Cunoașterea psihopedagogică a elevilor constituie factorul esențial al reușitei școlare, această cunoaștere fiind posibilă prin intermediul mai multor metode, dintre care ne vom opri în mod special asupra chestionarului.
. Cercetările în domeniu au demonstrat că fără o cunoaștere a particularităților psihopedagogice ale fiecărui elev, fără observarea sistematică a comportamentului, fără dăruirea și implicarea totală a mentorului, văzut ca un sfătuitor, îndrumător, model, nu se pot înregistra succese reale.
Tradiția a impus imaginea profesorului care evaluează performanțele elevului pe baza unor metode care asigură doar o latură a personalității sale, respectiv cea care vizează cunoștințele științifice predate.
Există însă cazuri în care uităm că elevul are o structură globală, care include și comportamentul în relație cu ceilalți elevi, cu prietenii, cu părinții, cu un anumit trecut care poate fi semnificativ pentru evoluția școlară actuală. Luând în discuție toate aceste aspecte, se poate vorbi de cunoașterea psihologică a elevului, factor decisiv al progresului școlar.
Privite din punct de vedere psihopedagogic, cunoașterea și evaluarea personalității copilului, precum și a progresului educativ realizat de acesta, constituie demersuri științifice în activitatea cadrului didactic, preocupat de aplicarea principiului tratării diferențiate a elevilor în procesul instructiv-educativ.
Ca metodă de cercetare, ancheta pe bază de chestionar presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup social, ca și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportanentale.
Chestionarul este ,,un set de întrebări, bine organizat și structurat pentru a obține date cât mai exacte cu privire la o persoană sau la un grupde persoane, și ale căror răspunsuri sunt consemnate în scris”. (Havârneanu, C., 1999, p.95)
Chelcea, S., (1975), defineşte chestionarul ca fiind ,,o tehnică şi, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”
Folosirea științifică a acestei metode presupune parcurgerea mai multor etape:
- stabilirea obiectivului anchetei
- documentarea
- formularea ipotezei
- determinarea eșantioanelor
- alegerea tehnicilor și redactarea chestionarului
- pretestul (pentru a vedea dacă chestionarul a fost bine elaborat)
- alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei operații sau prin autoadministrare)
- defalcarea rezultatelor
- analiza rezultatelor obținute în raport cu obiectivele formulate
- redactarea raportului final de anchetă
Construcţia chestionarului ridică probleme tehnice specifice, din care cauză trebuie creditate centrele specializate în elaborarea lor. Criteriile de ordonare a problemelor ar fi cel temporal (dinspre trecut spre prezent, apoi spre viitor) şi după gradul de abstractizare (întâi întrebările concrete şi ulterior cele abstracte). În funcţie de vârstă şi grad de cultură poate prevala ordinea raţională (persoane adulte, cu nivel de instrucţie ridicat), sau cea psihologică (tineri sau persoane mai puţin pregătite). „În afara precizării ipotezelor, chestionarul nu are nici o valoare (…).
Explicit sau implicit, nu există chestionar care să nu pornească de la ipoteze mai mult sau mai puţin conturate” afirmă Chelcea, S., (1975, p. 141).
Stimulii, care sunt întrebările sau imaginile din chestionar, vor genera comportamentele verbale sau nonverbale ce vor fi înregistrate pentru a fi analizate ulterior, acestea depinzând de mai multe variabile: personalitatea anchetatului şi a anchetatorului, situaţia de desfăşurare a anchetei, tema ei, timpul anchetei, structura chestionarului.
Folosirea chestionarului ca metodă de cunoaștere a elevilor este utilă deoarece, pe baza rezultatelor obținute se constată realitatea din școală, care poate confirma sau infirma ipoteza și poate oferi sugestii pentru îmbunătățirea activității didactice.
Un chestionar este un instrument de cercetare constând dintr-o serie de întrebări și a altor solicitări în scopul de a aduna informații de la persoane. Deși ele sunt adesea concepute pentru analiza statistică a răspunsurilor, acest lucru nu este întotdeauna valabil.
Chestionarul a fost inventat de Sir Francis Galton.
Printre avantajele chestionarului fata de alte tipuri de studii enumeram:
· sunt ieftine,
· nu au nevoie de la fel de mult efort din partea celui ce chestioneaza (precum necesita ancheta verbala sau prin telefon)
· au adesea raspunsuri standardizate care il face simplu pentru a compila datele.
Cu toate acestea, aceste tipuri de răspunsuri standardizate pot zădărnici utilizatori.
Chestionarele sunt, de asemenea, drastic limitate de faptul că respondenții trebuie să fie capabili să citească și să răspundă la întrebările lor. Astfel, pentru anumite grupuri demografice, efectuarea unui studiu realizat printr-un chestionar nu poate fi practica.
Ca un tip de sondaj, chestionarele au, de asemenea, multe din aceleasi probleme legate de construcția întrebarilor și formularelor care există în alte tipuri de sondaje de
Tipuri de chestionare
O distincție poate fi făcută între chestionare cu întrebări care au ca variabile măsuri separate, și chestionare cu întrebări care sunt agregate într-o scară sau de index . Chestionare în prima categorie sunt de obicei parte din sondaje, chestionare în timp ce în a doua categorie sunt de obicei parte din teste.
Chestionare cu întrebări care variabilele măsură separate, ar putea, de exemplu, include întrebări referitoare la:
· preferințe (de exemplu, un liceu )
· comportamente (de exemplu, lectura)
· fapte (de exemplu fuga de la ore)
Chestionarele cu întrebări care sunt agregate într-o scală sau index, includ, de exemplu, întrebări:
· trăsături latente (de exemplu, trăsături de personalitate, cum ar fi extrovertire)
· atitudini (de exemplu, față de abandonul scolar)
· un index (de exemplu, Educatie)
Exemple
· Un chestionar de frecvență alimentară este un chestionar pentru a evalua tipul de regim alimentar consumat de copii, și poate fi folosit ca un instrument de cercetare. Exemple de utilizari includă evaluarea aportului de vitamine sau de proteine.
De obicei, un chestionar este format dintr-un număr de întrebări la care respondentul trebuie să răspundă într-un format fix.
Se face o distincție între întrebări deschise și închise.
O întrebare deschisă solicită respondentului să își formuleze răspunsul propriu, în timp ce în cazul unei întrebări de tip închis respondentul alege un răspuns dintr-un anumit număr de opțiuni. Opțiunile de răspuns pentru o întrebare de tip închis ar trebui să fie exhaustive și exclusive reciproc. Patru tipuri de scale de răspuns pentru întrebări de tip închis se disting:
· Dihotomică, în cazul în care respondentul are două opțiuni;
· Nominală-politomă, în cazul în care respondentul are mai mult de două opțiuni;
· Ordinală-politomă, în cazul în care respondentul are mai mult de două opțiuni comandate;
· Continuă, în cazul în care respondentului îi este oferită o scală continuă.
Un respondent care a răspuns la o întrebare deschisă este plasat într-o scală de răspuns după aceea. Un exemplu de întrebare deschisă este în cazul în care cel testat trebuie sa completeze o propoziție ‘
În general, întrebările ar trebui să decurgă în mod logic de la una la alta. Pentru a obține cele mai bune rate de răspuns, întrebările ar trebui să curgă de la cel puțin sensibile la cele mai sensibile, de la factuale și comportamentale la atitudine, și de la general la specifice.
Reguli de constructie
· Folositi intrebari care sunt interpretate în același mod de către subiecti
· Solicitati raspunsuri pozitive sau negative și pentru a evita dubla negativare.
· Nu faceti presupuneri despre respondent.
· Utilizati o formulare clară și ușor de înțeles, pentru toate nivelurile de educație
· Utilizarea corectă a ortografiei, gramaticii și punctuației.
· Evitati elementele care conțin mai mult de o întrebare pe articol (de exemplu, vă plac ciresele și cartofii?).
Principalele moduri de administrare a chestionarului sunt:
· Față în față, în cazul în care într-un interviu prezintă elementele orale.
· Administrarea chestionarului pe suport de hârtie în cazul în care elementele sunt prezentate pe hârtie.
· Administrarea chestionarului computerizată, în cazul în care elementele sunt prezentate pe computer.
Elaborarea unui chestionar necesita inteligenta, talent, delicatete, rabdare, buna cunoastere a psihologiei umane si experienta de comunicare interpersonala sau de reporter.
Cei care il redacteaza trebuie sa stapaneasca proiectul de cercetare si sa aiba talentul de a redacta intrebari si de a intui raspunsuri.
Realizarea atentă a chestionarului, din punct de vedere al formulării, este una din cheile succesului.
Trebuie să vă gândiţi ce doriţi să aflaţi prin intermediul chestionarului şi să formulaţi în sensul acesta întrebările adecvate.
· Limitaţi-vă doar la câteva întrebări, astfel încât chestionarul să nu depăşească o pagină.
· Formulaţi chestionarul de aşa natură încât cei vizaţi să dea răspunsuri cât mai scurte şi la obiect; dacă este necesar puteţi nota chiar voi răspunsurile.
· Distingem între întrebări închise şi întrebări deschise:
ￚ La întrebările închise specificaţi variante de răspuns, din care persoana chestionată va alege una. Analiza statistică a răspunsurilor la întrebări de acest gen este foarte simplă şi rapidă.
ￚ La întrebările deschise persoana chestionată va formula răspunsul cu propriile cuvinte. Răspunsurile oferite vor cuprinde o cantitate mai mare de informaţii şi va fi mai greu de evaluat statistic, decât în cazul anterior.
Prin urmare, numărul întrebărilor deschise trebuie să fie limitat.
ￚ Puteţi combina întrebările închise cu cele deschise. De pildă, la o întrebare închisă puteţi oferi şansa persoanei chestionate să dea un răspuns personal, care nu este inclus în lista de variante posibile.
· La începutul sau sfârşitul chestionarului puneţi întrebări referitoare la persoana în cauză.
· Dacă datele personale ale unui anumit individ nu sunt importante, puteţi folosi un chestionar anonim.
Se recomandă redactarea computerizată a chestionarului.
1.Definirea obiectivelor cercetarii
Obiectivele unei cercetari sunt acelea de a gasi solutii unor probleme. Daca problemele de rezolvat sunt identificate si formulate corect, obiectivele vor fi usor de definit.
O problema corect formulata contine deja samburele propriei solutii. Obiectivele pot fi formulate si plecand de la intrebarile la care trebuie sa raspunda cercetarea:
- Ce fel de informatii cautam ?
- Cine le-ar putea oferi ?
- De unde sa le luam ?
-Ce ne impiedica sa le obtinem ?
Vom intelege rostul cercetarii doar atunci cand pornim de la un punctaj al problemelor de rezolvat, transpunandu-le in obiecti informationale precise, cu descrierea si localizarea informatiilor necesar a fi culese.
Abia dupa aceea se poate redacta chestionarul. Subiectii chestionati vor raspunde intrebarilor din chestionar si nu celor la care cauta raspuns cercetatorul.
A nu se confunda cele doua categorii de intrebari!
2.Formularea intrebarilor
Aceasta etapa incepe cu definirea tipului de subiecti anchetati si evaluarea aecesarului de informatii. Apoi, se redacteaza o lista provizorie de intrebari, care ar putea aduce informatii utile cercetarii. Lista poate fi oricat de ampla. intrebarile pot fi formulate in oricate moduri posibile. in aceasta faza, numarul si tipul lor nu se afla sub constrangerea bugetului.
Sursele de informatii sunt chiar respondentii vizati de ancheta. Daca sunt diferiti, ei trebuie abordati in mod diferentiat.
In redactarea intrebarilor, se va tine seama de caracteristicile tipologice ale subiectilor anchetati, de educatia si cultura lor.
In chestionar, cuvintele din care sunt alcatuite intrebarile pot fi surse de neintelegeri si confuzie.
Neintelegerile apar atunci cand se folosesc cuvinte prea tehnice sau pretioase, pompoase. Confuzia si imprecizia pot fi generate de gradul ridicat de generalitate si relativitate al unor cuvinte precum: “rar", “frecvent", “des", “anumite", “mult", “putin", “in ultimul timp", “in aceasta saptamana" (fara precizarea unui termen de inceput sau sfarsit), “bun", “rau",” usor", “greu" etc.
Iata cateva reguli simple de alegere a cuvintelor si redactare a intrebarilor:
- intrebarile bune sunt explicite si precise.
O intrebare de genul: “Absentati mult ? " este imprecisa. Elevi diferiti interpreteaza diferit termenul “mult". Aveti peste 10 absente nemotivate pe saptamana ?" poate fi o varianta mai precisa.
Sa luam in studiu si o alta intrebare, intalnita intr-un chestionar:
“Care sunt cartile importante pe care le-ati cumparat in acest an scolar ?”
Aici, imprecizia este provocata de adjectivul “importante" si sintagma “in acest an scolar". Pentru unii subiecti, o carte cu teste grila poate fi “o carte importanta", iar pentru altii doar un roman din literature recomandata..
- intrebarile scurte sunt mai bune decat cele lungi. intrebarile cu mai mult de 14 cuvinte sunt dificil de urmarit. Subiectii uita inceputul.
-intrebarile indirecte pot fi mai eficace decat cele directe.Intrebarile directe au un scop imediat si evident. Ele cer subiectului sa atace frontal faptul instigat.
Exemplu
Cat zahar pudra consumati anual ? sau Pe cine votati ?
Intrebarile indirecte sunt ocolitoare. Scopul lor ramane oarecum ascuns respondentului. Ele cer acestuia sa spuna ceva indirect legat de faptul instigat. Pe baza raspunsurilor sale, altcineva poate sa evalueze situatia. De pilda, pentru a afla cat zahar pudra consuma anual, intrebam cand a cumparat ultima data si cat mai are in dulap la data anchetei. Pentru a afla cu cine a votat, intrebam care candidat pare mai credibil, mai merituos etc.
- intrebarile prea tehnice trebuie evitate, pe cat posibil. Fara ele, chestionarul devine mai accesibil celor anchetati. Ne putem adresa unei gospodine oarecare cu una dintre urmatoarele intrebari:
a) Folositi preponderent grasimi vegetale ?
b) Gatiti cu margarina ?
Pe care o recomandati ?
- intrebarile la care subiectul raspunde pe baza faptelor, a experientei si nu pe baza unor supozitii, ipoteze si aspiratii aduc raspunsuri pertinente. O intrebare despre satisfactia adusa de tutun, de pilda, o vom adresa unui fumator. O intrebare care nu se refera la fapte (de exemplu: “Ce marca de pasta de dinti va place cel mai mult ? ") poate fi reformulata astfel incat sa devina faptica:
Ce pasta de dinti ati cumparat ultima data ?
- Merita evitate intrebarile care solicita excesiv memoria subiectului. Este inutil sa intrebam un telespectator ce emisiune a vazut cu 10 zile in urma pe PRO TV sau TVR1. De regula, intrebarile de genul “Cate?" sau “Cat de des ?" se refera la date disponibile recent in memorie sau la date asupra carora interlocutorul pastreaza o evidenta riguroasa.
- O intrebare trebuie sa se refere la o singura problema, si nu la doua sau la mai multe, simultan. Spre exemplu, una de genul Preferati masinile sport si tigarile de foi? " se refera la doua elemente diferite. Este greu de raspuns, iar daca se raspunde, este greu de interpretat raspunsul.
-intrebarile trebuie formulate astfel incat sa aduca raspunsuri ce pot fi inregistrate usor si repede.
Daca raspunsurile posibile se incadreaza in mai multe grupe diferite intre ele, se foloseste o secnta de mai multe intrebari, care expliciteaza problema.
- intrebarile inutile trebuie evitate deoarece complica inutil chestionarul. Cele la care se raspunde cu “Nu stiu" sunt inutile.
- O intrebare poate fi formulata in mai multe moduri si testata pe aceiasi subiecti, in scopul alegerii variantei mai bune.
Aceeasi intrebare, formulata diferit, poate obtine raspunsuri diferite.
- Daca o intrebare reformulata in mai multe moduri aduce raspunsuri diferite, cu semnificatie specifica, ea poate fi inscrisa in chestionar de mai multe ori, in mai multe formulari.
- Faptul ca o intrebare este sau nu potrivita trebuie judecat si in raport cu procedeul de ancheta utilizat: interviurile telefonice sau stradale folosesc mai ales intrebari inchise, scurte si simple. in schimb, ancheta personala poate folosi si intrebari deschise, mai lungi, mai complexe.
3.Validarea intrebarilor
Validarea preliminara a intrebarilor din lista provizorie este faza in care se filtreaza materialul rezultat anterior. Doar unele dintre intrebarile din lista provizorie vor fi considerate valide. Restul, la cos cu ele.
Validitatea intrebarilor este judecata in raport cu urmatoarele trei criterii:
a) inteligibilitatea (aptitudinea de a fi intelese);
b) capabilitatea (aptitudinea de a li se putea raspunde);
c) confidentialitatea (aptitudinea de a primi un raspuns sincer).
a)Inteligibilitatea
Acest criteriu se refera la gradul de intelegere al intrebarilor, evaluat in raport cu educatia, cultura, preocuparile si specializarea subiectilor carora le vor fi adresate.
Dificultatile de intelegere a intrebarilor sunt legate de:
- existenta unor cuvinte necunoscute in intrebari;
-interpretarea diferita a intrebarilor de catre dirsi respondenti;
-distorsionarea intentionata a sensului intrebarilor de catre cercetator ;
- Sensul cuvintelor
Cea mai raspandita cauza a neintelegerii unui chestionar este legata de necunoasterea sensului unor cuvinte. Multe chestionare de ancheta pot primi raspunsuri fortate" sau ghicite" din motive asemanatoare.
- Interpretari diferite
Datorita polisemiei unor cuvinte sau sintagme din textul intrebarilor, respondenti diferiti gasesc intelesuri diferite in intrebari identice. Sa adresam mai multor persoane o intrebare aparent usor de inteles: “Care este venitul dumneavoastra?".
Vom constata usor ca unele vor preciza venitul lunar, altele venitul anual, unele vor preciza venitul familiei, altele venitul personal sau venitul pe membru al familiei, unele venitul din munca, altele pe cel din dividende etc.
Cuvantul polisemantic face intrebarea imprecisa. Este necesara reformularea ei.
- Distorsionarea intentionata a intelesului de catre cercetator
Sunt posibile situatii in care respondentii inteleg intrebarea si o interpreteaza in acelasi fel, dar intr-o maniera diferita de cea intentionata de cercetatorul care a formulat-o.
Adevarata motivatie fusese, de fapt, locatia, si nu preturile sau sortimentatia.
Din care motive cumparati din magazinul nostru (si nu din alt magazin din apropierea locuintei) ?
Concluzia ar fi aceea ca, ori de cate ori se interpreteaza raspunsurile, este necesar sa ne punem in locul respondentului, sa privim problema din punctul sau de vedere, sa intelegem bine la ce anume s-a gandit atunci cand a raspuns..
b) Capabilitatea
Nu-i suficient ca respondentii sa inteleaga intrebarea. Trebuie ca ei sa mai si cunoasca raspunsul, pentru a putea raspunde.
Criteriul capabilitatii se refera la aptitudinea intrebarilor de a primi raspunsuri corecte si utile.
Capabilitatea intrebarilor este conditionata de o serie de factori precum:
- respondentii au fost sau nu martori la evenimentul studiat, au sau nu experienta necesara;
- isi amintesc sau nu datele problemei;
- si-au facut sau nu o parere despre chestiunea in cauza.
Chiar daca intrebarile se refera la ceva ce i s-a intamplat efectiv respondentului, s-ar putea ca acesta sa nu-i fi acordat destula atentie sau sa nu-si mai aminteasca detaliile.
Totusi, a spune ca cineva a uitat ceva nu-i chiar echivalent cu a spune ca i s-a sters orice urma de amintire.
Cu oarecare efort, respondentii isi mai pot aminti cate ceva, dar nu prea sunt dispusi sa faca eforturi extraordinare pentru a raspunde la un chestionar.
In orice caz, intensitatea reamintirii depinde de factori precum distanta in timp, unicitatea si importanta cumparaturii pentru respondent.
De pilda, daca este vorba de o casa sau un automobil cumparate cativa ani in urma, si-ar putea aminti cu usurinta o sumedenie de amanunte, dar daca este vorba de un oarecare spot TV difuzat cateva zile in urma este foarte probabil sa nu-si aminteasca mare lucru.
Oferirea unor indicii pentru a ajuta memoria respondentului este adesea binevenita. Cele mai multe indicii se ofera prin particularizare.
De exemplu, in loc sa intrebam:
Ce reviste ati citit in ultima luna ? este mult mai productiv si util sa reformulam intrebarea, prin particularizare la tema investigata:
Pe care din urmatoarele publicatii le-ati citit in ultima luna ?
a Avantaje
b Cosmopolitan
c Tribuna invatamantului
d Estetica
e Altele
Intrebarile de atitudine si opinie ridica probleme suplimentare pentru respondentii care inca nu si-au definit clar pozitia personala fata de subiectul anchetei.
Atunci cand respondentii isi clarifica opiniile pe loc, in momentul chestionarii, raspunsurile lor vor depinde inevitabil de context si de modalitatea de formulare a intrebarilor.
Masurarea opiniilor declarate este utila chiar si atunci cand respondentii nu s-au gandit prea indelung si serios la subiectul instigat.
c) Confidentialitatea si sinceritatea raspunsurilor
Daca admitem ca respondentii inteleg intrebarile si sunt capabili sa le raspunda, tot mai ramane o problema: vor fi sau nu sinceri ?
Ei hotarasc sinceritatea raspunsului peste capul operatorului.
Asadar, criteriul confidentialitatii priveste probabilitatea ca subiectii anchetati sa vrea sa raspunda sincer la intrebari mai putin discrete sau decente.
In aceasta categorie se regasesc numeroase intrebari care privesc venitul, varsta, numele, preferintele pentru anumite ziare, reviste,
Nu este vorba de refuzul de a raspunde la chestionar, ci de furnizarea cu amabilitate prefacuta a unor raspunsuri nesincere.
Majoritatea persoanelor care nu raspund sincer la chestionar afiseaza disponibilitatea de a raspunde la toate intrebarile
“Trucuri" pentru fortarea sinceritatii
Am vazut in paragraful anterior ca lipsa sinceritatii raspunsurilor distorsioneaza cercetarea .
Din acest motiv, cateva “trucuri" folosite pentru a mari sinceritatea respondentilor sunt prezentate in continuare:
-Tinuta profesionala. Afisarea unei tinute si a unei atitudini profesionale de catre operatorii de interviu poate fi o prima cale de crestere a sinceritatii. Aceasta inseamna o serie de detalii privind prezentarea profesionala, limbajul neutru, imbracamintea si tiparirea chestionarului in maniera unui document important si "oficial". Operatorul trebuie sa lase respondentului impresia ca il intereseaza daca va raspunde la intrebare si nu ce fel de raspuns va da.
- Cutia sigilata. Este o tehnica de ancheta in care subiectul este asigurat ca studiul in cauza respecta cu sfintenie dreptul oamenilor la confidentialitate; in acest scop, el se prezinta la interviu cu o cutie cu fanta (ca o urna de vot) pe care scrie vizibil CUTIE SIGILATA‚. Respondentul completeaza chestionarul si-l introduce in cutia sigilata.
- Preambulul. Pentru a diminua stigmatul social atasat unor anumite tipuri de raspunsuri si conduite, se folosesc intrebari mai lungi, cu un preambul linistitor.
Bibliografie
Sorin Chelcea , Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, Editura Economica, Bucuresti, 2009