Introducere

Am abordat în bunele practici anterioare aspecte importante ale managementului timpului. Am prezentat aspecte referitoare la timp pornind de la oamenii de afaceri, la fizicieni și medici.

Apare o idee importantă, să nu ne grăbim. ”Să mergi încet și să fii conștient că mergi”, ne sfătuiește dr. Stephen Rechtschaffen[1]

Pericolele mediului exterior par in acest moment uriaşe, călduri, secetă, inundaţii, datorate in principal orgoliului omenirii de a organiza şi domina exteriorul.

 

Auzim mereu că sunt posibile accidente nucleare. Toate sunt semne ale unei forţe interne mult mai teribile decât arma nucleară, forţe explozive, distrugătoare şi atomizante. În viaţa psihică , gândurile, impulsurile, instinctele, emoţiile şi sentimentele necontrolate care apar la omul modern, purtarea sa şi dorinţele nemărturisite, graba, grijile şi ieşirile nervoase sunt mult mai ameninţătoare decât bomba atomică.

Graba a cuprins omenirea, din ce în ce mai multe informaţii, viteze din ce în ce mai mari, accidente la ordinea zilei.

Existenţa în cadrul celor 24 de ore este pe zi ce trece tot mai dificilă din cauza a o mie de detalii  stânjenitoare cărora trebuie să le dăm atenţie .

În aceste condiţii suntem obligaţi să selectăm , o parte dintre activităţi intră în stand by şi fie ştergem după listă, fie amânăm .

2. Despre grabă

Ce gânduri vă traversează în acest moment?

Ce reacții a stârnit un astfel de titlu?

Vă considerați o persoană grăbită?

A stat cineva câteva clipe să se gândească la poziţia lui Între GRABĂ ŞI AMÂNARE?  Dacă da, atunci primul obiectiv a propunerii temei a fost atins.

Ce reprezintă în accepţiunea dumneavoastră un OM DE ACŢIUNE?

Putem fii oameni de acţiune fără să fim permanent grăbiţi şi preocupaţi de exterior?

„Nu vorbiti pentru cateva momente.Doar ascultati.

Asa e bine.Ascultati propria respiratie.

Respiratia ne aduce energie in corp

Si duce tensiunile aiurea.

Ascultati-va respiratia,

Si daca ascultati cu o expresie blanda pe fata

Corpul dumneavoastra va sesiza

(el zambeste)

Acum e bine.Ce vedeti ?”

(Kenneth Jenks-Traveler’s tale)

Când ne grăbim abia dacă ne mai dăm seama de ceea ce vedem sau auzim deoarece avem mintea ocupată cu proiecte ambiţioase, cu griji, cu ceea ce TREBUIE! Dacă ne oprim şi ascultăm graba se atenuează. Şi observarea respiraţiei este un adevărat balsam.

 Enumeraţi în scris situaţii în care v-aţi grăbit – de ieri, de azi.

Aţi grăbit pe cineva să meargă repede spre școală sau în altă parte? Elevii la școală, proprii copii, colegii, prietenii?

De câte ori repetaţi pe zi  : Hai mai repede , că mă grăbesc.

SITUAŢII ÎN CARE NE GRĂBIM

-        pentru că trebuie , obligaţi de …

-        pentru că vreau sau îmi doresc să …

Putem să acţionăm corespunzător, să fim în timp fără starea de grabă?

-        Mă grăbesc pentru că ceea ce fac nu-mi place sau pentru că mă aşteaptă prea multe de făcut şi nu mă încadrez în timp?

-        Mă grăbesc şi în activităţi plăcute?

-        De câte ori nu aţi răspuns aşa cum aţi fi dorit celor apropiaţi pentru că vă grăbeaţi?

-        Aveţi timp pentru un cuvânt bun sau un zâmbet adresat celor dragi atunci când vă grăbiţi?

-        Au existat situaţii în care aţi concluzionat că aţi fost degeaba grăbiţi?

Relaţia între grabă şi amânare.

Graba implică o activitate fiziologică , este o stare psihică, fizică şi mentală de alertă, cu încordare şi tensiune.

Ce face respiraţia? Este mai scurtă şi mai alertă.

Ne pune în acţiune , în mişcare , chiar dacă presupune doar pregătirea pentru a ne grăbi.

Grăbiţi- vă din nou, dar de data ac cu observarea respiraţiei.

Ce se întâmplă?

Dacă ne grăbin cu control respirator graba devine eficientă.

2. AMÂNAREA

Cum o puteţi defini? Poate fi o stare cu mulţi parametrii de intrare şi nici unul de ieşire.  Îmi propun să realizez ceva, dar nu duc la îndeplinire .

În mintea nostră graba şi presiunea generată de grija pentru ce n-am făcut, de acţiunile amânate produc o stare asemanătoare unei permanente explozii. De aici până la starea mediului înconjurător nu-i decât un pas.

 Faceţi o listă cu amânări . În ordinea în care vă vin în minte.

Tipuri de amânări:

-        acţiuni neplăcute pe care le imping cât mai departer;

-        acţiuni aparent plăcute, dar de a căror reuşită nu sunt sigur şi atunci amân;

-        acţiuni importante pe care le amân fie datorită unei presiuni exterioare, fie uneia interioare – rezistenţa la schimbare;

-        acţiuni care nu trebuiau să se întâmple, nu era vremea lor.

Clasificaţi acţiunile amânate în funcţie de cauza aparentă a amânării:

-        lipsa de timp:

-        lipsa condiţiilor necesare îndeplinirii

N.B. EXISTĂ GRABĂ EFICIENTĂ ATUNCI CÂND NE ACORDĂM CU RITMUL RESPIRATOR, SUNTEM ÎN CEEA CE FACEM.

EXISTĂ ASPECTE POZITIVE ÎN AMÂNARE – SUNT ACŢIUNI CĂRORA ÎNCĂ NU LE-A VENIT TIMPUL SAU CARE NICI MĂCAR NU ERAU PE CALEA NOASTRĂ.

Între grabă şi amânare exist eu.  Şi spunem mereu VREAU. Vreau este verbul cel mai rar în lume, deşi cel mai des folosit. Dacă găsim secretul teribil de a acorda voinţa cu nevoia  găsim energia necesară , existentă în fiecare fiinţă umană, de a ne duce planurile la îndeplinire. Energia acumulată şi neconsumată prin amânări duce la tensiuni ca la o oală sub presiune în mintea noastră.

Care consideraţi că este puterea executivă a fiinţei? Putem considera că este vorba de voinţă. Dr Arthus a aplicat-o la reeducare şi a descris voinţa ca fiind o energie proprie a eului care ne permite să organizăm în mod liber reprezentarea unei acţiuni şi să trecem tot în mod liber la executarea ei . Energia acţională se acumulează prin deliberare şi se descarcă prin decizie.  Este distinctă faţă de fapte. Este liberă, activă şi inteligentă. Există în potenţă chiar  şi la cei aparent neuroastenici, chiar dacă nu este utilizată.

Tipuri de acte ale voinţei:

1. ineficiente – pot face parte din amânări

- Simpla dorinţă – este pasivă, necesară, dar nu suficientă

- intenţia de a.. – tendinţa de a face ceva , nu înseamnă chiar a vrea, ci proiectul sau încercarea de a vrea.

- impulsul – înseamnă a se hotărâ prin forţele sau circumstanţele exterioare. Este nedeliberat, instinctiv. Este o mare forţă , însă anarhică.

- veleitatea – un aş vrea însă nu vreau de fapt.

Sunt acţiuni mentale şi dpdv somatic chiar, deranjează, obosesc, slăbesc.

2. Acte eficiente – conduc la indeplinire- dpdv somatic par că nu se efectuează, ca şi cum s-ar baza doar pe plămânii plini cu aer şi nu pe insp.

Acţiunea făcută în acord cu resp, prezenţi conştient este o activitate tonifiantă a psihicului nostru şi produce odihnă.

Indecizia este izvor de oboseală deoarece creierul este supraîncărcat cu energii care nu-şi găsesc ieşire.

Graba , amânare şi LIBERTATE.

Respirația fiecăruia dintre noi este în strânsă legătură cu intelectul său și cu emoțiile.Grecii au observat acest lucru și au folosit același cuvant-PHREN-atât pentru diafragm cât și pentru minte. Interacțiunile fizice și fiziologice dintre diafragm și minte (în întelesul de rațiune, conștiință și tot ceea ce noi înțelegem prin a avea minte, a fi în toate mințile, etc.) sunt mai usor de simțit decât de explicat.

Să fim liberi în alegerile noastre- şi când ne grăbim şi când amânăm ceva.

BIBLIOGRAFIE

1.      Beata Jencks,Ph.D ,Respiration Ror Relaxation, Invigoration And Special Accmplishment ,

2.      Dr. Stephen Rechtschaffen ,Cealaltă fașă a timpului; Cum să-ți faci mai mult timp să-ți trăiești VIAȚA, Ed. AMALTEA , 1999

3.      Stehen R Covey , A. Roger &Rebeca R Merrill,Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile , Ed ALL, 2007,

4.      Stehen R Covey, A treia cale, Ed ALL, 2013

5.      St Stehen R Covey, Eficiența în 7 trepte sau un abecedar al înțepciunii, Edtura ALLFA 2002