Cele patru necesități și capacități umane 1

 

 

A face mai multe, mai repede nu e un

 

substitut pentru a face ce trebuie[1]

 

Introducere

 

Transformările sociale și tehnologice au dus la necesitatea adaptării educației, atăt a celei formale cât și a celei informale la noile condiții. Școala trebuie să formeze nu numai o cultură de bază în domeniile esențiale ale științei, ci și caractere. La acestea se adugă și capacitatea de discernere, să-și poată stabili o agendă care să nu fie bazată doar pe urgență, ci și pe necesități și priorități.

 

Pentru a putea realiza acest lucru este necesar în primul rând să cunoscă astfel de metode cadrele didactice. Am prezentat în bunele practici anterioare paradigma urgenței. Propunerea din cadrul acestei bune practici se referă la cerințele de bază precum a trăi, a iubi, a învăța, a lăsa moștenire considerate a fi patru necesități și capacități umane.

 

 

 

Îndeplinirea celor patru necesități și capacități umane

 

Educatorul, autorul și businessman american Stephen Richards Covey cunoscut și în România pin cărție sale, consideră că există câteva aspecte fundamentale ale vieții pentru împlinirea umană. Acestea sunt cele patru necesități – a trăi, a iubi, a învăța și a lăsa o moștenire. Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite corespunzător ne simțim singuri, înstrăinați, goi. În aceste condiții există riscul să ne refugiem în dependența de urgență. Vom încerca să facem în fiecare clipă ceva ce ni se pare urgent, un timp ne putem chiar simți mulțumiți cu doar cu o împlinire parția lă pe una dintre cele patru direcții. Rolul dascălilor, considerăm noi, să-și satisfacă personal aceste necesități în așa măsură încât să poată transmite bucuria de viață elevilor prin propriul exemplu.

 

Trăm într-o societate a urgenței – tot ceea ce ni se csre este extrem de urgent. Avem însă libertatea interioară în gestionarea acestor urgența de așa manieră încât sa ne satisfacem cele ptru cerințe de bază.

 

Chiar dacă nu conștientizăm pe deplin importanța acestor necesități, ele pot fi validate prin experiența noastră proprie, sau prin experiența oamenilor din întreaga lume. Sunt necesități identificate atât în literatura și operele de artă, cît și în psihologie, mai ales în psihoterapie.

 

·        De nevoia de a trăi se leagă necesitățile noastre fizice: hrana, veșmintele, casa, starea economică, sănătatea.

 

·        Nevoia de iubire este legată de apartenența socială, capacitatea de intra și rămîne în viața socială, de a iubi și a fi iubit. Extrapolând, fără multe poate trăi omul, dar fără iubire foarte greu. Este cerința fundamentală a creștinismului.

 

·        O altă necesitate , poate mai puțin conștientizată ca atare, este nevoia de a învăța. Inițial acest proces este natural, copilul începe să învețe din primele momente de viață, o face firesc, fără a considera acest fapt o obligație. Rostul cadrelor didactice, dar și al părinților, poate chiar mai important, este acela de a păstra vie această tendința naturală a ființei umane. Este o necesitate mentală de a crește și a ne dezvolta.[2]

 

·        Nevoia de a lăsa ceva în urmă este o necesitate spirituală. Când este îndeplinită simți că însemni ceva, că poți să contribui și tu cu ceva în societate, că-și va aminti cineva cu bucurie de tine. Din acest punct de vedere orice cadru didactic are bucuria de a îndruma în viața generații întregi și pe aceea de a fi luat în seama la rândul său.

 

Opriți-vă cîteva momente, chiar dacă sunt lucruri urgente care vă cheamă, și puneți-vă următoarele întrebări:

 

1.     Am energie suficientă pe parcursul întregii zile, sau mă simt frustrat că sunt multe lucruri care mi se par folositoare, ca de exemplu câteva momente de liniște și meditație, pentru care nu am timp?

 

2.     Mă simt sigur din punct de vedere financiar? Există stabilitate financiată în familia mea, sau abia reușesc să o scot la capăt?

 

3.     Te simți înstrăinat și singur, sau ai relații în cadrul cărora lucrezi și ai un scop bine definit? Te satisfac și te îmbogățesc relațiile pe care le ai?

 

4.     Găsești în permanență ceva nou de învățat, participi la cursuri, cauți pentru elevi în permanență noi metode de predare, evaluare, sat te simți plafonat?

 

5.     Ai limpede conturate în minte direcția și scopul care îți oferă energie și inspirație – sau încă nu ți-e clar ce e important pentru tine și ce vrei să faci de fapt cu viața ta?[3]

 

Toate aceste necesități sunt legate între ele – de îndeplinirea fiecăreia în parte și în sinergie, depinde calitatea vieții noastre.

 

Fiecare dintre ele, nefiind îndeplinită, se poate transforma într-o gaură neagră care ne absoarbe întraga energie.

 

Imp. Dependența de urgență poate să apară atunci când, oricare dintre aceste necesități nu este îndeplinită.

 

Pentru a evita nemulțumirea generată îm absența răspunsului corespunzător la una dintre cele patru necesități putem deveni dependenți de criză, putem deveni un excelent manager al crizelor. Crizele pot fi considerate drept priorități și vor fi rezolvate cu eficiență urgențele, dar ele nu rezolvă lipsa pe care o sinte ființa interioară. A fi mereu ocupată nu înseamnă ca sunt și eficient.

 

”S-ar putea să descoperim un tonic în excesul de adrenalinăcare însoțește acțiunile ”pompieristice” și răspunsul la urgențele altora. Dar aceste activități nu contribuie în nici un fel la calitatea vieții tale. ”[4]

 

 

Echilibru și sinergie între cele patru necesități

 

Trebuie să ținem cont în managementul timpului de aceste necesități și să ne stabilim priorități în acord cu ele.

 

Avem tendința să le privim pe fiecare de sine stătoare, ca fiind sectoare diferite ale vieții noastre. Ne gandim cum să petrecem timp în fiecare, considerăm că  balanța dintre ele se mișcă suficient de repede pentru a petrece

 

 

 

FIG 1

 

În FIG 1 sunt prezentate cele patru aspecte esențiale ale vieții nostre, așa cum le considerăm noi, separate.

 

Dar acest model nu ține cont de sinergia dintre acestea. Ele se întrepătrund ca în FIG 2

 

 

 

FIG 2

 

Echilibrul interior, împlinirea, fericirea, le găsim în punctele de convergență.

 

Dacă le privim separat am putea constata că doar nevoia fizică, de bunăstare materială, separată de nevoia spirituală, ne poate face să alegem o muncă bine plătită, dar monotonă și plictisitoare. Ne simțim lipsiți de satisfacții.

 

Dacă , de asemenea, considerăm dezvoltarea spirituală separată de aceea de iubi, este posibil să nu facem nici un efort de a iubi cu adevărat, deși știm multe, ne simțim singuri și însingurați.

 

Cele două figuri sunt preluate din cartea -  Stehen R Covey , A. Roger &Rebeca R Merrill,Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile , Ed ALL, 2007,p.47

 

 

 

Concluzii

 

Numai dacă sesizăm interdependența și sinergia dintre cele patru necesități putem crea echilibru interior care duce la un sentiment de împlinire și fericire.

 

”Acesta este unul din punctele forte ale conducerii personale. În vreme ce managementul se ocupă de probleme, conducerea se orientează către ocaziile de a rezolva.”[5]

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

1. Stehen R Covey , A. Roger &Rebeca R Merrill,Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile , Ed ALL, 2007,

1. Stehen R Covey, A treia cale, Ed ALL, 2013