Rezumat

În ultimii cca. 15 ani, României i-au fost alocate numeroase fonduri nerambursabile, din diverse surse europene sau internaţionale, iar o parte din acest fonduri au fost destinate şi educaţiei. Vom prezenta în continuare elementele generale cheie ale unui ghid elaborat în 2016 în cadrul unui proiect care a beneficiat de fondurile amintite anterior, documentul adresându-se „în primul rând factorilor implicați în procesul educativ, părinti, profesori, autorități locale, ca un model de bună practică pentru activități și instrumente de lucru.”[1]

Context

În cadrul Apelulului Sinergii pentru viitor – copii in situații de risc, din cadrul Programului RO10 – „Copii și tineri aflați in situații de risc și inițiative locale și regionale pentru reducerea inegalităților naționale și pentru promovarea incluziunii sociale” a fost finanţat şi proiectul „Învață împreună cu mine”.

 

Proiectul a fost implementat din fonduri SEE (www.eeagrants.org), beneficiar fiind Şcoala Gimnazială nr.7 Bistriţa, alături de Municipiul Bistriţa, în perioada 16.01.2015-30.04.2016[2]. Conform paginii web a proiectului, acesta şi-a propus „întărirea coeziunii sociale şi reducerea diferenţelor sociale pe plan local prin implementarea de programe sociale şi educative adresate copiilor şi părinţilor aflaţi în situaţie de risc social (cu atenţie specială acordată copiilor de etnie romă) din comunităţile Viişoara şi Sărata.”[3]

Printre rezutlatele proiectului se numără şi un „Ghid de bune practici”, creat, după cum spun şi autorii din următoarele motive:

·         „[...] pentru a oferi specialiștilor din domeniul social și educativ câteva dintre experiențele și bunele practici de care trebuie să țină cont în cadrul procesului educativ de tip „after school”, în care actorii principali sunt copii și familii din mediile defavorizate sau din comunitățile de etnie romă;

·         [...] nevoia de a face vizibile bunele practici în lucrul cu părinții din școliile dezavantajate socio-economic şi a disemina experienţa acumulată pe parcursul derulării proiectului și rezultatele obținute;

·         [...] necesitatea de a oferi celor interesați un model de relaționare între școală și familie, având ca activitate principală dezvoltarea educațională a elevului, dar și dorinţa de a face cunoscute experienţele și eforturile depuse de către comunităţile din care fac parte, de a face auzită vocea beneficiarilor și nevoile acestora;

·         [...] mediul de proveniență al copiilor, dezvoltând canale de comunicare în ambele sensuri, din familie către scoală și din școală către familie, care au făcut posibilă participarea cu ușurința a elevilor la activitățile școlare și extrașcolare din cadrul proiectului [...].”[4]

Strategii şi intervenţii. Rezultate.

Dacă primele două capitole ale ghidului au caracter introductiv, prezentând proiectul, scopul acestuia, ghidul, în general, dar şi obiectivele sale, în particular, începând cu cap. III sunt abordate detaliat strategiile şi intervenţiile propuse în cadrul ghidului, derivate din experienţa din cadrul proiectului. Astfel, activităţile principale ale proiectului au fost:

a.       „Dezvoltarea cadrului metodologic privind combaterea și prevenirea abandonului școlar;

b.      Furnizare de servicii de consiliere și orientare către beneficiarii proiectului;

c.       Furnizarea programelor flexibile de educație de tip „Școală dupa școală”;

d.      Derularea activitățiilor de tip „Gradinița estivală”;

e.       Desfășurarea activităților extracurriculare privind dezvoltarea capacităților și abilităților specifice;

f.        Dezvoltarea dialogului social.”[5]

Capitolul IV a abordat, ceea ce autorii au denumit, barierele şi dificultăţile şcoală-elevi-părinţi[6] identificate pe parcursul implementării proiectului, respectiv, sintetic:

·         Bariere:

o   materiale (părinţi);

o   psihologice (părinţi);

o   atitudinea profesorilor (cultura organizaţională a şcolii);

o   climatul şcolar (cultura organizaţională a şcolii).

·         Dificultăţi educaţionale:

o   dificultățile școlare din perspectivă medicală;

o   dificultăți intelectuale;

o   dificultăți instrumentale;

o   dificultăți de ordin afectiv.

Cel mai de interes sunt capitolele V-VII, care includ strategiile şi intervenţiile realizate în cadrul proiectului, pe care, de asemnea, le vom prezenta sintetic.

Strategiile de implicare a părinţilor în educaţia copiilor au vizat:

·         cunoaşterea familiilor copiilor;

·         cunoaşterea comunităţii;

·         formarea pentru profesori;

·         utilizarea capitalului cultural al părinţilor.

Dacă primele trei puncte sunt arhicunoscute, vom prezenta concluziile ghidului pentru ultimul punct, respectiv: „Un rol important al profesorilor este de a cunoaște și «îmbrățișa» cultura părinților, lucru care va conduce la valorizarea capitalului social al părinților, a modului în care aceștia văd lumea și se pot raporta la activitățile școlii, indeferent de nivelul lor educațional. Valorizarea contribuțiilor familiei presupune faptul că personalul școlii învață nu doar de la părinți, ci și de la reprezentanții familiei extinse. Colaborarea cu familia ajută școala si părinții să dezvolte un consens în ceea ce privește comportamentele dezirabile, astfel ca mesajul primit de copil fie de la școală, fie de acasă, să fie un mesaj noncontradictoriu.”

Proiectul a prevăzut şi o activitate de consiliere a părinţilor, care a fost structurată în şapte sesiuni de discuţie, toate vizând conştientizarea părinţilor asupra celor patru mesaje cheie[7], activitatea fiind implementată de un psiholog şi de echipa de cadre didactice:

Sesiune de discuţie	Mesaje cheie
SESIUNEA 1. Cum să fii un părinte mai bun	Părinţii îşi iubesc foarte mult copiii. Părinții îşi cunosc cel mai bine copiii. Nu există o reţetă unică de a fi părinte sau copil mai bun. Părinţii care participă la sesiunile de consiliere pentru părinţi sunt cu totul speciali!
SESIUNEA 2. Cum să învingi stresul şi furia
SESIUNEA 3. Cum să comunici eficient cu copilul tău!
SESIUNEA 4. Cum însoţeşti copilul pe calea dezvoltării sale
SESIUNEA 5. Cum să fii un partener de încredere în relaţia cu copilul tău
SESIUNEA 6. Cum abordezi pozitiv disciplinarea copilului
SESIUNEA 7. Cum prevenim abuzul şi efectele lui asupra copilului

Printre intervenţiile realizate de interes au fost şi întâlnirile cu părinţii, dar şi cu autorităţile şi comunitatea. Acestea din urmă au fost de maximă relevanţă, în contextul în care grupul ţintă al proiectului a fost conturat ca „[...] actorii principali sunt copii și familii din mediile defavorizate sau din comunitățile de etnie romă.”[8]

S-ar putea invoca faptul că primul timp de întâlniri sunt o practică des întâlnită în şcolile din România, dar interesantă a fost frecvenţa acestora – lunar, cât şi faptul că au fost mai mut decât şedinţele cu părinţii tradiţionale, printre rezultatele obţinute numărându-se[9]:

·         abordarea familiei de către școală a contribuit la deschiderea și menținerea unei relații de întrajutorare reciprocă, mai ales pentru acei părinţi care nu au cunoștințe, abilități și atitudini necesare implicării în educația copiilor;

·         identificarea principalelor nevoi ale procesului educativ, în beneficiul copiilor;

·         conștientizarea importanței educației, astfel încât părinții să înţeleagă și să fie convinși că viitorul copiilor depinde de educație și implicarea lor generează securitate și încredere copilului in cadrul procesului educaţional;

·         contribuţii prin dialog constant la eliminarea barierelor dintre părinți și școală;

·         crearea unui program zilnic pentru elevi, astfel ca acesta să cuprindă atât elementele de studiu individual cât și activități recreative care să conducă la creșterea stimei de sine și a randamentului școlar;

·         depășirea experienţelor negative în timpul propriilor ani de şcoală ai părinţilor, pentru a nu se simţi intimidaţi de prezenţa cadrelor didactice;

·         implicare părinţilor în organizarea și derularea unei tabere școlare şi a unor excursii, activități extra-curriculare care să permită realizarea unor achiziții educaționale valoroase pentru dezvoltarea personală și creșterea încrederii în propria persoană.

În ceea ce priveşte înâlnirile cu comunitatea și autoritățile, s-au organizat semestrial (aspect care ar putea fi preluat în toate şcolile defavorizate din România, ca frecvenţă minimă!), iar în cadrul lor s-a urmărit: „implicarea membrilor comunității și a autoritățiilor locale în identificarea, soluționarea, depășirea situațiilor dificile din familiile beneficiarilor acestui proiect. Astfel, familiile au beneficiat de consiliere pentru întocmirea și refacerea actelor de identitate, a actelor de stare civilă, identificarea unor locuri de muncă, sprijin pentru întocmirea și obținerea unor beneficii sociale, consiliere privind autoritățile responsabile în soluționarea problemelor familiale.”[10] Respectiv, acţiuni concrete care pentru susţinerea familiilor din grupul ţintă, astfel încât să se consolideze relaţia şcoală-familie-comunitate în beneficiul tuturor părţilor implicate, dar mai ales al copiilor care provin din medii defavorizate.

Concluzii

Prezentul material şi-a propus în primul rând să ofere o invitaţia la parcurgerea intregrală a ghidului prezentat,[11] evidenţiind în acest sens câteva aspecte cheie ale documentului în vederea stimulării interesului de răspunde acestei invitaţii, ghidul în sine fiind o bună practică, care nu doar că analizează barierele şi dificultăţile şcoală-elev-părinţi, dar care propune o serie de strategii pentru înlăturarea acestora, sub forma unor activităţi în care sunt implicaţi toţi factorii relevanţi în vederea creşterii gradului de incluziune: cadre didactice, elevi, familii/părinţi, comunitate locală şi autorităţi şi instituţii locale, cu accent pe dezvoltarea şi consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate.

Bibliografie:

·         Proiect „Învaţă împreună cu mine”, (2016), Ghid de bune practici, Direcția Municipală de Servicii Sociale, Municipiul Bisitriţa;

·         http://www.invataimpreunacumine.ro/index.php/ro/;

·         http://www.invataimpreunacumine.ro/files/ghid_bune_practici_web.pdf.