Rezumat

Dezvoltarea instituţională din perspectiva calităţii reprezintă un obiectiv continuu la nivelul sistemului şi al unităţilor de învăţământ, în general. Încă din etapa de preaderare la Uniunea Europeană s-au făcut eforturi constante în acest sens, de la nivel normativ până la transpunerea în practică. Totodată, s-au elaborat diverse materiale suport, îmbogăţindu-se astfel literatura de specialitate. În acest context a intervenit şi proiectul Proiect POSDRU/85/1.1/S/57551 „Îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale prin reţele parteneriale”, în cadrul căruia în anul 2011 a fost finalizat un Suport de curs pentru întărirea capacităţii instituţionale a instituţiilor implicate în activitatea reţelelor parteneriale.

Context

Contextul BP identificate se situează în contextul nevoii de creştere a calităţii educaţiei în învăţământ, cu accent pe învăţământul profesional şi tehnic, materialul propus spre analiză fiind rezultatul unui proiect cofinanţat prin programul POSDRU în perioada de programare 2007-2013.

Pe scurt, printre rezultatele obţinute în cadrul proiectului POSDRU/85/1.1/S/57551 „Îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale prin reţele parteneriale”, s-a elaborat şi un Suport de curs pentru întărirea capacităţii instituţionale a instituţiilor implicate în activitatea reţelelor parteneriale. Documentul a fost structurat după cum urmează:

·         Introducere;

·         Cap. 1. Calitatea educaţiei – abordări europene şi naţionale;

·         Cap. 2. Reţele parteneriale pentru îmbunătăţirea calităţii învăţământului profesional şi tehnic;

·         Cap. 3. Dezvoltarea instituţională din perspectiva calităţii;

·         Cap. 4. Anexe.

Ceea ce este interesant în structura adoptată este că la finalul fiecărui subcapitol sunt propuse teme de reflecţie ca exerciţii interne la nivelul unităţilor de învăţământ, astfel oferind nu doar un cadru teoretic sau o propunere practică, ci şi instrumente interne de analiză şi de lucru efectiv în vederea atingerii obiectivului final, respectiv dezvoltarea instituţională din perspectiva calităţii, această tematică având alocat un capitol întreg în sursa de documentare.

Strategii şi intervenţii

Astfel, ne vom îndrepta atenţia asupra Cap. 3, respectiv Dezvoltarea instituţională din perspectiva calităţii, acesta fiind relevant şi pentru obiectivele propuse în cadrul proiectului ProForm. Fiind un suport de curs, pentru capitolul 3, autorii propuneau următoarele obiective: „La sfârşitul programului de formare, participanţii vor fi capabili:

·         Să realizeze proceduri de autoevaluare la nivelul propriei organizaţii şcolare.

·         Să integreze managementul calităţii în managementul general al unităţii şcolare şi ciclul calităţii în ciclul dezvoltării instituţionale.

·         Să descrie competenţele membrului Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (prescurtat – CEAC).

·         Să controleze şi să sprijine parcurgerea, de către membrii CEAC, a cercului calităţii la nivelul unităţii şcolare, în funcţie de condiţiile concrete de funcţionare şi de specificul comunitar.

·         Să aplice „cercul calităţii” la dezvoltarea instituţională şi în managementul calităţii.”[1]

Încă din primele rânduri, autorii fac trimitere la funcţia principală a sistemului de management şi asigurare a calităţii, respectiv: „orientarea dezvoltării unităţii şcolare în direcţia creşterii calităţii educaţiei oferită membrilor comunităţii şi comunităţii în ansamblul ei.”[2] Sunt prezentate câteva zone care pot fi îmbunătăţite (cum ar fi: pregătirea profesorilor, asigurarea accesului la educaţie pentru grupurile dezavantajate, dotarea cu echipamente etc.) şi care pot deveni ţinte strategice în dezvoltarea ulterioară a unităţii de învăţământ. Pornind de la aceste elemente rezultă că: „Asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii depind în mod hotărâtor de un alt proces desfăşurat la nivelul unităţii şcolare, anume cel de dezvoltare instituţională. Acest proces de explicitare, de conştientizare şi de asumare se realizează la nivelul tuturor elementelor proiectului: misiune, diagnoză, ţinte şi abordări strategice, planuri operaţionale, acţiuni şi procese efective.”[3] Respectiv, evaluarea calităţii este parte integrantă a oricărui demers care vizează dezvoltarea instituţională, existând mai multe niveluri de intersectare a managementului calităţii cu dezvoltarea instituţională.

1.      Misiunea organizaţiei şcolare şi diagnoza

Misiunea are două componente, generală intrinsecă (rolul de a face educaţie) şi specifică (în funcţie de cultura, tradiţiile, situaţia concretă şi viziunea asupra educaţiei a factorilor interesaţi principali). Respectiv, misiunea exprimă: „Ceea ce şcoala consideră bun, util, valoros, deci valorile fundamentale care trebuie să fundamenteze tot ce se întâmplă în şcoală, inclusiv modul în care este înţeles conceptul propriu de calitate. Viziunea comună a şcolii şi a comunităţii în legătură cu ceea ce înseamnă “şcoală” (de un anumit tip, nivel etc.) – viziune care fundamentează politica de dezvoltare instituţională, şi care prefigurează, deci, modalităţile de creştere a calităţii. Situaţia concretă în care funcţionează şcoala – care indică, la modul general, nevoile exprimate de actorii educaţionali.”[4]

În acest sens, se impune o diagnoză (situaţia curentă şi nevoi educaţionale ale comunităţii), element fundamental şi punct de pornire în elaborarea oricărui proiect de dezvoltare insituţională. Pentru ca rezultatele diagnozei să fie relevante (ce funcţionează şi ce nu, puncte tari şi puncte slabe etc.) este obligatoriu ca la baza analizei să existe nişte indicatori clari orientaţi către funcţionarea, dar şi către dezvoltarea unităţii de învăţământ, ţinând cont de definiţia calităţii şi de implicarea tuturor categoriilor de beneficiari.

2.      Scopul/scopurile organizaţiei

Acestea trebuie să fie reflectate în Planul de Acţiune al Şcolii (PAS) sau orice alt document similar/relevant. Scopurile trebuie să fie realiste şi formulate pe înţelesul tuturor factorilor interesaţi: cadre didactice, elevi, părinţi, parteneri, alţi membri ai comunităţii. Având în vedere că orice ţintă strategică trebuie să răspundă nevoilor, intereselor şi aşteptărilor factorilor interesaţi, este evidentă şi obligatorie legătura dintre ţintele strategice şi domeniul calităţii. Îndeplinirea scopurilor, cât şi progresul derivat, contribuie la atingerea unui „nivel crescut de satisfacere a nevoilor clienţilor şi beneficiarilor de educaţie, deci o creştere a calităţii serviciilor educaţionale oferite”.[5]

3.      Competenţe, resurse, istorie, tradiţie.

Aceste 4 aspecte sunt elemente cheie ale stabilirii modului de acţiune pentru îndeplinirea scopurilor sau a strategiei, respectiv, implementarea se va fundamenta pe ceea ce are unitatea de învăţământ mai valoros. Şi anume, aceste opţiuni esenţiale privind calitatea sunt parte a definiţiei relaţiei dintre calitate şi dezvoltarea instituţională şi, astfel, „strategia trebuie fundamentată în mod explicit pe modul în care este înţeleasă calitatea la nivel naţional şi local, inclusiv principiile asumate ale calităţii care devin principii strategice ale dezvoltării instituţionale.”[6]

Din acest moment, intervine conceptul de management al calităţii. Pe scurt: scopurile/ţintele strategice sunt duse la îndeplinire prin programare, planuri, proiecte, acţiuni şi activităţi concrete şi specifice. Indiferent de scopurile vizate şi având în vedere specificul fiecărei unităţi de învăţământ, planurile etc. propuse pentru punerea în practică a scopurilor trebuie să ţină cont de misiunea unităţii de învăţământ şi, mai ales, de factorii interesaţi, care trebuie să fie consultaţi, conştientizaţi şi prezenţi în toate etapele: diagnoză/analiză, definire cadru strategic, definire cadru de implementare, implementare efectivă, monitorizare şi evaluare, remediere/îmbunătăţire.

În acest sens, „creşterea calităţii educaţiei trebuie să devină, în mod explicit, baza întregului proces de proiectare/planificare realizat la nivelul unităţii şcolare, iar ciclul dezvoltării unităţii şcolare trebuie considerat caun ciclu al calităţii. Ceea ce am prezentat în capitolul anterior trebuie interpretat şi adaptat în funcţie de condiţiile specifice în care funcţionează unitatea şcolară:

·         nivelul de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial etc.) şi tipul de unitate şcolară (de exemplu liceu teoretic, tehnologic, vocaţional) – care determină specificul grupului / grupurilor ţintă de beneficiari direcţi;

·         trăsăturile specifice ale comunităţii locale (urbană / rurală, mediu defavorizat, existenţa minorităţilor naţionale sau de alt tip etc.) – care determină trăsăturile distinctive ale beneficiarilor indirecţi ai serviciilor educaţionale.

Ca atare, construirea sistemului propriu de calitate al unităţii şcolare are ca surse esenţiale politicile şi strategiile existente (europene, naţionale, regionale şi locale), precum şi situaţia existentă, specificul comunităţii locale în care funcţionează unitatea şcolară.” [7]

Cadrul strategic sau normativ, definit prin politicile sau strategiile existente menţionate anterior, trebuie transpus la nivel local. În acest sens, autorii sursei de documentare au realizat următoarele propuneri:

1.      „Construirea, la nivelul comunităţii locale, prin dezbatere publică susţinută, a unei culturi comune a calităţii educaţiei şi, implicit, a unui concept împărtăşit de toate părţile interesate.

2.      Dezvoltarea capacităţii instituţionale la nivel judeţean şi la cel al furnizorilor de educaţie, pentru operarea cu conceptele şi metodologiile specifice managementului calităţii.

3.      Conceperea, aplicarea, evaluarea şi revizuirea unor instrumente proprii privind evaluarea şi asigurarea calităţii pe baza conceptelor de „valoare adăugată“ şi „valoare creată“.

4.      Luarea în considerare, în parcurgerea „ciclului calităţii”, atât a reperelor stabilite prin raportarea la standarde, cât şi a progresului privind satisfacţia beneficiarilor.

5.      Nu trebuie uitată nici necesitatea corelării cu alte politici din domeniul educaţiei şi formării. De exemplu, construcţia sistemelor de calitate privind educaţia va trebui să aibă în vedere, pe lângă politicile şi strategiile naţionale şi europene deja menţionate, şi alte iniţiative, dintre care le enumerăm (ca exemplu) pe cele privind:

o   învăţarea permanentă (pe tot parcursul vieţii -„lifelong learning“ - şi din toate situaţiile de viaţă -„lifewide learning“);

o   noul Cadru European al Calificărilor (EQF) şi procesul, în curs, de elaborare a unui nou Cadru Naţional al Calificărilor;

o   optima descentralizare a sistemului şcolar şi, în general, a administraţiei publice;

o   necesitatea fundamentării procesului decizional pe evidenţe („evidence based policy making“);

o   regândirea rolului şcolii şi, în subsidiar, a curriculumului, într-o societate a cunoaşterii (pentru a construi „o şcoală pentru secolul XXI“).”[8]

Rezultate

Rezultatele diferă în cazul fiecărei unităţi de învăţământ, dar dacă s-ar aplica cele 5 puncte prezentate în finalul secţiunii anterioare, cu siguranţă capacitatea instituţională ar creşte în acelaşi timp cu nivelul calităţii actului educaţional.

Un prim pas în atingerea unui progres, oricât de mic ar fi acesta, în ceea ce priveşte dezvoltarea instituţională, strâns legată de asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii, după cum am văzut în cele de mai sus, l-ar constitui abordarea temelor de reflecţie propuse de către autorii sursei de documentare, respectiv: „Pe baza opţiunilor valorice şi a definiţiei asumate a calităţii:

1.      Redefiniţi scopurile / ţintele strategice din PAS al şcolii dumneavoastră în termeni de calitate!

2.      Redefiniţi activităţi din cadrul planurilor operaţionale / de implementare ale şcolii dumneavoastră din perspectiva calităţii!

3.      Redefiniţi obiectivele operaţionale ale activităţilor din cadrul planurilor operaţionale / de implementare ale şcolii dumneavoastră în termeni de calitate!”[9]

Concluzii

În concluzie, pe lângă invitaţia de a analiza sursa de documentare în întregime (v. Bibliografia), buna practică prezentată oferă noţiunile de bază pentru înţelegerea relaţiei dintre asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii şi dezvoltarea instituţională, cu accent pe elementele cheie ale oricărui demers aferent acestei relaţii, respectiv: „misiune, diagnoză, ţinte şi abordări strategice, planuri operaţionale, acţiuni şi procese efective.”[10]

Bibliografie:

·         Proiect POSDRU/85/1.1/S/57551 „Îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale prin reţele parteneriale”, (2011), Suport de curs pentru întărirea capacităţii instituţionale a instituţiilor implicate în activitatea reţelelor parteneriale.

·         http://www.tvet.ro/Anexe/57551/program%20de%20formare%20profesionala.pdf