Codul proiectului: POCU/73/6/6/108182
Titlul proiectului: „ProForm - PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORMare continuă”
Beneficiar / Partener 1/ Partener 2: Asociaţia Societatea Naţională Spiru Haret pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
Numele și prenumele expertului: Albeanu Grigore
Poziția în cadrul proiectului: Expert programe formare profesională
Nr. și tipul contractului 229/01.05.2018/ CIM
Categorie expert: Expert termen lung
Rolul autoevaluării în creșterea capacității de organizare a învățării
1. Stiluri de învățare
Stilul de învăţare reprezintă un demers coerent prin care elevul sau studentul îşi exprimă preferinţa pentru un anumit mod de a se angaja în procesul cunoaşterii. Fiecare stil de învăţare se poate defini printr-o structură de factori constitutivi în care elementele esenţiale sunt: modul de organizare a cunoaşterii, prelucrarea informaţiei şi modalitatea de exprimare [1].
Stilul analitic constă în examinarea parţială a materialului de studiu sau a datelor unei situaţii de învăţare. Nu se elaborează concluzii până când elevul nu îşi formulează enunţuri parţiale deoarece multitudinea argumentelor sporește capacitatea de analiză. Elevii care preferă stilul analitic au o dorinţă foarte mare de succes, de aceea îşi argumentează foarte bine concluziile.
Stilul sintetic este caracteristic elevilor care au o preferinţă pentru esenţial printr-un comportament de eliminare a argumentelor și o capacitate mare de organizare globală a materialului de studio. Dn punct de vedere comportamental, elevii care adoptă acest stil prezintă un comportament contrastiv îndreptat spre superficialitate.
Din punct de vedere al rezolutivității, literatura de specialitate a identificat cinci stiluri de învățare: stilul rezolutiv impulsiv, stilul rezolutiv cu risc, stilul rezolutiv echilibrat, stilul rezolutiv prudent, respectiv stilul rezolutiv pasiv.
După analizatorul implicat sunt 3 stiluri de învăţare de bază: 1.vizual (Îşi amintesc ceea ce scriu şi citescș Le plac prezentările şi proiectele vizualeș Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi; Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd); 2.auditiv (Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune; Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici; Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale; Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud); 3. tactil-kinestezic (Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri); Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice; Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică); Au o bună coordonare motorie).
După eficienţă, învăţarea poate fi [1]: 1.receptiv-reproductivă; 2.inteligibilă ; 3.creativă
După modul de organizare a materialului de invăţat, distingem [1]: 1. învăţare programată, 2. învăţare euristică, 3. Învăţare algoritmică, 4. învăţare prin modelare ; 5. învăţare prin rezolvare de probleme, 6. învăţare prin descoperire inductivă, deductivă analogică şi pe secvenţe operaţionale.
După operaţiile şi mecanismele gândirii implicate în învăţare, deosebim [1]: 1. învăţare prin observare, 2. învăţare prin imitare, 3. învăţare prin condiţionare reflexă, 4. învăţare prin condiţionare operantă, 5. învăţare prin discriminare (clasificare), 6. învăţare asociere verbală, 7. învăţare prin identificare.
Cunoaşterea şi respectarea stilului de învăţare al elevilor de către profesor presupune surprinderea elementelor care necesită dezvoltare sau a disfuncţiilor care trebuie compensate. Stilul de învăţare este strâns legat şi de caracteristicile situaţiei de învăţare, ceea ce înseamnă ca un anumit tip de predare şi de evaluare solicită stiluri anume de învăţare.
Invatarea şcolară este marcată de diferente individuale, de stiluri diferite în care elevii invată. Există o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invată în moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invăta; fiecare parcurge o situatie de invătare în maniera sa personală; fiecare reactionează în felul lui în fata unei sarcini de invătare; fiecare se angajează in chip personal în solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri şi ritmul propriu de invătare; fiecare îşi elaborează un stil de a gândi, de a memoriza etc.
2. Capacitatea de organizare a învătării
În funcţie de natura activităţii care urmează să se desfăşoare cu elevii, de resursele materiale şi de timp pe care profesorul le are la dispoziţie, dar şi de caracteristicile colectivului de elevi, de particularităţile elevilor dintr-o clasă, activitatea didactică se poate realiza în mai multe moduri: frontal, pe grupe de elevi sau prin munca independentă individuală a elevilor. În general, în desfăşurarea activităţilor cu elevii predomină una dintre aceste modalităţi, îmbinarea acestora dovedindu-se eficientă în majoritatea situaţiilor [2]. Organizarea activităţii pe grupe omogene se va aplica atunci când se doreşte tratarea diferenţiată a elevilor. Astfel, fiecare grup de elevi va primi sarcini de învăţare în raport cu nivelul de dezvoltare cognitivă, de formare al deprinderilor, cu capacitatea şi ritmul de învăţare. Modul de îndrumare, metodele utilizate, vor diferi de la o grupă la alta.
3. Un posibil test pentru autoevaluarea capacităíi de organizare a învățării
Li se cere elevilor să bifeze la enunțurile de mai jos dacă sunt sau nu de acord: DA NU [3]
Te abate ceva de la lucru/studiu?
Studiezi sistematic și în același loc?
Ai în fiecare zi un plan pentru studiu/învățare?
Masa de lucru are ceva care te distrage de la studiu? De exemplu: jucării, echipamente audio-video, jocuri electronice etc.
În timpul studiului treci peste grafice, tabele, hărți?
Îți place să faci scheme, grafice în timp ce înveți?
Când întâlnești ceva nou, cauți informații suplimentare (de exemplu: dicțonare, enciclopedii, resurse Internet)?
Preferi să studiezi rezumate sau comentarii înainte să citești materialul de bază (poezia, nuvela, romanul, lecția de istorie etc.)?
Ai un caiet de rezumate?
Identifici ideile principale din materialul studiat?
Obișnuiești să memorezi totul?
Obișnuiești să folosești repere care să te ajute să-ți reamintești ideile?
Evident că bifarea a cât mai multor răspunsuri de „Da”, conduce la concluzia că elevul are un stil de învățare propriu orientat spre o învățare eficientă.
Se recomandă efectuarea de experimente pentru a identifica stilul de învățare al elevilor sau unor grupuri de elevi. Astfel, ciclul predare, învățare, autoevaluare, evaluare conduce la performanțe ridicate ale procesului didactic.
Bibliografie
1. ***, TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII; TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII, DPPD, Universitatea Spiru Haret.
2. Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
3. Pavel Muresan, Învățarea eficientă și rapidă, CERES, 1990