Rezumat
Proiectul ProForm nu are ca obiectiv doar să livreze, ci să identifice, cuantifice şi să replice. În acest sens, prin seminariile pentru identificarea bunelor practici (activitatea A3.2 a proiectului), ne-am propus să identificam bunele practici existente la nivelul şcolilor ţintă din cadrul proiectului. La Școala Gimnazială „Profesor Dinu Nicolae” Vlaşin, jud. Giurgiu am identificat câteva exemple de activităţi/proiecte cu caracter de bună practică în domeniul educaţiei incluzive.
Context
Conform „Chestionarului privind identificarea, dezvoltarea și schimbul de bune practici pentru asigurarea calității în educație incluzivă și pentru facilitarea dialogului școală-familie-comunitate” aplicat la Școala Gimnazială „Profesor Dinu Nicolae” Vlaşin şi ulterior dezbaterilor din cadrul seminarului din data de 20.11.2018 au fost evidenţiate câteva demersuri iniţiate, dezvoltate şi implementate de către unitatea şcolară în ceea ce priveşte creşterea calităţii educaţiei incluzive.
În cadrul dezbaterilor s-a agreat că:
· În pedagogia modernă ,,Educaţia pentru toţi” a fost considerată întotdeuna o provocare: ,,Fiecare copil are dreptul la educaţie”. Educaţia incluzivă este cea care ridică toate barierele în învăţare, asigurând accesul şi participarea tuturor copiilor, eliminând excluderea şi marginalizarea în educaţie, pentru asigurarea succesului învăţării.
· Şcolile cu orientare incluzivă sunt şcoli obişnuite, deschise pentru toţi elevii, înlăturând atitudinea de excludere şi marginalizarea elevilor aflaţi în situaţii de risc sau vulnerabile, copii cu nevoi speciale, copii care aparţin diferitelor medii sociale, din familii defavorizate sau care suferă de boli cronice (HIV- SIDA, TBC, Diabet etc.)
Printre demersurile identificate la Școala Gimnazială „Profesor Dinu Nicolae” Vlaşin se numără şi ceea ce d-na prof. învăţământ primar Gica Nicoale a sintetizat ca fiind Şcoala – „Un loc pentru toţi”.
Strategii şi intervenţii.
Şcoala – „Un loc pentru toţi” se constituie ca un exemplu practic privind educaţia incluzivă. Respectiv, este prezentată situaţia cu care s-au confruntat două eleve, surori gemene, care au venit în anul scolar 2016-2017 din grădiniţa aceleiaşi şcoli, fiind diagnosticate cu HIV.
Încă de la grădiniţă, atitudinea copiilor, dar şi a părinţilor acestora, era una de marginalizare, excludere şi teamă faţă de riscul la care credeau că sunt expuşi copii lor.
Venind în învăţământul primar, atitudinea părinţilor şi a elevilor a fost mai virulentă, copiii fiind mai mari, le marginalizau pe cele două surori, le-au etichetat din prima zi de şcoală, iar părinţii au avut aceeaşi atitudine, mergând până la a ameniţa cu retragerea propriilor copii de la clasă. Pe acest fond de agresivitate verbală şi etichetare, cele două surori se izolau, erau timorate, nu socializau, uneori refuzând să vină la şcoală.
În faţa unei asemenea situaţii, s-a început pas cu pas înlăturarea acestor bariere şi a prejudecăţilor, iniţiindu-se o comunicare eficientă de combatere a discriminării, atât la nivelul clasei, cât si la nivelul familiilor elevilor din clasă. În cadrul şedinţelor cu părinţii, a lectoratelor şi cu alte prilejuri, s-a abordat o atitudine conciliantă, înţelegând teama acestora, care avea la bază şi o lipsă de informare privind căile de transmitere a HIV. Pentru o bună informare în această privinţă s-au folosit materiale educative, s-au iniţiat dialoguri permanente, arătând care sunt modurile de transmitere, dar şi de protejare, împortiva acestei boli, rugând părţile implicate să-şi expună propriile păreri pentru a înţelege corect care sunt riscurile de îmbolnăvire pentru copii.
În urma numeroaselor întâlniri pe tot parcursul anului şcolar, părinţii elevilor au înţeles că atitudinea lor a fost una greşită, preconcepută şi de excludere nejustificată, acceptând ca normalitate relaţiile dintre copii, dar şi relaţia cu familia celor două fete, care până atunci era marginalizată şi discriminată social.
De asemenea, elevilor de la clasă li s-a insuflat încredere şi siguranţă, prin atitudinea apropiată faţă de ei şi de cele două gemene, nelasând loc de interpretare a unor diferenţe între ei şi acestea. Treptat, s-au organizat situaţii de învăţare, implicând toţi elevii, valorizând pe fiecare, oferindu-se posibilitatea de integrare şcolară şi educativă tuturor. În activităţile instructiv-educative, cele două fete au făcut fost implicate permanent în lucrul în echipă, uneori făcând parte din grupe diferite, interacţionând cu toţi ceilalţi elevi. În acest mod elevii le-au integrat în grupul clasei fără a mai exista etichetări, marginalizare sau excludere, creându-se astfel o clasă omogenă în care cele două fete ocupă locuri importante şi îşi expun propriile păreri, crescându-le stima de sine, fiind lideri de grup în anumite activităţi.
Rezultate.
În prezent, aprilie 2020, cele două eleve sunt în clasa a IV-a – cu calificative ,,Foarte Bine”, toate acele „tare” au fost depăşite, iar trecerea către învăţământul gimnazial sub aspectul integrării fiind deja un succes, acestea fiind implicate permanent în activităţile realizate la nivelul unităţii şcolare (concursuri şcolare, serbări, activităţi extraşcolare etc.) desfăşurate împreună cu elevii de nivel gimnazial.
Concluzii
În concluzie, se poate considera că exemplul oferit ca studiu de caz de la Școala Gimnazială „Profesor Dinu Nicolae” Vlaşin, jud. Giurgiu este o bună practică de netăgăduit, abordarea incluzivă fiind una de succes, cu accent pe realaţia relaţia şcoală-familie-comunitate, ca factor esenţial în integrarea şcolară, educaţională şi socială a tuturor copiilor.