Partea 3

Cum să fim diferiți

Introducere

Dacă în primele două părți referitoare la modalitățile practice pentru a avea o minte armonioasă am abordat metode care ne ajută să ne afirmăm acordul sau dezacordul, acum vom aborda aspecte legate de modul în care să fim diferiți. Sunt subiecte utile pentru elevi, dar și pentru dascăli. Pe de o parte pentru a ști ce să-i sfătuiască pe elevi pentru a aborda în mod elegant aceste subiecte, pe de altă parte pentru că orice om poate și trebuie să fie el însuși în orice situație de viață, oricât de asemănători sau diferiți am fi.

O minte armonioasă este în directă legătură cu întreaga activitate din viața noastră, găsește modalități de exprimare acceptabilă a diferențelor.

Am constatat că nu are nici un rost să ne exprimăm dezacordul doar de dragul de a o face, iar printr-o discuție în contradictoriu nu ne demonstrăm inteligența.

 

Suntem diferiți atunci când ne exprimăm dezacordul bazat pe descoperirea unei erori de logică la interlocutor într-un mod politicos, fără agresivitate și fără a deveni grosolani. Tendința este de a  nu contrazice pe cineva prin răutate, expresii cinice, grosolănii, și, în aceste condiții tocmai opusul ne face să fim diferiți. Și diferențele de opinii, păreri, etc. Pot fi exprimate , lămurite și traversate.

1.     Cum să fim diferiți

Dar ce înseamnă de fapt a fi diferiți? A avea păreri diferite? A te îmbrăca într-un mod diferit?

Se spune despre tineri că-și doresc să fie diferiți, dar reacționează foarte mult la părerile grupului. De exemplu, dacă unul are un anumit telefon, și celălalt își dorește unul la fel. Folosesc aceleși aplicații pe telefoane și pe calculator.  Se întrec în pozele puse pe facebook. Contrează, din păcate, mai mult imaginea exterioară. Dar, în același timp, atunci când apar diferențele, le este foarte greu să le aceepte la colegi și reacționează prin dezacorduri.

Tipuri de diferențe

Pentru a stabili o diferență este necesar să avem un element de comparație.

Putem percepe realitatea diferit în funcție de direcția din care privim.

Poate fi vorba de aspecte legate de simțuri – unora le plac mâncărurile mai sărate, altora mai puternic condimentate. Pentru amenajarea locuinței fiecare preferă anumite stiluri, culori. La fel în ceea ce privește parfumul folosit.

Poate fi vorba de un stil propriu de a ne îmbrăca, dar și de un stil propriu în comportament.

Au fost identificare două mari categorii de diferențe:

1.     Pot exista mai multe opinii referitoare la o situație/eveniment care se referă la ceva concret, dar una singură este adevărată.

De exemplu -dacă ni se dă să gustăm o băutură fiind legați la ochi, în funcție de experiența anterioară o putem identifica corect sau nu. Pot exista mai multe răspunsuri, dar unul singur este adevărat.

2.     Când este vorba de o proiecție în viitor – de exemplu scumpirea unui produs – pot exista cel puțin două opinii la fel de adevărate:

-         Dacă mărim prețul vor fi mai puțini cumpărători și atunci vom pierde;

-         Dacă mărim prețul produsul va fi considerat mai valoros și atunci vom câștiga.

 Posibile surse ale diferențelor

O sursă principală a diferențelor o constituie preferințele personale în ceea ce privește gusturile alimentare, categoriile de filme pe care alegem să le vedem, chiar și alegerea prietenilor sau a partenerului de viață.

Să ne imaginăm că un grup de prieteni pornesc într-o călătorie.

Alegerea traseului depinde de ce consideră ei că este cea mai bună rută.

Opiniile pot fi :

-         Cea mai bună rută este cea mai rapidă

-         Cea mai bună rută este cea cu peisajul cel mai frumos

-         Cea mai bună rută este aceea mai ușor de parcurs

-         Cea mai bună rută are cel mai pu’in trafic

-         Cra mai bună rută este cea mai scurtă[1]

Toate aceste afirmații pot fi adevărate, dar cel mai bine este să clarificăm din start ce înseamnă cea mai bună rută, dacă tot se decide o călătorie în grup.

Fiecare poate privi dintr-o altă perspectivă. O catedrală privită și descrisă de cineva din spate va arăta altfel decât dacă va fi descrisă privind-o din față.

Ambii au dreptate.

Din punctul de vedere al anumitor părinți  școala online are foarte multe avantaje, dar pentru alții poate , din contră, privită din perspectiva dezavantajelor. Ambele percepții aparțin părinților și ambele sunt adevărate. Școala online are și avantaje, dar și dezavantaje.

Și exemplele pot continua.

O sursă este reprezentată de perspectiva din care privește fiecare, a alta interesele fiecăruia, convingerile diferite în raport cu o situație din viitor.

Punctul în care trebuie să ajungem nu este reprezentat de faptul că suntem diferiți, ci punctul în care acceptăm faptul că suntem diferiți.

Din acest moment putem spune: ”Suntem de acord că avem păreri diferite pentru acest aspect.”

În acest fel nu supărăm pe nimeni, putem stabili motivele diferențelor și în final continuăm sau nu dialogul. Putem rămâne prieteni acceptându-ne diferențele de opinie.

Motivele diferențelor

Am identificat existența diferențelor, în ce constau acestea, acum dorim să clarificăm motivele.

În acest sens putem folosi exprimări de genul:

-         Cred că tu privești lucrurile din acest punct de vedere...., iar eu din acesta... ( precizăm care sunt punctele de vedere).

-         Privim problema în două moduri diferite. Percepția mea este că....iar percepția ta este că... (precizăm cele două percepții)

-         Folosim două seturi de valori distincte. Valorile mele se referă la... Valorile tale par a fi...(menționăm valorile diferite)

-         Diferența se poate datora experienței personale diferite. Experiența mea a fost... poate că a ta a fost altfel (povestește despre ea)

-         Se pare că avem părei diferite despre ce ar putea să se petreacă în viitor. Părerea mea se bazează pe... Părerea ta se bazează probabil pe altceva ( spune pe ce anume se bazează părerea ta)

Acceptarea diferențelor

Pentru a putea accepta diferențele este necesar să le aplanăm mai întâi.

Uneori se poate demonstra că opiniile sunt adevărate, dar se aplică în situații diferite. Un elev are foarte multe absențe și există mai multe opinii referitoare la rezolvarea situației – să fie abordat elevul și să se ceară explicații, să fie sancționat, să se ia legătura cu părinții, etc. Înainte de toate trebuie avută în vedere cauza absențelor – poate fi vorba de o boală, a elevului sau a unui membru din familie, de un elev care are o situație familială dificilă din punctul de vedere al relației dintre părinți, o situație materială specială.

Trebuie verificată situația, reanalizate opiniile și acceptată diferența.

Poate fi utilă o exprimare de genul: ”Sunt de acord cu o sancțiune severă în majoritatea cazurilor de absenteism, dar în acest caz este vorba de boala mamei”

Uneori diferențele de opinie se nasc din faptul că fiecare vorbește de un alt aspect al problemei.

Un lucru este esențial – suntem cu toți diferiți, iar diverențele de opinii în cele mai multe situații ne îmbogățesc.

Dacă eram tentați să mergem mereu pe aceeași rută spre casă, schimbarea acesteia la sugestia unui prieten ne poate aduce un peisaj nou, mai bogat în verdeață, flori, etc. și, implicit o stare de relaxare după o zi de lucru, chiar dacă este puțin mai lumg drumul.

Analizând propriile opinii , sau pe ale celorlați  ne putem da seama în ce măsură ele se aseamănă cu o judecată. Dacă da, pe ce se sprijină acea judecată? Dorim ceva pentru binele altora, pentru societate sau doar pentru noi înșine.

Este posibil ca elevii dintr-o anumită zonă să aibă mai multe absențe doar pentru că fac parte dintr-o ”gașcă” în cadrul căreia sunt promovate alte tipuri de activități în timpul orelor de curs, nu pentru că au o situație familială sau materială dificile.

Este o diferență între diverse zone în ceea ce privește situația școlară.

În urma analizei opiniilor diferite este posibil să ajungem la acordul că nu suntem de acord.

Putem accepta de comun acord faptul că prioritățile sau valorile determină diferența dintre opinii astfel că amândouă părțile să înțeleagă motivul disensiunii.

Diferențele de opinii nu sunt distructive, ci dimpotrivă, dezvoltă subiectul. Putem privi diferențele drept o ocazie de a analiza o problemă. Intenția nu este să le îndepărtăm pentru că sunt negative, ci să analizăm subiectul explorând bazele acestor diferențe.[2]

Concluzii

-         Pot exista situații în care doar o afirmație este adevărată, putem vorbi doar de percepții eronate, nu de diferențe

-         În cele mai multe situații opiniile diferite pot fi valide

-         Pot exista valori diferite care nasc diferențele

-         Nepotrivirile de păreri pot fi generate de percepțiile diferite ale unei situații

-         Experiențele personale pot de semenea să genereze diferențe de opinii.

Soluția este să stabilim cu ce anume nu suntem de acord și să împăcăm diferențele.

Bibliografie

1.Edward de Bono, Cum să avem o minte armonioasă, 2008, Ed. Curtea Veche, 2008

2. Edward de Bono, Gândirea paralelă, 2017, Curtea Veche ,