Codul proiectului: POCU/73/6/6/108182

Titlul proiectului: „ProForm - PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORMare continuă”

     Beneficiar  /        Partener 1/          Partener 2: Asociaţia Societatea Naţională Spiru Haret pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

Numele și prenumele expertului: Albeanu Grigore

Poziția în cadrul proiectului: Expert programe formare profesională

Nr. și tipul contractului 229/01.05.2018/ CIM

Categorie expert: Expert termen lung

Rolul istoriei științei în dezvoltarea personalității elevilor

            Istoria științei este studiul dezvoltării științei și a cunoștințelor științifice, incluzând atât științele naturale, cât și cele sociale [1]. Odată cu revoluția științifică, paradigmele stabilite pe vremea antichității clasice au fost înlocuite cu cele ale oamenilor de știință precum Nicolaus Copernicus, Galileo Galilei și Isaac Newton [2].

Istoria ştiinţei, ca şi cea a tehnicii, este o ramură a istoriei care studiază maniera în care înţelegerea umană asupra lumii naturale (ştiinţa) şi abilitatea de a o transforma s-au schimbat de-a lungul vremurilor. Acest domeniu istoric studiază totodată şi impactul cultural, social, economic şi politic al descoperirii şi inovaţiei ştiinţifice. Deşi istorii ale diferitelor ştiinţe au fost scrise la început de oameni de ştiinţă retraşi din activitate, începând cu William Whewell, ca o cale de a comunica publicului larg virtuţile ştiinţei, apariţia acesteia ca disciplină de sine stătătoare a avut loc mai târziu, oarecum în paralel cu istoria tehnicii. William Whewell (1794-1866) a fost unul dintre cei mai importanţi şi influenţi savanţi britanici din secolul al XIX-lea (CRIFST Brașov).

Deşi  matematician, Whewell a scris mult în numeroase domenii ca: mecanică, mineralogie, geologie, astronomie, economie politică, teologie, reformă în învăţământ, drep internaţional, arhitectură, dar cele mai cunoscute lucrări astăzi sunt cele de filosofia ştiinţei, istoria ştiinţei şi filosofia morală. În timpul vieţii sale,influenţa lui a fost recunoscută de principalii oameni de ştiinţă  ai timpului, cum ar fi John Herschel, Charles Darwin, Charles Lyell şi Michael Faraday. Whewell a inventat termeniide „anod”, „catod”şi „ion”pentru Faraday. La cererea unui poet, Coleridge, Whewell a inventat în 1833 în limba engleză cuvântul „scientist”(cercetător ştiinţific). Whewell este cel mai cunoscut azi pentru lucrările sale întinse privind istoria şi filosofia ştiinţei. Filosofia sa a ştiinţei a fost atacată de către John Stuart Mill în System of Logic, provocând o interesantă şi fructuoasă dezbatere, prin natura raţionamentului inductiv în domeniul ştiinţei, filosofiei morale, politicii şi economiei. Acestea sunt numai cateva povesti care pot atrage elevul catre stiinta si tehnica, parte a STEM. Figurile urmatoare prezinta un numar destul de mic de personalitati ale stiintei, dar fiecare dintre aceste are o poveste interesanta.

Fig 1. Personalitati ale stiintei: Antichitate [3]

Evident, aceste personalitati au interactionat si intre ele, ceea ce a creat o dinamica crescuta a cercetarilor in anumite domenii.

Conform[4], prin eforturi susţinute, reprezentanţii de seamă ai şcolilor ştiinţifice românești au reuşit să se impună prin obţinerea unor rezultate dintre care unele au beneficiat de o deosebită recunoaştere internaţională, iar altele, cum sunt cele ale lui Ştefan Procopiu (descoperirea magnetonului (1912) care a fost  redescoperit, în mod independent, în 1915 de N. Bohr căruia i s-a acordat prioritatea descoperirii), Nicolae Paulescu (creatorul pancreinei şi-a făcut cunoscută descoperirea într-un articol publicat în august 1921, în revista belgiană „Archives de Psychologie”. Opt luni mai târziu, în februarie 1922, o descoperire similar au anunţat cercetătorii canadieni F.G.Banting şi Ch.H.Best, care au numit produsul realizat „insulină”, cei doi primind în 1923 premiul „Nobel” pentru fiziologie şi medicină) sau Ştefan Odobleja (1902–1978), îşi aşteaptă şi în secolul XXI recunoaşterea priorităţii lor internaţionale.

Fig. 2. Dezvoltarea matematicii, fizicii si astronomiei in era moderna

În România, creaţia ştiinţifică în domeniul matematicii, apare la mijlocul secolului al XIX-lea ca un produs al unor specialişti de valoare, formaţi în centre din străinătate [4].  La începutul secolului al XX-lea în România existau deja mari matematicieni care, la rândul lor, formau elevi şi studenţi în ţară. Prima teză modernă de matematici elaborată de un român este cea  pe care Spiru Haret (1851-1912) a susţinut-o în 1878 la Facultatea de Ştiinţe din Paris în vederea obţinerii titlului de doctor în matematici. La începutul secolului al XX-lea s-au întors în ţară doctori în matematici cu titluri obţinute la Sorbon care au activat în învăţământul superior. Şcoala  românească de  matematică s-a aflat pe unul din primele locuri din lume, contribuţiile profesorilor români bucurându-se de o largă recunoaştere internaţională. După o evoluţie pozitivă a matematicii în primele două decenii ale secolului al XX-lea, domeniul s-a dezvoltat datorită aportului ştiinţific al unor oameni de seamă [4].

Fig. 3. Personalitati ale stiintei in epoca post-newtoniana

            Personalitățiile științifice reprezintă modele pentru tineri în ceea ce privește perseverența în deslușirea tainelor universului. Prin urmare, introducerea în cadrul lecțiilor a unor elemente legate de viața celor care au elaborat concepte, au formulat teoreme  și teorii va contribui la întărirea mesajului pro-STEM în rândul elevilor.

            Bibliografie

1.      ***, History of Science, https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_science

2.      Arthur Rörsch, The Progress of Science—Past, Present and Future, 2014, Humanities 2014, 3, 442–516; doi:10.3390/h3040442

3.      Suntola T., The short history of Science, https://physicsfoundations.org/data/documents/The_short_history_e-book.pdf

4.      Stefan Iancu, Dezvoltarea științei și tehnicii în perioada Interbelică, Noema, 8, 2003, http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2003_08.pdf