Sistemul informaţional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şicircuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

De reţinut că o asemenea definire a sistemului informaţional are un caracter cuprinzător, în sensul că include, spre deosebire de definiţiile date de alţi specialişti şi informaţiile, fluxurile informaţionale şi mijloacele de prelucrare a datelor. După opinia noastră, definirea sistemului informaţional pornind de la rolul său în ansamblul activităţii întreprinderii este o condiţie sinequa-non pentru înţelegerea corectă, nu numai a problematicii informaţionale, ci şi în general, a problematicii manageriale.

 

Raporturile dintre sistemul informaţional şi cel informatic sunt de întreg-parte, primul incluzându-l pe al doilea. Tendinţa actuală, care se manifestă cu o intensitate progresivă, este de a amplifica utilizarea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor, concomitent cu restrângerea celor manuale şi mecanizate.

Definiţia de mai sus a sistemului informaţional are şi un caracter realist, prin aceea că nu condiţionează ca ansamblul elementelor încorporate să fie riguros organizate şi integrate.

Componentele sistemului informaţional Sistemul informaţional al institutiilor / firmelor este alcătuit din mai multe elemente strâns intercorelate:

1. Date şi informaţii
2. Circuite şi fluxuri informaţionale
3. Proceduri informaţionale
4. Mijloace de tratare a informaţiilor
5. Datele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional, organic interdependente, ceea ce ne-a determinat să le abordăm împreună. Data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizaţie sau la procese din afara sa, care interesează managementul acesteia. Unele date au caracter de informaţii, care sunt cele mai importante din punct de vedere managerial.

Prin informaţie, din punct de vedere al managementului, desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct şi indirect organizaţia respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei organizaţiei. În virtutea acestei calităţi, informaţia reprezintă temeiul principal al declanşării deciziilor şi acţiunilor în cadrul organizaţiei. Lucrările de specialitate privind managementul firmei fac frecvente referiri la informaţia economică.

Informaţiile din cadrul organizaţiilor sunt deosebit de complexe. Informaţia este o materie primă implicată în toate activităţile organizaţiei. Orice proces de muncă, indiferent de natura sa, se bazează pe informaţii.

2. Fluxul informaţional şi procesul informaţional

 Circuitele şi fluxurile informaţionale Utilizarea informaţiilor în procesele decizionale şi de execuţie din cadrul organizaţiei implică ajungerea lor la adresant sau la beneficiarul de informaţii, adică este necesar un circuit informaţional. Prin circuit informaţional desemnăm traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar.

De reţinut că circuitele informaţionale, prin lungime şi debit informaţional*, condiţionează întreo proporţie semnificativă funcţionalitatea sistemului informaţional al firmei.

Fluxul informaţional reprezintă cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţătorul şi beneficiarul pe circuitul informaţional, caracterizat prin anumite caracteristici - lungime, viteză de deplasare, fiabilitate, cost etc. Indiferent de tip, este necesar ca circuitele informaţionale să fie cât mai directe, în sensul evitării la maximum a punctelor intermediare de trecere, ceea ce determină atât creşterea vitezei de vehiculare a informaţiilor, cât şi diminuarea apariţiei deficienţelor informaţionale.

De asemenea, este recomandabil ca circuitele informaţionale să fie cât mai scurte, evitând prelungirea în aval şi în amonte de beneficiarii infomaţionali vizaţi. Caracteristic organizaţiilor moderne este folosirea într-o proporţie din ce în ce mai mare a circuitelor informaţionale electronice, bazate pe computere şi telecomunicaţii. În plan informaţional-managerial aceasta se reflectă în apariţia aşa numitei scanări contextuale.

3. Proceduri informaţionale

 O componentă a sistemului informaţional ce tinde să dobândească un rol preponderent în organizaţiile moderne o reprezintă procedurile informaţionale. În esenţă, prin procedure informaţionale desemnăm ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţi de culegere, înregistrare, transmitere, prelucrare şi arhivare a unei categorii de informaţii, cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite.

La nivelul acestora se reflectă de o manieră edificatoare progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al organizaţiei. Procedurile informaţionale din organizaţiile moderne prezintă un set de caracteristici care le conferă o utilitate şi importanţă decisivă în cadrul sistemului său informaţional: ele trebuie să fie detaliate, sofisticate, formalizate, informatizate, operaţionale şi economice.

4. Mijloace de tratare a informaţiilor

Totalitatea elementelor tehnico-materiale utilizate pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea, interpretarea şi stocarea datelor şi informaţiilor reprezintă mijloacele de tratare a informaţiilor, (de la cele mai simple (creion), la cele mai complexe (computer). Pentru sistemul  informaţional mijloacele de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor reprezintă suportul său tehnic.

Numărul, structura şi performanţele tehnice şi funcţionale ale mijloacelor de tratare a informaţiilor condiţionează într-o măsură apreciabilă performanţele sistemului informaţional şi implicit performanţele organizaţiei. Caracteristic organizaţiilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor, manuale, mecanizate, automatizate. Precizăm că, cele mecanizate sunt pe cale de dispariţie.

Combinarea raţională a acestora, ca şi obţinerea lor, de altfel, implică o permanentă cunoaştere a cerinţelor mediului din care organizaţia face parte şi a stării resurselor proprii. În consecinţă, este necesar ca sistemul informaţional al organizaţiei să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii:

- Decizională

- Documentare

- Operaţională

- Educaţională

În realizarea acestor funcţii, sistemul informaţional este confruntat cu probleme foarte complexe, dată fiind tripla dimensiune a informaţiilor. Informaţiile au o dimensiune individuală, în sensul că ele condiţionează într-o proporţie apreciabilă potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ale salariaţilor.

Concluzionând, sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei, ce realizează multiple funcţii, prezentând o dinamică accentuată. În condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi continuării schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii, sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile.

5. Rolul TIC in eficientizarea activitatii managerului

 Pentru a putea conduce eficace, orice conducator trebuie sa fie sigur ca ia decizii corespunzatoare obiectivelor, ca ia decizii care sunt compatibile cu resursele disponibile, ca sunt percepute adecvat de subordonati si aplicate intocmai. In acest scop el are nevoie de informatii, pe care le poate obtine prin intermediul sistemului informational, parte componenta a sistemului de management, alaturi de cel decizional, organizatoric si ce cel al metodelor si tehnicilor de management.

 Conducatorul modern traieste astazi intr-un adevarat univers informational care, in absenta unui sistem adecvat de culegere, prelucrare, inter[retare si transmitere a informatiilor, risca fie sa se lase coplesit de avalansa acestora, fie sa resimta lipsa celor strict necesare adoptarii unor decizii.

 Prezentam in continuare un posibil tablou de bord pentru directorul unei scoli. Datele si informatiile din tabloul de bord pot fi inregistrate in memoria calculatorului :

1. DATE GENERALE DESPRE SCOALA

 denumirea ;

 localitatea si judetul ;

 adresa ;

 telefon si fax ;

 accesul (mijloace de transport) ;

 numele si prenumele directorului si al adjunctilor ;

 numele si prenumele secretarului scolii, al contabilului si al administratorului ;

2. SCURT ISTORIC

 (anul infiintarii, nivelul de studii la infiintare – gradinita, scoala cu clasele I-IV, I-VIII etc, numarul salilor de clasa, profilurile, efectivele de elevi, personalitatile marcante care au studiat in scoala respectiva, au predat ori au condus-o etc)

3. PREZENTARE ACTUALA

 tipul de scoala ;

 efectivele de elevi – pe ani de studii ;

 personal didactic – pe categorii si grade ;

 spatii de invatamant, dotari, rezultate mai deosebite ;

4. INFORMATII PENTRU CONDUCERE

 orarul;

 planul de scolarizare si realizarea lui pe structura

 gradul (indicele) de utilizare a spatiilor de invatamant ;

 gradul (indicele) de utilizare a laboratoarelor scolare, salilor specializate si atelierelor

 frecventa elevilor

 frecventa cadrelor didactice;

 ritmicitatea notarii;

 graficul meditatiilor si consultatiilor;

 graficul pregatirii elevilor capabili de performanta superioara;

 graficul si tematica sedintelor consiliului profesoral;

 graficul si tematica sedintelor consiliului de administratie ;

 graficul si tematica sedintelor catedrelor si comisiilor metodice ;

 graficul si participarea la actiunile metodice organizate de inspectoratul scolar ;

 graficul cu sedintele din afara scolii la care urmeaza sa participe directorul si problemele care vor fi discutate acolo ;

 bugetul de venituri si cheltuieli ;

 planul de investitii si graficul de realizare a lucrarilor incepute, comparativ cu termenele stabilite ;

 planul de dotari si graficul indeplinirii, in raport cu termenele stabilite ;

 planul de aprovizionare ;

 planul de cercetare stiintifica si graficul realizarii lui ;

 planul de perfectionare a pregatirii personalului didactic ;

 alte planuri si grafice, in functie de etapa anului scolar (serbari scolare, activitate pe timpul vacantelor scolare, alte evenimente : aniversari, comemorari etc) ;

 termene scadente (indiferent de actiune) intr-o saptamana si intr-o luna ;

 evenimente deosebite petrecute in scoala : la nivelul elevilor, cadrelor didactice, personalului administrativ ;

 situatia sanctiunilor acordate ;

 alte date si informatii considerate relevante de conducerea scolii.

Date si informatii cuprinse in tabloul de bord al directorului sunt folosite pentru realizarea cartii de identitate a unitatii scolare, instrument care sta la baza evaluarii unitatii de invatamant.Un profesor poate folosi un program de calcul tabelar (de exemplu, OpenOffice Calc sau Microsoft Excel) pentru a ţine evidenţa notelor sau punctajelor acordate elevilor, iar media finală să fie calculată în mod automat. În era informaţiei, resursele on-line sunt foarte importante şi tind să înlocuiască modalităţile clasice de căutare a informaţiei şi explorare prin biblioteci, cărţi, articole vechi prin intermediul: biblioteca digitală, e-mail, Skype, Yahoo Messenger, pagini Wiki,sit-uri Web,etc.

5. CONCLUZII

În urma analizelor făcute au fost formulate următoarele concluzii:

 Aplicaţiile Excel uşurează munca depusă de un manager sau cadru didactic şi nu numai, oferind formule şi funcţii ce efectuează în mod automat operaţiile ce ar trebui executate manual de aceştia;

 O aplicaţie Excel oferă posibilitatea de realizare a statisticilor de diverse tipuri. Utilizarea Tehnologiilor de Informare şi Comunicare se recomandă a fi folosite de toţi profesorii, indiferent de disciplină, iar exemplul ar trebui să pornească de la manager, care trebuie să apeleze la aceste tehnologii cât mai des sau chiar permanent, ele nefiind condiţionate de timp, spaţiu, limită geografică şi fiind foarte puţin costisitoare. Competenţele digitale au un caracter transversal şi pot fi utilizate în explorarea oricărui domeniu de cunoaştere.

II . Informatizarea educației constituie un scop general al sistemelor (post)moderne de învățământ, complementar cu cele care vizează democratizarea și conducerea managerială, angajate strategic în valorificarea resurselor pedago­gice, din perspectivă predominant politică/civică și economică.

Un astfel de scop general este concentrat strategic asupra realizării procesului de informatizare a educației, în plan conceptual, nu doar tehnologic. Este proiectat pedagogic în urma analizei raporturilor prospective, existente sau potențiale, dintre valorile sistemului social cultural și cerințele de dezvoltare a sistemelor (post)moderne de învățământ.

Evoluțiile înregistrate la scara sistemului social cultural sunt marcate de fenomenul globalizării informației la nivel de: a) elaborare, procesare și difuzare a valorilor cunoașterii; b) preluare a unor modele existențiale afirmate universal, prin diferențiere, dar și prin complementaritate.

Cerințele de dezvoltare ale sistemelor (post)moderne de învățământ sunt determinate de evoluțiile culturii societății informaționale, caracterizate printr-un proces cumulativ de globalizare și de universalizare a produselor cunoașterii (științifice, tehnologice, artistice, etc.) și a unor modele existențiale, legitimate pe diferite circuite macrocomunitare, susținute economic și politic, care generează șanse, dar și riscuri pedagogice vizibile și invizibile.

Ca scop general, angajat macrostructural, informatizarea educației are o dublă dimensiune: a) socială, reflectată la nivelul construcției sistemelor (post)moderne de învățământ; b) psihologică, implicată în valorificarea noilor tehnologii în proiectarea și realizarea procesului de învățământ. Sinteza pedagogică a celor două dimensiuni răspunde cerințelor paradigmei curriculumului, afirmate în contextul culturii societății postindustriale, postmoderne, bazată pe cunoaștere. Aceasta impune un anumit model de construcție a sistemului de învățământ și de proiectare a instruirii în cadrul procesului de învățământ.

Un exemplu istoric, de dată mai recentă, este marcat prin „Procesul de la Bologna”, angajat, la nivel de politică a educației, în afirmarea unei noi structuri de organizare a învățământului superior, universitar, care să asigure compatibilitatea studiilor în spațiul european. La nivelul învățământului școlar, modelul promovat, încă din anii 1960, a dobândit deja un caracter universal prin afirmarea unei noi structuri de organizare, care pune accent pe prelungirea duratei „școlii generale, de bază” până la vârsta de 16 ani, ca premisă a democratizării educației – prin egalizarea șanselor de reușită ale tuturor elevilor între clasele I-IX(X) – și a valorificării manageriale a tuturor resurselor peda­gogice (informaționale, umane, didactico-materiale, financiare).

Direcția strategică principală, promovată prin scopul general al sistemului de învățământ, care vizează informatizarea educației, este relevantă la nivelul inovațiilor pedagogice anticipate prospectiv în activitatea de proiectare a activității de instruire în cadrul procesului de învățământ. Această direcție strategică principală valorifică ceea ce este esențial la nivelul informatizării în plan conceptual, profund, nu doar tehnologic, exterior.

Avem în vedere două procese complementare, caracte­ristice informatizării ca model cultural global, universal, reflectate specific la nivel pedagogic: a) selectarea informațiilor esențiale în contextul „exploziei informaționale”; b) plasarea acestor informații esențiale în rețele care să permită ordonarea și dezvoltarea lor permanentă în contexte deschise, relaționale, complexe, sinergice.

În concluzie, scopul strategic al informatizării educației nu se reduce la utilizarea noilor tehnologii, care, în lipsa unei medieri pedagogice, pot genera chiar „efecte perverse”, înregistrate în ultimii ani prin apariția „profesorului-laptop”. Miza pedagogică superioară este cea a proiectării curriculare a planului de învățământ, a programelor și a manualelor școlare/ universitare, a fiecărei lecții, a fiecărui curs universitar, în funcție de cele două procese caracteristice informatizării: a) selectarea informației esențiale; b) plasarea și valorificarea sa permanentă în rețea.

Referinţe bibliografice

1. Allare, Yvan, Management strategic, Bucureşti, Editura Economica, 1998;
2. Bizon, Nicu, Tehnologii de informare şi comunicare în managementul educaţional,

Piteşti;

3. Bizon, Nicu, Oproescu, Mihai, Utilizarea mijloacelor electronice de procesare a informaţiei în educaţie şi management, Piteşti;
4. Jinga, Ioan ; Managementul invatamantului, Editura ASE, Bucuresti ; 2003, p. 87-94
5. Nicolescu, Ovidiu (coord) ; Management, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ;1992, p. 188-215

Electronice:

1. http://www.slideserve.com/candie/utilizarea-mijloacelor-electronice-deprocesare-a-informatiei-in-educatie-si-management