·         De ce este nevoie de educație specială?

Când auzim despre nevoi speciale și educație specială ne ducem cu gândul mai ales la copiii cu disabilități sau aparținând unor grupuri defavorizate socio cultural.

În fapt, copiii supradotați sunt și ei un grup atipic, ale cărui nevoi sunt deseori ignorate ori lăsate doar spre grija părinților și a meditatorilor particulari. Rareori, școala ca sistem își propune să adapteze curricula pentru astfel de copii, ale căror nevoi intelectuale și posibilități, depășind cu mult media, se vor plictisi atunci când li se cere să facă același lucru cu ceilalți.

Se știe că una dintre căile de demotivare, pe lângă suprasolicitarea cuiva, este și subsolicitarea. Aceasta îi va face să devină apatici, neinteresați de cele predate, chia turbulenți uneori.

Da, sistemul trebuie să se preocupe mai ales de medie, dar așa cum incluziunea încearcă timid să ajute pe copiii vulnerabili, ar trebui să încerce să se adapteze și vârfurilor (și poate astfel să le fidelizeze).

·         Educaţia copiilor „gifted”

Deoarece copiii supradotaţi prezintă caracteristici particulare de dezvoltare, s-a construit pretutindeni în lume un sistem educativ ce respectă caracteristicile particulare şi care poate valorifica enormul potenţial intelectual şi aptitudinal al supradotaţilor, direcţionând influenţele educaţionale în mod deosebit de educaţia de masă, spre stimularea acestora. Programe educaţionale eficiente pentru supradotaţi frecvent citate în literatura de specialitate sunt următoarele:

a. metoda rezolvării creative a problemelor a lui Parnes (1977); Sidney J.Parnes a fost fondatorul fundaţiei pentru educaţie creativă, el a studiat o viaţă modalităţile prin care se pot realiza programe educative care să vină în sprijinul elevilor pentru soluţionarea problemelor în învăţare şi pentru dezvoltarea gândirii creative, el susţinea necesitatea diferenţierii curriculum-ului.

b. modelul triadei de îmbogăţire a lui Renzulli (The Enrichment Triad Model, 1977, 1985). Joseph S. Renzulli dezvoltă un program de educare a supradotaţilor bazat pe experienţe de învăţare diferenţiate, care cuprinde: activităţi de instruire în grup, activităţi exploratorii generale, activităţi de investigare individuală sau în grupuri mici.

 c. stâlpii totemici ai talentului multiplu al lui Calvin W.Taylor (1978); Taylor, prin propriile cercetări lansează o teorie (bazată pe modelul structurii inteligenţei a lui Guilford2 privind stimularea şi dezvoltarea talentelor creative multiple prin instrumente educative oportune. El susţine ideea că fiecare individ se remarcă printr-un talent specific. De aceea, în abordarea sa el subliniază că pot fi descoperite mai mult de 10% de copii talentaţi dincolo de evaluarea prin testele de inteligenţă, dacă se iau în considerare şi alte aspecte şi el propune 9 arii cum ar fi: rezultate academice, gândire productivă, planificare, comunicare, produse, decizii, aplicare, relaţii, discernământ. El susţine, de asemenea, ideea că, dacă stimulăm motivaţia elevilor pentru învăţare, ei îşi vor dezvolta abilităţile potenţiale într-un mod accentuat.

 d. programul de accelerare de la Universitatea John Hopkins (Stanley, 1980). Acest program cuprinde mai multe modalităţi de accelerare: intrarea în şcoală mai devreme decât vârsta admisă, trecerea peste o clasă sau două, studiul într-un ritm mai rapid a unor materii, studiul în clase paralele (la unele discipline poate frecventa clasa a II-a, iar la alte discipline clasa a IV-a), plasarea copilului/elevului în clase cu copii de acelaşi nivel intelectual, participarea la programe de pregătire specială etc.

e. matricea de îmbogăţire a lui Tannenbaum (1983). Abraham J.Tannenbaum a studiat modalităţile prin care poate fi îmbunătăţită educaţia copiilor supradotaţi cu disabilităţi, cu rezultate şcolare slabe, pe cei veniţi din medii culturale diferite, studii publicate în cartea sa de referinţă publicată în 1983: Psychological and Educational Perspectives. El insista pe necesitatea şcolilor sau claselor speciale pentru copiii dotaţi.

f. planul Piramida, realizat de D.Cox (1985). Modelul propus de Cox pentru copiii supradotaţi vizează analiza şi evaluarea lucrărilor realizate de elevi pe bază de teme date sau la libera lor alegere; analiza şi compararea notelor obţinute la diferite obiecte de studiu; teste psihologice pentru reliefarea diferitelor componente structurale (percepţie spaţială, discriminare cromatică, spirit de observare, reprezentare planăşi spaţială, probe de tip labirint, urmărire linii, punctare, atingere etc.).

g. modelul elevului autonom, creat de G. Betts (1985), fiecare elev trebuie să beneficieze de o abordare diferită în funcţie de profilul individual pe baza cărora să fie create programe distincte;

h. modelul educaţional integrativ, realizat de S. Kaplan (1986). Şi el este adeptul învăţării diferenţiate pentru supradotaţi prin utilizarea unui curriculum flexibil, gruparea copiilor după capacităţi şi aptitudini în clase sau grupe omogene.

i. programul Purdue creat de John F.Feldhusen este un program dedicat dezvoltării gândirii creative şi a celor patru calităţi ale acesteia: flexibilitate, fluenţă, originalitate şi elaborare. (G. Kelemen, 2009, p. 273-275)

În România, poate că cel mai cunoscut centru preocupat de descoperirea copiilor supradotaţi şi educaţia lor este Centrul Gifted Education din Bucureşti (www.giftededu.ro)

Aici cele trei arii fundamentale de lucru cu copiii supradotaţi sunt abordate prin învăţare experienţială, reflecţie, prin joc şi autodescoperire:

1. Recuperarea în principal a asincroniei în dezvoltare (un dezechilibru). Toate cursurile sunt axate pe stimularea simultană a EQ (Inteligenţa Emoţională) şi SQ (Inteligenţa Socială) şi stabilirea unei relaţii strânse între echipa de copii, gruparea pe studii de caz şi schimbarea co-echipierilor pentru flexibilitatea în lucrul în grup, găsirea soluţiilor în grup, etc., precum şi stabilirea unui ataşament sigur emoţional cu una sau mai multe persoane, „LF- Learning Facilitators.”

2. Managementul învăţării şi al informaţiei (recuperarea şi stimularea motivaţiei de a învăţa, de a descoperi şi autodescoperi, de a fi autonom în învăţare, de a recunoaşte beneficiile automotivaţiei, de a avea o atitudine personală în ce priveşte informaţia şi cunoştinţele).

3. Dezvoltarea gândirii (IQ nu este o garanţie în viaţă, ci este mai mult un aspect de vulnerabilitate; cine deţine un Ferrari nu înseamnă că dacă îl ţine în garaj, va ştii şi să-l conducă; dacă iese pe stradă cu un Ferrari e posibil că va accidenta pe cineva pentru că nu ştie să-l conducă)

Centrul oferă un model de educaţie alternativă în care se urmăreşte dezvoltarea creativităţii, a inventivităţii prin utilizarea complementară a competenţelor, ceea ce se traduce prin a face lucrurile altfel, a se înţelege pe sine altfel, să se descopere pe sine altfel; să se observe pe sine în contexte diferite (dezvoltarea capacităţii de auto-observare şi a celei de auto-reflexie). În acest sens, copiilor le sunt oferite anual traininguri cu traineri hiperspecializaţi în anumite domenii (ex. Public Speaking- dezvoltă EQ şi SQ, precum şi componentele lor: încredere, conectare la ceilalţi, răspuns în timp real la stimuli emoţionali şi comportamentali, sesizarea emoţiilor grupului şi ale sale în timp real etc.).

Copilul este stimulat în cadrul cursurilor să descopere şi să se descopere într-un mediu stimulativ, unde creativitatea, expresia de sine şi auto-descoperirea se fac prin joc şi experimentare de sine, de sine în relaţie cu ceilalţi, cu natura, cu spiritualitatea.

Cadrul educaţional oferă accesul copilului la un mentor sau o persoană foarte apropiată de interesele/pasiunile copilului care să îl ajute într-o manieră realistă să îşi actualizeze potenţialul.

Faptul că aceşti copii au un potenţial este un dat. Unul din scopurile educaţiei este ca ei să îşi utilizeze potenţialul în toate interacţiunile şi să capete în cadrul Programului Academic abilităţi, aptitudini şi comportamente transferabile în viaţă, în orice context şi situaţie de viaţă. Degeaba un copil ştie să rezolve un conflict în cadrul Centrului dacă nu transferă această abilitate şi în context familial, la şcoală sau în mediul şcolar.

Având ca scop educaţia globală, în acord cu individul un scop principal nu îl reprezintă predarea de cunoştinţe, adică doar să ştie, sau să facă, ci să fie, să fie în acord cu potenţialul lui. Educatorii facilitează împlinirea potenţialului de către copii, de a-şi stabili unde vor să fie.

Una dintre ideile de bază în educaţie este realizarea unei legături permanente cu: „Cum te ajută în realitatea imediată, curentă?”, ceea ce conduce la cea mai mare rată de fixare a competenţelor. Se fixează ceea ce înveţi teoretic şi aplici imediat. Educatorii nu îşi propun simple predare de informaţii, astfel încât copiii să aibă numai cunoştinţe, ci să folosească informaţii, integrând informaţiile dobândite în modul în care ei fac anumite lucruri, se comportă, fiinţează, există. Educatorii îşi doresc ca aceşti copii să fie inovatori, inventatori, rezolvatori de probleme, creatori şi integratori.

Echipa de specialişti din cadrul Centrului îşi fundamentează activitatea pe următoarele principii:

- „Echipa noastră nu toarnă informaţie, ci fiecare dintre noi este facilitator, transformator, un model de viaţă şi comportament pentru copiii gifted.”

- „A gifted teacher opens your mind to help you with your life.”

- Copiii nu aud ce le spunem, copiii învaţă ceea ce suntem.

- În sală, copiii îi însoţesc pe educatori pe parcursul anului plecând de la 4 adulţi- 1 Observatorf, 2 LF (Learning Facilitator), 1 AT (Asistent Trainer), care împreună cu Psihologul Educaţional, Coordonatorul de Relaţii (RC) şi Coach-ul creează în timp, pe baza informaţiilor acumulate, observaţiilor şi comportamentelor observate în timp real, în cadrul Forumurilor colegiale, IEP- Individual Education Plan, focusul central al întregii echipe. Toată echipa se află în coaching de performanţă. Fiecare ia din acest proiect ceea ce el doreşte să construiască prin relaţia cu sine. Este un proces de autoreflecţie.

- „Noi aici toţi învăţăm unii de la alţii şi construim o învăţare dinamică”. Toţi educatorii sunt conştienţi de faptul că şi ei primesc de la copii. Fiecare vine în proiect şi vede acest proiect ca pe o cale de evoluţie şi dezvoltare personală.

- „Perspectivele copiilor sunt cele mai importante.” Nu urmărim performanţa sau produsele învăţării în detrimentul nevoii lor de a se simţi bine. Este important ca, copiii să îşi găsească sprijin în ei înşişi în orice situaţie, fără a depinde de stimulentele, de pushing-ul părinţilor, educatorilor; copiii sunt astfel mai rezilienţi şi capabili să îţi asigure ei singuri resursele, alinarea şi auto-vindecarea în situaţii critice, sau de stres, pentru a reuşi în viaţă. Cele mai preţioase sun considerate starea de bine a copilului şi protejarea bucuriei lui de a învăţa.

Este un mit acela că oamenii performanţi sunt şi fericiţi. Cei care ajung în vârful piramidei, o fac cu un cost uriaş pentru vieţile lor, neintegrând nevoile lor personale ca fiinţe umane, fiinţe biologice. Este o mare greşeală.

 Lipsa unei educaţii adecvate pentru copiii supradotaţi prezintă o serie de riscuri. De exemplu, nu ştim cât este de cunoscut faptul că aceşti copii supradotați manifestă în mod constant caracteristici nocive ale unei dezvoltări defectuoase, care pot avea repercusiuni uriașe, chiar decisive, asupra dezvoltării viitorului adult și care pot conduce la alienare, depresie, anxietate, abandon școlar, fapte antisociale sau apariție a riscurilor sociale. Doar 1 la mie, din 200.000 de copii supradotați din România, a beneficiat de o educație pe măsura IQ-ului! În acest sens, Centrul Gifted Education a oferit timp de 9 ani programe specifice pentru ca ei să își atingă potențialul. Dorinţa acestor educatori este de a susţine copiii supradotaţi în continuare, precum şi să extindă comunitatea educaţională conştientă şi adaptată nevoilor individuale ale acestora. În fond şi în final merită să reflectăm la ceea ce am cuprins în Motto-ul acestui material: „Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios și plin de inspirație este creat de individul ce poate lucra în largul său.” (Albert Einstein)

Bibliografie

1. Berar, Ioan. (2005), Aspecte ale problemei copiilor superior dotaţi, http://www.humanistica.ro/anuare/2005/anuare%202005/art01Berar.pdf

2. Gheorghiu, Monica. (2019), Comunitatea copiilor și părinților supradotați. Cum vedem la Centrul Gifted Education educația diferențiată ca sistem alternativ pentru copiii supradotați, https://researchandeducation.ro/2019/04/25/comunitatea-copiilor-si-parintilor-supradotati-cum-vedem-la-centrul-gifted-education-educatia-diferentiata-ca-sistem-alternativ-pentru-copiii-supradotati.html

3. Kelemen, Gabriela. (2009), Modele educative adaptate copiilor supradotaţi (pp.272-282), http://www.uskolavrsac.edu.rs/Novi%20sajt%202010/Dokumenta/Izdanja/15%20Okrugli%20sto/KelemenG%20-%2023.pdf

4. Mitran Duţu, Liana Maria; Cozma, Adrian Romeo; Stoica, Florica; Tîrlui, Ileana. (2016), Copiii supradotaţi. Ghid pentru părinţi şi profesori, www.giftedforyou.eu/ro/ghid-dezvoltare-copil-ro.pdf