Aplicarea metodei analogiei este o metodă de creativitate prin digresiune. Se poate spune că folosește gândirea laterală. Se caută o problemă care seamănă celei pe care o avem de rezolvat. “Ca și” – specific gândirii analogice este anterior lui „deci”, specific gândirii deductive.  Se recurge la similitudine pentru a identifica noi idei, construcții ajutătoare, substituții, roluri noi, comportamente noi etc. Anumiți indivizi au asemănat școala cu o întreprindere și au încercat să aprecieze calitatea produselor. Indicatorii introduși nu clasifică în mod clar rebutul,de produsul bun, dar agențiile din domeniul educației consideră că dețin secretul clasificării instituțiilor.  Avem un exemplu de analogie cu rezultat negativ, pe termen lung. Ar trebui să deducem de aici că nu întotdeauna metoda analogiilor este de success. Da, este adevărat. De exemplu, în justiție. Dacă într-un caz similar s-a dat un verdict, atunci eroarea  nu trebuie corectată, ci repetată. Este o axiomă a justiției.

Și totuși, prin analogie putem rezolva multe situații, cu condiția situării într-o logică. Mai ales dacă vorbim de adevăr absolut (1), respectiv de fals-absolut (0). Evident, ați dedus că există și logică multivalentă, respectiv logică fuzzy, dar despre aceste aspecte, într-un material viitor.

Conform [1], analogia se bazează pe similaritatea a două situații care  nu se referă neapărat la  aceleași elemente, “dar trebuie să existe o similaritate structurală între elementele domeniului sursă și țintă”.

Metoda analogiilor are patru faze principale [2]:

A)     Căutarea de analogii [3]. Pot exista mai multe. Explorăm spațiul reprezentărilor mentale specifice temei care nu ne lasă să dormim. Facem o listă.

B)     Evaluăm analogiile. Le asociem un indice de succes referitor la atingerea scopului urmărit. Pe unele le eliminăm. Deja gândim în termeni fuzzy. Pe o scară de la 0 la 100 asociem un punctaj.  Apoi facem o ordonare, evident,  în ordine descrescătoare. Cât reținem? Chiar să eliminăm anumite alternative? Este dificil de dat indicații. Fiecare idee ar trebui reanalizată cu următoarea ocazie.

C)     După ce am păstrat un set de alternative începem explorarea. Oabordare bazată pe caracteristici esențiale, puncte comune, ce este bun, ce pune opreliști. Fie și numai ordonarea multiatribut a alternativelor poate conduce la un progres profesional.

D)     Aplicabilitatea alternativei/alternativelor câștigătoare. Fiecare din alternativele cu potențial vor fi analizate în detaliu.

Dar, ce putem face cu “teleportarea” rezultată prin asemănarea geometrică sau izomorfismul unor structure abstracte [4]? Construirea de figuri asemenea (sau congruente) în cadrul geometriei plane, a unor substuții algebrice în vederea recunoașterii unor identități sau inegalități clasice, sau identificarea unor bijecții cu teleportarea structurii comportamentale sunt practice uzuale. Evident, cei cu multă imaginație pot clona situații cunoscute pentru a obține noi provocări. De exemplu, în informatică, printr-o hipermutație (doar două schimbări minore: 0 se transformă în 1, iar + în *), pornind de la un soft care determină suma primelor n numere natural nenule, cel clonat va determina produsul acelorași numere.

Prin acest material propunem un studiu mai atent al avantajelor și dezavantajelor utilizării metodei analogiei. Nu trebuie forțat. De exemplu, școala formează caractere (nu produce produse), profesorul fiind un model, nu doar un inginer sau supraveghetor al procesului de producție.

Bibliografie

1.       Reka Janos, Transferul analogic. Mecanisme cognitive și modificabilitate, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2014.

2.       Mucchielli A., Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale, Polirom, 2002.

3.       ***, Tipuri de analogii, https://ik-ptz.ru/ro/diktanty-po-russkomu-yazyku--3-klass/pryamaya-analogiya-primery-vypolnyayushchie-to-chto-poslovicy-otrazhayushchie.html

4.       Voica C., Utilizarea analogiei în rezolvarea problemelor., Univ. Ovidius, http://math.univ-ovidius.ro/doc/evenimente/20061028/Cristian_Voica.ppt.