Partea 2

Modalități pentru exprimarea dezacordului

Introducere

În prima parte a tehnicilor și modalităților pentru o minte armonioasă am prezentat modalități pentru a fi de acord și am costatat următoarele:

-         Este necesar să identificăm în mod sincer punctele în care suntem de acord cu celălalt;

-         Nu aducem nici un aport și nu ajută la nimic dacă suntem în permanență de acord;

-         Dar și permanentul dezacord este plictisitor și exasperant;

-         Evitați să fiți mereu în dezacord pentru a nu deveni o pesoană care nu este deloc atrăgătoare;

-         Evitați să vă impuneți în permaneță puctul de vedere. În acest fel ne eliberăm de orgoliu și ne putem concentra mai bine asupra subiectului;

-         Valorile diferite trebuiesc luate în considerare;

 

Toate acestea ne ajută să trăim o adevărată plăcere în descoperirea punctelor de comun acord și să schimbăm modul de a privi problema.

Aspecte foarte utile atât pentru dezvoltarea personală, cât și cea profesională. Este foarte bine să ținem cont posibilitatea adaptării valorilor personale ale elevilor la valorile comune, cât și dezvoltarea capacității de a sesiza conjuncturile particulare        și acceptarea opiniilor celorlalți.

Exprimarea dezacordului este la fel de importantă ca și cea a acordului.

Cum să ne exprimăm dezacordul

Exprimarea dezacordului reprezintă un punct critic într-o discuție și este necesară o adaptare a dialogului la condițiile specifice situației.

O persoană mereu în deacord va fi ocolită.

Sunt identificate urmatoarele categorii de persoane care sunt în dezacord:

-         ”Sunt cei ce contrazic interlocutorul într-un mod agresiv și nepoliticos;

-         Sunt cei care își exprimă dezacordul pentru a provoca o ceartă pe care să o câștige;

-         Sunt cei ce vor să fie în dezacord doar din orgoliu;

-         Sunt cei ce vor să fie în dezacord pentru a ridiculiza un subiect;

-         Sunt cei care, prin dezacord vor să-și demonstreze superioritatea

-         Sunt cei care au fost învățați  că o conversație constă tocmai din dezacorduri;

-         Sunt cei care folosesc dezacordul deoarece nu cunosc alt mod de a explora un subiect.”[1]                                                             

Politețea

A fi politicos nu este sinonim cu obligativitatea de a fi în permanență de acord, de a nu contrazice pe nimeni. Este vorba de modul în care ne exprimăm opiniile, indiferent de gradul de acord sau dezacord.

Afirmații de genul: Ești un prost, Ești de-a dreptul stupid, Nu ai nici o idee despre..., Nu ai minte, Ceea ce spui este o mare prostie, cea mai mare pe care am auzit-o, etc sunt expresii grosolane și total lipsite de politețe.

Diversitatea de opinii se poate exprima printr-o alegere mai bună a cuvintelor, dar și printr-un ton adecvat, fără a desconsidera interlocutorul.

Prezentăm următoarele exemple:

-         ”Nu sunt sigur că ți-am urmărit raționamentul.

-         Ar putea fi și un alt mod de a vedea lucrurile.

-         Aceast este doar un punct de vedere.

-         Cred că am unele dubii în legătură cu aceste concluzii.

-         Poate că este așa, poate că nu este așa.

-         Cred că mai există și o altă explicație.”[2]

Înainte de a ne exprima dezacordul este bine să ținem cont de faptul că pot exista și erori de logică datorate unor circumstanțe diferte. De exemplu dacă ne referim la absenteism și spunem că este mult mai răspândit în mediul rural decât în cel urban putem fi în deplin dezacord cu un cadru didactic dintr-o zonă care, deși este situată în mediul rural, nu se confruntă cu această problemă.

Chiar dacă cifrele statistice stabilesc cu caritate faptul că un procent mai mare dintre elevii din mediul rural absentează, putem concluziona că acest fapt se datorează și lipsei de implicare a părinților și cadrelor didactice. Aici intervine interpretarea pe care o poate da fiecare dintre părțile implicate.

Aici intervin aspecte deja particulare. Pentru a putea contrazice pe cineva sunt necesare argumente și nici în această situație nu se justifică exprimări agresive.

Trebuie să ținem cont de faptul că fiecare dintre noi poate avea o percepție selectivă referitor la o situație dată. O percepție selectivă este foarte greu de contestat deoarece fiecare poate avea dreptate privind din punctul său de vedere. De exemplu, privind o situație în care un cadru didactic consideră un elev leneș deoarece la disciplina pe care o predă acel cadru didactic elevul obține note mici. În aceeași măsură un alt cadru didactic poate considera același elev ca fiind un elev bun deoare la materia lui se prezintă bine. Situația poatr fi adevărată din perspectiva fiecăruia – elevului îi place mai mult o disciplină decât cealaltă. Cele două cadre didactice pot fi în dezacord privind din perspective diferite.

Emoțiile

De asemenea , înainte de a ne exprima dezacordul treuie să ținem seama de emoții.

Opinia cuiva este și un mod de a transmite sentimente personale. Emoțiile pot urma prejudecăților și stereotipurilor.

Este util, atât pentru cel care prezintă, cât și pentru cel care ascultă, să sesizeze în ce măsură lucrurile sunt prezentate obiectiv, sau există și o nuanță emoțională.

Identificarea conținutului emoțional se poate face după adjectivele folosite.

Astfel de adjective pot fi: leneș, initil, necinstit, neglijent, periculos, îșelător, prefăcut. Putem observa dacă opinia cuiva este un mod de a transmite sentimente personale atunci când, înlocuind adjectivele afirmația se prăbușește.

Este bine să fie exprimate sentimentele, dar atunci când ne exprimăm dezacordul trebuie să ținem cont de acest lucru.

Pentru a evita să amestecăm sentimentele cu logica , care pot deveni periculoase, să le identificăm și să prezentăm opinia precizând: ”Așa simt eu despre acest lucru”

”Ascultătorul poate să se întrebe despre motivele acestor emoții.

Emoțiile pot fi răspunsuri la situații.

Emoțiile pot determina interpretarea unor situații.”[3]                 

Experiențe diferite                                                                           

Un aspect important de care trebuie să ținem seama când ne exprimăm dezacordul este faptul că fiecare dintre noi a traversat în viașă experiențe diferite atât la modul general cât și particular. Să ne oprim o clipă înainte de a contrazice pe cineva pentru a analiza în ce măsură putem avea aceeași părere. Dacă nu știm nimic despre persoana respectivă, atunci este indicat să nu comentăm situația.

O persoană care trăiește într-un anumit regim politic, de exemplu în monarhie, va avea cu totul altă părere despre situația dintr-un regim comunist.

Un cadru didactic dintr-o școală din București sau oricare oraș mare, va avea alte experiențe la școală în ceea ce privește calitatea elevilor și părinților.

Suprageneralizările în general trebuiesc evitate – expresii de genul: toți copiii sunt agresivi, sau toți copiii sunt drăguți nu pot fi valabile. Dacă nu putem argumenta decât printr-o generalizare, atunci putem folosi expresii precum: mulți dintre/cei mai mulți dintre copii sunt drăguți. Dacă această exprimare duce la îndoială în privința argumentării, atunci ne putem îndoi în privința acesteia.

Extrapolări – exprimimă o tendință de evoluție a unei situații sau stări și se presupune că aceasta se va păstra – sunt utilizate mult în meteorologie, sau situația școlarizării, de exemplu numărul studenților este în creștere, deci în viitorii ani vor găsi cu greu o slujbă pe măsura calificării.

Pot fi adevărate până la un punct, dar am învățat deja că lumea este în permanentă mișcare și este probabilă, dar nu sigură o astfel de argumentare.

Diferența între posibilitate și certitudine – acestea reprezintă elemente cheie pentru un dezacord. Atunci când nu suntem de acord cu certitudinile exprimate de interlocutor și dorim să ne exprimăm un dezacord, expresiile pe care le putem folosi sunt:

-         s-ar putea

-         tot ce-i posibil

-         posibil

-         probabil

-         după toate posibilitățile

-         cel mai probabil

-         cu siguranță.

A avea o altă părere sau a nu fi de acord

Un dezacord implică o întrebare pe care de obicei ne-o punem în legătură cu valoarea de adevăr  a unei afirmații. Fie ni se pare falsă, fie nu se bazează pe o demonstrație.

În acest scop avem la dispoziție următoare exprimări:

”Este pur și simplu greșit ceea ce faci.

Aceasta este destul de posibil, dar nu e sigur.

Aceasta este doar una dintre variante.

Aceasta se referă doar la experiența ta.

Aceasta se referă doar la valorile tale.

Este adevarat pentru tine, dar nu și pentru mine.

Aceasta are la bază emoții și prejudecîți.

Aceasta se bazează pe o percepție selectivă a lucrurilor.

Concluzia nu urmează cu necesitate premisele.

Acesta este doar un scenariu posibil al viitorului.”[4]

Există o paletă cuprinzătoare de afirmații care pot exprima dezacordul în raport cu o situație. A spune brutal că nu suntem de acord poate genera animozități și chiar exprimări agresive din partea interlocutorului.

În clasă, unde nu se poate stabili granița dintre o afirmație convingătore, una de conjunctură sau pur și simplu de necunoaștere a subiectului, este indicat, pentru a nu tăia o cale de comunicare viitoare cu elevii, să folosim acest tip de exprimări care lasă loc de documentare. De asemenea elevii învăță la rândul lor cum să se exprime etunci când pun la îndoială afirmațiile unui coleg fără să declanșeze un conflict.

Parcurgerea exemplelor de mai sus ne ajută să evităm conflictele, să ne exprimăm acordul sau dezacordul într-un mod constructiv, ajutându-ne la crearea unei minți armonioase, pentru noi și pentru copiii și elevii noștri.

Bibliografie

Edward de Bono, 2008, Cum să avem o minte armonioasă, Ed. Curtea Vache, București