Rezumat

Bunele practici referitoare la educaţia incluzivă de calitate se situează de multe ori în sfera cadrului teoretic. Totuşi, se impune identificarea unor proiecte/activităţi, demersuri care să prezinte rezultate tangibile, cu caracter practic. În acest sens, în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile imlpementate la nivel naţional sau local în anii trecuţi s-a reuşit identificarea unor exemple, care îmbină cadrul teoretic cu cel practic, având impact maxim asupra grupurilor ţintă vizate, contribuind la implementarea educaţiei incluzive, dar şi la asigurarea şi creşterea calităţii acesteia.

Context

În cadrul proiectului „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a tinerilor în contextul dezvoltării durabile”, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 realizat de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bihor în calitate de aplicant, în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia REPER21, în luna august 2014 s-a editat un material intitulat „Culegere de bune practici de proiecte educaţionale.”[1] Culegerea, conform autorilor a avut ca obiectiv: „[...] prezentarea unor colaborări dintre şcoli/licee şi ONG-uri concretizate sub forma unor proiecte pe tematica de abilităţi de viaţă şi dezvoltare durabilă.”[2]

Totodată, autorii precizează: „Proiectele educaţionale prezentate în acest material au fost selectate în urma unei cercetări online a colaborărilor dintre şcoli/licee şi ONG-uri, pe baza următoarelor criterii: tema abordată, grupul ţintă vizat, replicabilitate, rezultate, continuitate.”[3], respectiv acele exemple cu caracter partic la care s-a făcut trimitere anterior.

Strategii şi intervenţii.

Dintre proiectele prezentate în cadrul culegerii amintite mai sus, am selectat câteva exemple, care vor fi prezentate în materiale succesive în secţiunea Bune practici a paginii web a proiectului ProForm.

Pentru acest material, ne-am oprit asupra proiectului „Viitor la cuptor”, coordonat de către Asociaţia Omnia Comunitaria, în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Specială Sf. Nicolae Bucureşti şi implementat în Bucureşti în perioada martie-octombrie 2013, având ca grup ţintă elevi şi cadre didactice. Proiectul a fost finanţat de către Fundaţia Orange.

Scopul proiectului a fost să „să conducă la creşterea calităţii vieţii pe termen lung a copiilor cu dizabilităţi mentale diverse.”[4], cu următoarele obiective:

·         „Dezvoltarea autonomiei la maturitate pentru copiii cu dizabilităţi mentale prin deprinderea de abilităţi practice în domeniul realizării manuale a pastelor făinoase;

·         Susţinerea procesului educaţional prin autofinanţare;

·         Facilitarea integrării sociale pentru copiii din categorii defavorizate;

·         În contextul unei inserţii foarte scăzute pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi mentale proiectul a căutat soluţii prin care capacitatea restantă de muncă să fie valorificată.”[5]

Activitatea proiectului a fost realizată în jurul unui centru de producţie a pastelor făinoase, finanţat de către organizaţia coordonatoare. Principalul element a fost cel de realizare a pastelor făinoase în mod manual, proces tehnologic cu riscuri foarte reduse, activitate care aduce beneficii rapid în dezvoltarea psihomotricităţii şi a abilităţilor sociale.

În cadrul acestui centru, 200 de copii de la şcoala ţintă, au putut participa la ateliere opţionale unde au învăţat să producă şi să ambaleze paste făinoase. Ulterior, aceşti copii se pot angaja în cadrul unui atelier protejat înfiinţat de către coordonatorul proiectului, Asociaţia Omnia Comunitaria. Astfel, „acest proiect adresează un mesaj în primul rând comunităţii, arătând dorinţa copiiilor şi tinerilor cu dizabilităţi mentale de a demonstra că pot deveni utili prin muncă, în mod real egal semenilor lor.”[6]

Rezultate.

Au fost evidenţiate următoarele rezultate ale proiectului:

·         „206 copii beneficiari din cadrul Şcolii Gimnaziale Speciale Sf. Nicolae, din care 16 elevi provin din cadrul şcolilor de masă;

·         angajarea a doi elevi;

·         implicarea a 7 părinţi/bunici ca voluntari în proiect;

·         2 clase (ciclul primar şi gimnazial) au preluat în anul şcolar 2013-2014 opţionalul Minifabrica de ECOpaste în vederea experimentării şi îmbunătăţirii programei şcolare;

·         2 grupe a câte 5 elevi având peste 12 ani iniţiaţi în procesul de producere al pastelor, din care 8 au fost pregătiţi ca monitori pentru a putea ajuta alţi copii;

·         20 de cadre didactice iniţiate în procesul de producere al pastelor pentru a putea susţine singure activităţi cu elevii proprii în atelier, mai ales în cadrul orelor de terapie ocupaţională;

·         un spaţiu acordat de Primăria sectorului 4 în vederea întrunirii normelor HACCP privind producţia şi comercializarea pastelor.”[7]

Toate rezultatele sunt exemplare, dar ne-am permis să evidenţiem în aldine acele rezultate cu impact în creşterea calităţii educaţiei incluzive în mod direct, la nivelul programei şcolare şi al procesului educaţional în sine, cât şi indirect, prin cooptarea şi implicarea familiilor şi a factorilor de decizie locali.

Nu în ultimul rând, autorii evidenţiază şi o serie de puncte forte ale proiectului în domeniul dezvoltării durabile; şi la acest capitol, am evidenţiat elementele specifice dezvoltării educaţiei incluzive:

·         „promovează drepturile egale, diversitatea şi nediscriminarea faţă de un grup dezavantajat - copiii cu dizabilităţi mentale;

·         favorizează învăţarea continuă a elevilor şi cadrelor didactice;

·         dezvoltă spiritul antreprenorial în randul elevilor;

·         dezvoltă abilităţi în rândul elevilor ce facilitează inserţia acestora pe piaţa muncii;

·         promovează o formă de economie socială;

·         vizează crearea unor locuri de muncă pe termen lung;

·         implică o gamă largă de stakeholderi: instituţii de învăţământ, autorităţi publice, mediul ONG şi cel de afaceri.”[8]

Altfel spus, aceste rezultate au fost posibile prin deschiderea unităţii de învăţământ către comunitate, societatea civilă şi parteneri externi în vederea atragerii surselor de finanţare necesare realizării unei activităţi cu impact şi relevanţă maxime pentru grupul ţintă vizat.

Concluzii

Prezentul material şi-a propus în primul rând să aducă în atenţie culegerea de bune practici prezentată,[9] evidenţiind şi un tip specific de activitate în care sunt implicaţi toţi factorii relevanţi în vederea creşterii gradului de incluziune: cadre didactice, elevi, familii (părinţi/bunici) şi autorităţi şi instituţii locale, cu accent pe dezvoltarea şi consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate-parteneri sociali în crearea unui model de educaţie incluzivă.

Bibliografie:

·         https://prof21.ro/assets/files/Publicatii/RAPORT%201.3_31aug14.pdf.