta in cadrul unui program de dezvoltare a inteligentei emotionale, prin exercitii, jocuri de echipă, jocuri de rol, meditație, povești și dialog abilitati precum increderea, optimismul, empatia, adaptarea la schimbare, medierea conflictelor, comunicarea si asumarea responsabilitatii, gestionarea furiei, tristetii si timiditatii. De asemenea se invata tehnici de automotivare si de iesire din situatii dificile si eficacitatea lucrului in echipe, tehnici de relaxare si de imagistica pentru a face fata stresului sau pentru a controla furia (bazate pe tehnici de programare neurolingvistica-NLP, gandire laterala, teoria inteligentelor multiple), ceea ce poate avea efecte pozitive de-a lungul intregii vieti.
Calendarul atelierelor:
1.Cutiuţa cu emotii: vom răspunde la întrebarea cum mă simt? Şi vom începe călătoria în tărâmul emoţiilor şi sentimentelor. Această aventură va implica curaj şi dorinţa de a evolua, de a da posibilitatea sufletului nostru de a experimenta stări, trăiri şi emoţii infinite. Trăim bucuria în aceeaşi măsură în care trăim şi tristeţea, ura şi iubirea, altruismul şi egoismul, încrederea. Şi până la urmă noi suntem bucuria şi tristeţea, ura şi iubirea, altruismul şi egoismul, suferinţa şi fericirea, greşeala şi iertarea, împlinirea şi ratarea, şi infinit mai mult decât atât. Dar pentru a ne cunoaşte cu adevărat, e bine să le trăim pe toate şi să fim conştienţi de toate părţile noastre, cu luminile şi umbrele lor. Altfel nu suntem întregi.
2.Cercul Excelentei: vom lucra cu punctele noastre tari, conștientizându-le, ceea ce ne va ajuta în viitor să le folosim ori de câte ori avem nevoie să găsim soluții creative sau să depășim anumite blocaje. La acest atelier răspundem la întrebarea „ce pot eu sa fac? Iar daca „nu pot sa fac asta”, atunci „ce s-ar întâmpla daca as putea?” Asta ne va da un impuls sa facem acel lucru şi până la urmă îl vom face. Am crezut că nu putem face asta pentru că era ceva nou pentru noi şi nu aveam încredere. Data viitoare când vom crede că nu putem face ceva, ne putem uita la lista “Ce pot eu să fac?” amintindu-ne toate lucrurile pe care le putem face. Daca putem face toate aceste lucruri, înseamnă că îl putem face şi pe acesta.
3.Micul Optimist: optimismul nu înseamnă doar gândire pozitivă; ar trebui sa fie o obisnuinţă, un stil de viaţă orientat spre a gândi pozitiv. Se spune ca cei care sunt optimişti din fire sunt de fapt mai imunizaţi psihologic în faţa problemelor ce pot apărea în viaţă, au mai mult succes la şcoală şi în carieră, se îmbolnăvesc mai greu. Din fericire optimismul este o abilitate EQ care poate fi dobândită şi exersată. De asemenea învăţăm ce sunt obiectivele, şi cum să le dam o forma concretă, de pus în practică. Astfel vom şti încotro ne dorim cu adevărat să mergem şi ce resurse avem la dispoziţie ca să reuşim.
4.Micul Intelept: vom continua să lucrăm cu obiectivele (SMARTER) şi afirmaţiile pozitive, cu imaginea de sine, pentru că imaginea despre noi înşine pe care o avem în minte este cheia pentru viața noastră; toate acțiunile, sentimentele şi comportamentele noastre se conformează acestei imagini, pe care ne-am format-o despre noi înşine. Aşadar învăţăm despre noi înşine, despre ceea ne dorim, unde vrem să ajungem şi cum să reuşim să ne atingem scopurile, obiectivele, visele. Ne examinăm acțiunile, comportamentele, performanţele: ce așteptări am eu de la mine? Ce cred eu despre mine? Unde vreau să ajung? Şi desigur cum ajung la destinaţie, savurând totodată şi călătoria?
5.Lady&Gentleman: vom învăţa să oferim şi să primim complimente, ne vom întări stima de sine, vom învăţa noi tehnici de gestionare a furiei şi anxietăţii, vom învăţa prin joc şi improvizaţie cum să relaţionăm în diverse situaţii şi cum să evităm conflictele cu eleganţă şi diplomaţie. De asemenea, ne vom antrena capacitatea de concentrare în condiţii de stres, deoarece nu este suficient să le cerem copiilor să vorbeasca despre ceea ce ar trebui să facă atunci când cineva îi necajeste, ei trebuie să exerseze în mod concret stăpânirea de sine în timp ce sunt tachinati. Pentru a-i ajuta pe copii să deprindă controlul emoţiilor, trebuie să luptăm cu armele potrivite, rezolvând problemele emoţionale prin soluţii bazate pe emoţii. Trebuie să educăm atât creierul emoţional cât şi pe cel raţional.
6.Raţiune&simţire: la acest atelier ne vom observa şi conștientiza unele aspecte „negative” ale personalității noastre şi vom vedea în ce moment ele ne-au ajutat sau ne pot ajuta în vreun fel, le vom da voie să iasă la suprafață, le vom șlefui şi astfel le vom transforma iar scopul este de a ne împrieteni cu noi înşine, de a ne accepta şi iubi așa cum suntem şi în felul acesta de a-i accepta şi iubi şi pe ceilalți. De asemenea vom exersa câteva tehnici de anger management şi vom răspunde la întrebarea “cum te simţi când eşti supărat/furios/nervos?”
7.Timpul meu: vom învăţa cum să facem faţă schimbării, mâhnirii, supărării, criticii utilizând tehnica Linia timpului. Vom afla ce este Axa vietii şi vom lucra cu matricea identităţii, instrumente valoroase de cunoaştere şi autocunoaştere prin care vom ajunge să ne cunoaştem şi să ne înţelegem mai bine acţiunile, comportamentele, stările, deciziile la momentul în care ne aflăm. Vom călători în timp de unde ne vom întoarce cu răspunsul la întrebarea cum/unde mă văd peste 10 ani?
8.Micul scriitor: ce sunt metaforele şi ce pot face ele cu/în viaţa noastră, vom crea împreună o poveste pe baza celor 7 ateliere anterioare, vom continua jurnalul Cum ma simt? şi vom recapitula cele mai importante tehnici (Butonul Bucuriei, Coşul furiei etc). Când eşti copil, în poveste te simţi acasă. Acolo te simţi liber să te exprimi, să visezi, să îndrăzneşti şi să călătoreşti acolo unde nimeni nu a mai ajuns până atunci.
Bibliografie:
David, Daniel. (2006) Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamnetale. Iaşi, Editura Polirom
Holdevici, I. 1996, Elemente de psihoterapie, Bucureşti, Editura ALL,p.67
Mitrofan, I. (coord) 1997, Psihologia experienţială. (O paradigmă a autorestructurării şi dezvoltării personale), Editura Infomedica
Nedelcea, Cătălin şi Dumitru, Paula. 1999, Optimizarea comportamentului profesional. Între educaţie şi psihoterapie,. Bucureşti, Editura S. P. E. R