Rezumat

 

Bunele practici referitoare la educaţia incluzivă de calitate se situează de multe ori în sfera cadrului teoretic. Totuşi, se impune identificarea unor proiecte/activităţi, demersuri care să prezinte rezultate tangibile, cu caracter practic. În acest sens, în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile imlpementate la nivel naţional sau local în anii trecuţi s-a reuşit identificarea unor exemple, care îmbină cadrul teoretic cu cel practic, având impact maxim asupra grupurilor ţintă vizate, contribuind la implementarea educaţiei incluzive, dar şi la asigurarea şi creşterea calităţii acesteia.

 

 

Context

 

În cadrul proiectului „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a tinerilor în contextul dezvoltării durabile”, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 realizat de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bihor în calitate de aplicant, în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia REPER21, în luna august 2014 s-a editat un material intitulat „Culegere de bune practici de proiecte educaţionale.”[1] Culegerea, conform autorilor a avut ca obiectiv: „[...] prezentarea unor colaborări dintre şcoli/licee şi ONG-uri concretizate sub forma unor proiecte pe tematica de abilităţi de viaţă şi dezvoltare durabilă.”[2]

 

Totodată, autorii precizează: „Proiectele educaţionale prezentate în acest material au fost selectate în urma unei cercetări online a colaborărilor dintre şcoli/licee şi ONG-uri, pe baza următoarelor criterii: tema abordată, grupul ţintă vizat, replicabilitate, rezultate, continuitate.”[3], respectiv acele exemple cu caracter partic la care s-a făcut trimitere anterior.

 

 

Strategii şi intervenţii. Rezultate.

 

 

Continuăm prezentarea bunelor practici selectate din culegerea amintita mai sus.

 

Pentru acest material, ne-am oprit asupra proiectului „Ghibstock. Festival în curtea şcolii”, coordonat de către Clubul IMPACT al Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu” Cluj Napoca, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” Cluj Napoca.

 

Proiectul a fost implementat în Cluj-Napoca, cu caracter anual, începând din 2010, având ca grup ţintă principal elevii. Proiectul a fost finanţat de către Youthbank.

 

Scopul proiectului, unul caritabil, a fost „să capteze atenția tinerilor asupra problemelor comunității în care trăiesc. Evenimentul susține implicarea participanților în comunitate și contribuie la creșterea atașamentului tinerilor față de cultură, școală și procesul educațional în general.”[4]

 

Festivalul este orientat spre activităţi cultural-artistico-sportive, respectiv amintim street art, concerte, teatru, jonglerie, tiroliană, panou de căţărat etc. şi are o durata de 1-2 zile. „Festivalul a debutat în 2010 la inițiativa unui grup de elevi ai Liceului Teoretic “Onisifor Ghibu” Cluj de a obține resurse financiare pentru soluționarea unor probleme din școală și comunitate. Pentru fiecare ediție, se alege o cauză socială, către care se redirecționează fondurile obținute în urma festivalului. Festivalul se desfășoara în curtea şcolii, iar accesul se face în schimbul unui preț modic.”[5] Cauzele sociale ale fiecărei ediții din intervalul 2010-2014 au fost:

 

·         „2010 - reamenajarea grădinii din curtea şcolii în vederea organizării unor ore în aer liber;

 

·         2011 - sprijinirea a 20 de copii din zona rurală (loc. Caianu) pentru a nu abandona școala;

 

·         2012 - sprijinirea unei tinere din Craiova diagnosticată cu cancer mandibular;

 

·         2013 - ajutarea copiilor din centrul Prison Fellowship din cartierul clujean Iris și contribuirea la dezvoltarea turismului din Cluj prin organizarea de trasee „treasure hunt“;

 

·         2014 - organizarea unei tabere educaționale pentru 18 copii din familii defavorizate din satele Vultureni, Chinteni și pentru cei din Centrul Prison Fellowship Cluj Napoca.”[6]

 

La fiecare ediţie sunt implicaţi şi voluntari din clubul IMPACT IIII, în activităţi de organizare şi promovare a festivalului, dar şi de amenajare a spaţiului aferent. Totodată se precizează şi că: „Ghibstock e un eveniment care are continuitate și care a crescut an de an, ajungând să atragă de la 200 de participanți în 2010, până la peste 1000 de elevi, profesori, părinţi și alți membri din comunitate în 2014.”[7]

 

Nu în ultimul rând, autorii evidenţiază şi o serie de puncte forte ale proiectului în domeniul dezvoltării durabile; aceste puncte forte făcând şi obiectul dezvoltării educaţiei incluzive:

 

·         „Stimularea culturii participative, a cetățeniei active și a voluntariatului în rândul părinţilor, al profesorilor, al colegilor și al comunității;

 

·         Creșterea gradului de responzabilizare al elevilor față de propria comunitate prin soluționarea unor probleme identificate chiar de ei;

 

·         Promovează principiile diversității, incluziunii și drepturilor egale prin sprijinirea unor tineri dezavantajați din zona rurală, din Centrul Prison Fellow Ship;

 

·         Favorizează creșterea interesului față de școala și reducerea abandonului în rândul elevilor din mediul rural, folosind metode inovative de lucru;

 

·         Cauzele sociale ale fiecărei ediții au abordat o paletă largă de probleme sociale (mediu, sănătate, educaționale);

 

·         Promovează activitățile culturale și încurajează tinerii în implicarea în astfel de activități;

 

·         Dezvoltă în rândul elevilor implicați în organizarea festivalului abilități organizatorice, de comunicare, de luare a deciziilor, de reacție la situații de criză.”[8]

 

Se impune precizarea că şi în cadrul proiectului ProForm au fost identificate demersuri similare, cu implicarea mai multor structuri şcolare din judeţul Giurgiu, demersuri pe care sperăm să le putem prezenta ca bună practică pe site-ul proiectului.

 

 

Concluzii

 

Prezentul material şi-a propus în primul rând să aducă în atenţie culegerea de bune practici prezentată,[9] evidenţiind şi un tip specific de activitate cu accent pe dezvoltarea şi consolidarea relaţiei şcoală-familie-comunitate-parteneri sociali în crearea unui model de educaţie incluzivă, tip de activitate care poate fi replicată la nivelul unui parteneriat între unităţi de învăţământ, dar mai ales la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene prin crearea unor evenimente similare, cooptând mai multe unităţi/structuri şcolare, pe criterii de proximitate.

 

 

 

Bibliografie:

 

 

·         https://prof21.ro/assets/files/Publicatii/RAPORT%201.3_31aug14.pdf.