Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011 cu completarile  și modificările ulterioare la art . 95,  alin. (5) se precizează că “În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socioeconomice dezavantajate” iar la art. 333. — Statul garantează și susține, inclusiv financiar,

accesul la educație și formare profesională continuă a:

  1. a) tinerii și adulții care nu au finalizat învățământul obligatoriu; 
  2. b) tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională;
  3. c) absolvenții de învățământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile învățământului liceal sau ale învățământului superior în domenii și calificări redundante ori nerelevante pe piața forței de muncă;
  4. d) persoanele cu cerințe educaționale speciale;
  5. e) tinerii și adulții care revin în țară după o perioadă de muncă în străinătate;
  6. f) tinerii și adulții rezidenți în comunități dezavantajate economic și social;
  7. g) angajații de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educație, rezidenți în mediul urban și în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificați;
  8. h) elevii cu risc major de eșec școlar;
  9. i) toți cetățenii care doresc să urmeze programe de educație permanentă“.

De asemenea,  art . 109, alin (1), stabilește   “competiții între scoli care se bazeaza pe evaluarea instituțională a fiecarei unități de învățământ dupa doua axe majore: incluziune si performanta. In urma evaluărilor dupa fiecare dintre cele doua axe, se va realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: "Excelent", "Foarte bun",, Bun", "Satisfacator" si "Nesatisfacator". Sunt premiate atat scolile cu excelență în incluziune, cât și cele cu excelență în performanță, de stat, particulare sau confesionale. Școlile care obțin calificativul "Satisfacator" sau "Nesatisfacator" se supun monitorizarii in vederea cresterii performanțelor“. 
1. Legislație specifică  aplicabilă este:

  • Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în Romania la care se adaugă
  • Politici specifice creșterii accesului la educație pentru grupuri dezantajate
  • Programul școală după școală
  • Programul șansa a II-a
  • Interzicerea segregării școlare a copiilor rromi
  • Furnizarea de servicii de mediere școlară de către mediatori  specializați
  • Introducerea claselor cu frecvență redusă în învățământul preuniversitar obligatoriu
    • Politici cu impact asupra creșterii accesului la educație pentru grupurile dezavantajate
  • Programul bani de liceu
  • Program rechizite școlare
  • Program decontarea navetei
  1. Se preconizează obținerea următoarelor rezultate:
  • Îmbunătățirea accesului  la îngrijirea și educația timpurie a copilului cu accent pe grupurile dezavantajate
  • Asigurarea învățământului   primar și secundar inferior  tuturor
  • Consolidarea sistemelor  de avertizare timpurie elaborate și programe remediale și de sprijin pentru elevii aflați în situație de risc în învățământul obligatoriu
  • Îmbunătățirea atractivității, incluziunii, calității și relevanței  învățământului profesional și tehnic
  • Ofertă adecvată de programe educaționale de tip A Doua Șansă de calitate
  • Consolidarea capacității  MENCȘ   (implicând inspectoratele și autoritățile administrației publice locale) este consolidată în planificare strategică și implementarea strategiilor educaționale
  1. Politici naționale pentru creșterea accesului la educație a grupurilor dezantajate menționate în legislația specifică sunt:

 

  • POLITICILE DE PREVENIRE
  • POLITICI DE INTERVENȚIE
  • POLITICI DE COMPENSARE
  • POLITICILE DE PREVENIRE au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii înainte de apariţia primelor probleme. Astfel de probleme optimizează prevederile sistemului de educaţie şi formare profesională de a spori randamentul şcolar şi de a îndepărta obstacolele din calea succesului educaţional. Ele îşi propun să pună, din timp, baze solide, astfel încât copiii să îşi dezvolte potenţialul şi să se integreze în şcoli. Instrumentele politicilor de prevenire includ:
  • Un sistem de educaţie timpurie de bună calitate este benefic pentru toţi copiii şi este, în special, relevant pentru aceia care vin din medii defavorizate, inclusiv emigranţii şi romii. Facilităţile trebuie să fie de calitate, accesibile din punct de vedere financiar, să aibă un personal adecvat şi să fie accesibile familiilor care provin din medii defavorizate.
  • Diversificarea ofertei educaţionale, prin extinderea oportunităţilor de educaţie şi pregătire profesională, dincolo de vârsta la care se termină învăţământul obligatoriu , care poate influenţa comportamentul tinerilor şi al familiilor acestora şi poate duce la rate mai mari de finalizare a ciclului secundar superior.
  • Promovarea unor politici active de desegregare şi acordarea unui sprijin suplimentar şcolilor din zonele defavorizate, sau care au un număr mare de elevi care vin din medii defavorizate, din punct de vedere social şi economic, le vor ajuta pe acestea să îşi diversifice componenţa socială şi să îşi diversifice oferta educaţională.
  • Sublinierea valorii diversităţii lingvistice şi sprijinirea acelor copii care au o altă limbă maternă, în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor de limbă necesare procesului de învăţare, fie că este vorba despre altă limbă sau de limba lor maternă, precum şi acordarea de sprijin cadrelor didactice în vederea predării unor grupe de elevi cu grade diverse de competenţă lingvistică.
  • Implicarea mai intensă a părinţilor, printr-o intensificare a colaborării acestora cu şcoala şi prin crearea de parteneriate între şcoli şi părinţi, poate contribui la o mai bună motivare a elevilor.
  • Sporirea flexibilităţii şi a permeabilităţii traseelor educaţionale, de exemplu prin modularizarea cursurilor sau alternarea orelor de învăţare cu orele de practică; vine mai ales în sprijinul acelor elevi cu performanţe mai scăzute. Mai mult, preîntâmpinarea repetării anului şcolar şi înlocuirea acestei formule cu una în care să primeze sprijinul individual, flexibil a fost asociată cu o rată mai scăzută a părăsirii timpurii a şcolii.
  • Consolidarea rutelor de formare profesională şi sporirea atractivităţii şi flexibilităţii acestora le oferă alternative credibile elevilor care sunt mai expuşi fenomenului de părăsire timpurie a şcolii. Prevederile ÎPT (domeniul educaţiei şi al formării profesionale), bine integrat în sistemul general de educaţie şi formare, permit utilizarea de rute alternative în cadrul educaţiei secundare şi terţiare.
  • POLITICILE DE INTERVENŢIE au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii, prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării la nivelul instituţiilor educaţionale, printr-o reacţie promptă la primele semne date de elevi şi printr-un sprijin susţinut acordat acelor elevi sau grupuri de elevi care sunt expuşi riscului de părăsire timpurie a şcolii. Ele vizează toate nivelurile educaţionale, începând cu educaţia timpurie şi terminând cu educaţia secundară.
    • Politicile de intervenţie la nivelul şcolii sau al instituţiei de învăţământ

La nivelul şcolii sau al instituţiei de învăţământ, strategiile utilizate pentru a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii se află la baza întregii politici de dezvoltare instituţională. Ele au scopul de a crea un mediu de învăţare pozitiv, de a consolida calitatea şi inovaţia la nivel pedagogic, de a spori calitatea competenţelor corpului didactic în vederea unei abordări corecte a diversităţii sociale şi culturale, precum şi în vederea dezvoltării unor tactici adecvate de combatere a violenţei şi intimidării în şcoală. Acestea pot fi:

  • Transformarea şcolilor în comunităţi de învăţare care să se bazeze pe o imagine de dezvoltare instituţională comună tuturor beneficiarilor, prin utilizarea experienţei şi cunoştinţelor tuturor acestora, prin crearea unui mediu confortabil, care să inspire şi să încurajeze libertatea de gândire, motivându-i astfel pe tineri să îşi continue educaţia şi instruirea.
  • Perfectarea unor sisteme care să identifice primele semne de risc, ceea ce oferă posibilitatea de a fi luate măsuri prompte înainte ca problemele să se manifeste şi înainte ca elevii să înceapă să se distanţeze de şcoală, să lipsească sau să o abandoneze.
  • O strânsă legătură cu părinţii şi cu alte organizaţii relevante din afara şcolii, cum ar fi: serviciile comunitare din zonă, care reprezintă emigranţii sau minorităţile, asociaţiile sportive şi culturale, angajatorii sau organizaţiile societăţii civile, ceea ce facilitează găsirea unor soluţii holistice pentru ajutarea acelor elevi din grupele de risc şi mediază apelarea la sprijin din exterior, la psihologi, asistenţi sociali, servicii comunitare sau asociaţii culturale. Acest lucru poate fi facilitat de mediatorii din comunitatea respectivă, capabili să susţină comunicarea cu părinţii şi copiii din aceste grupe de risc şi să reducă gradul de neîncredere al acestora în şcoală.
  • Susţinerea şi sprijinirea continuă a eforturilor depuse de cadre didactice în munca lor cu elevii din grupele de risc, condiţie de bază pentru eficacitatea măsurilor luate la nivel de instituţie. Cursurile de pedagogie, precum şi cursurile ulterioare de perfecţionare pentru cadre didactice şi pentru personalul administrativ din cadrul şcolii sunt menite să îi ajute pe aceştia să abordeze corect problema diversităţii la clasă şi să îi susţină pe elevii provenind din medii defavorizate socio-economic, conducând la rezolvarea eventualelor situaţii dificile care pot apărea în procesul de predare.
    • Politicile de intervenţie la nivel individual

Politicile de intervenţie la nivel individual au scopul de a asigura un set de mecanisme, care pot fi adaptate în funcţie de nevoile fiecăruia dintre elevii care riscă să părăsească şcoala prematur. Ele se concentrează pe dezvoltarea personală în vederea creării unui sistem de rezistenţă la factorii de risc şi în vederea depăşirii dificultăţilor de natură socială, cognitivă sau emoţională cu care se pot confrunta elevii din grupul de risc. Acestea pot fi:

  • Mentoratul - îi ajută pe elevi să depăşească dificultăţile de învăţare, sociale sau personale. Fie că este vorba de o interacţiune elev-profesor (mentorat) sau o interacţiune între profesor şi un grup mic de elevi (tutorat), elevii primesc asistenţă direcţionată, adesea din partea corpului didactic, membrilor comunităţii sau chiar a colegilor lor.
  • Adaptarea predării în funcţie de nevoile elevilor, printr-o consolidare a abordărilor individuale de învăţare şi prin acordarea de sprijin elevilor din grupele de risc - îi ajută pe aceştia să se adapteze cerinţelor educaţiei formale şi să depăşească obstacolele create de sistemul de educaţie şi formare şi, în acest fel, contribuie la preîntâmpinarea repetării anului şcolar.
  • Consolidarea unui sistem de îndrumare şi consiliere - acordă elevilor sprijin în alegerea carierei potrivite, în procesul de tranziţie de la un nivel educaţional la altul sau din sistemul educaţional în sistemul de angajat. Se reduce, astfel, riscul unor decizii proaste, bazate pe aşteptări false sau pe informaţii insuficiente. Tinerii sunt ajutaţi să ia decizii care să corespundă ambiţiilor, intereselor şi talentelor lor.
  • Asigurarea accesului la sprijin financiar pentru acei tineri a căror situaţie economică e posibil să aibă drept rezultat părăsirea timpurie a şcolii. Acolo unde se consideră potrivit, astfel de sprijin poate fi acordat în baza unor condiţii sau poate fi în strânsă relaţie cu măsurile suport din asistenţa socială.
  • POLITICILE DE COMPENSARE au scopul de a ajuta să se reintegreze, într-un program de educaţie, acele persoane care au părăsit prematur sistemul de educaţie, oferindu-le acestora căile adecvate prin care să poată reintra în programul de educaţie şi formare profesională şi să dobândească acele calificări pe care nu le-au obţinut. Politicile de compensare includ:
  • Programe de reintegrare şcolară „a doua şansă", care oferă medii de învăţare ce sunt menite să răspundă nevoilor specifice ale tinerilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, să recunoască şi să identifice cunoştinţele existente şi să le susţină demersul. Aceste programe sunt diferite de cele şcolare, atât în ceea ce priveşte abordările organizaţionale, cât şi cele pedagogice şi sunt adesea caracterizate de grupuri mici de studiu, de predare personalizată, adaptată vârstei cursanţilor, inovativă, precum şi de trasee educaţionale flexibile. Pe cât posibil, aceste programe trebuie să fie accesibile şi gratuite.
  • Asigurarea unor diferite căi de reintegrare în sistemul de educaţie şi formare profesională consacrat. Cursurile de tranziţie, cu un accent deosebit pe îndrumare, pot fi de un real folos în depăşirea momentului anterior de eşec şi în revenirea persoanei în sistemul educaţional consacrat.
  • Recunoaşterea şi validarea cunoştinţelor deja asimilate, inclusiv a competenţelor dobândite prin intermediul unei învăţări non-formale, în afara metodelor consacrate, lucru care sporeşte încrederea în sine şi imaginea de sine a tinerilor şi facilitează reintegrarea acestora în sistemul de educaţie.
  • Sprijin individual direcţionat, prin combinarea sprijinului de ordin social, financiar, educaţional şi psihologic pentru tinerii cu dificultăţ

 

  1. Cadru normativ care poate fi consultat in domeniu: 
  1. Strategiile Naţionale coroborate cu legislația specifică în vigoare în domeniul accesului la educație pentru grupuri dezantajate :
  • Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020;
  • Strategia Guvernului României pentru incluziunea cetăţenilor români ce aparţin minorităţii rome 2012-2020;
  • Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei 2014-2020;
  • Strategia Naţională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi 2014-2020;
  • Strategie Naţională de Competitivitate 2014-2020;
  • Strategie Naţională pentru Politica de Tineret 2014-2020;
  • Strategia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă 2013-2020;
  • Strategia Naţională pentru Agenda Digitală României;
  • Cadru Strategic pentru Învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii 2014-2020;
  • Cadru Strategic pentru Învăţământul Terţiar 2014-2020 ;
  • Strategia Naţională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar, orizont 2020-2030;
  • Proiectul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României; România policentrică 2035.

Bibliografie :

www.edu.ro

Legea nr. 448/2006 cu modificările din  17 iulie 2018(www.mmuncii.ro)