Rezumat

Se prezintă o abordare de succes în ceea ce priveşte necesitatea elaborării procedurilor, ca parte seminificativă a Manualului calităţii.

Context

Contextul BP identificate se situează la nivelul Învăţământului Profesional şi Tehnic (ÎPT), în a doua parte a decadei 2000-2010, la fostul Grup Şcolar Inustrial DACIA, în prezent Liceul Tehnologic Dacia Bucureşti.

Conform sursei de documentare[1], la momentul realizării demersurilor din care a derivat BP identificată unitatea şcolară ţintă era parte, ca şi în prezent, a Învăţământului Profesional şi Tehnic, actualmente definit ca învăţământ tehnologic şi vocaţional.

La momentul realizării intervenţiei, reprezentanţii unităţii şcolare îşi propuneau ca obiectiv general „implicarea întregului personal al şcolii în elaborarea procedurilor”.[2] Acest obiectiv este derivat din faptul că se impune ca procedurile specifice unei tematici sau unui sector de activitate să fie elaborate de către persoanele directe implicate în activitatea respectivă, astfel încât să fie asumate şi pertinente.

Necesitatea procedurilor a fost evidenţiată şi în alte materiale specifice pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate, elaborate anterior în cadrul proiectului ProForm şi postate în secţiunea specifică a platformei online a proiectului, respectiv baza de date online dedicată: https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-a-scolilor-defavorizate.

Strategii şi intervenţii

Ca strategie de lucru s-a optat, ca şi în cazul altor bune practici identificate, pentru lucrul în echipă.

Respectiv, etapele urmate au fost următoarele:

1.      Conştientizare şi pregătire: „Mai mulţi membri ai Comisiei de evaluare şi asigurare a calităţii (CEAC) din şcoală au participat la un curs de perfecţionare în domeniul calităţii, organizat de CCD. Reveniţi în unitatea şcolară, au redactat mai întâi ei înşişi câteva proceduri, ca exemplificare pentru ceilalţi colegi, prezentate la un avizier special în cancelarie. De asemenea, într-un Consiliu Profesoral au fost indicate cerinţele generale ale unei proceduri.”[3]

2.      Elaborare: cadrele didactice au redactat proceduri, ceea ce a permis ca la nivelul fiecărei Comisii funcţionale în cadrul unităţii şcolare să existe cel puţin un astfel de document de reglementare.

3.      Verificare şi avizare: forma iniţială a procedurilor elaborate a fost verificată şi avizată de către Coordonatorul CEAC.

4.      Aprobare: forma finală şi avizată a fiecărei proceduri a fost aprobată de către Directorul unităţii şcolare.

5.      Conştientizare, informare şi asumare: în vederea creşterii gradului de conştientizare privind necesitatea şi obligativitatea aplicării procedurilor, corelat cu demersuri de informare şi aprobare, la momentul respectiv s-a optat pentru afişarea unui tabel cu procedurile existente la avizierul din cancelarie, respectiv un avizier specific CEAC.

6.      Actualizare: oricând a fost necesar, procedurile au fost revizuite şi actualizate, tototdată realizându-se şi actualizarea şi reafişarea tabelului centralizator.

Rezultate

În ceea ce priveşte rezultatele obţinute sau aşa-numitele dovezi ale succesului pentru implementarea acestei practici începând cu anul şcolar 2007, cadrele didactice de la Liceul Tehnologic Dacia au prezentat următoarele:

1.      „Majoritatea sectoarelor de activitate din şcoală dispun în prezent de proceduri de lucru, elaborate de persoanele direct implicate.

2.      A crescut constant numărul de proceduri şi de autori ai acestora (unii redactând mai multe proceduri), conform tabelului de mai jos:”[4]

La nivelul resurselor necesare, „au fost implicate resurse umane, în principal cadre didactice, dar şi din alte sectoare de activitate din şcoală (administraţie, cabinetul medical, bibliotecă).”[5] Trebuie evidenţiat faptul că din prespectiva presonalului implicat, s-au elaborat proceduri pentru toate departamente/compartimentele, respectiv toate sectoarele de activitate din cadrul unităţii şcolare, ceea ce conferă plus valoare Manualului calităţii şi relevanţă sporită a raportului de autoevaluare.

Respectiv, se evidenţiază faptul că succesul demersului constă în lucrul în echipă, prin implicarea întregului personal al unităţii şcolare, din toate compartimentele/departamentele, respectiv sectoarele de activitate ceea ce contribuie atât la conştientizarea, cât şi la formarea personalului propriu în ceea ce priveşte specificul activităţilor necesare proceselor de evaluare şi asigurare a calităţii prin prisma implicării în elaborarea şi nu doar aplicarea cadrului procedural. Totodată, acest tip de practică permite obţinerea unor informaţii utile, în mod centralizat, pentru întocmirea raportului de autoevaluare a şcolii, respectiv permite creşterea gradului de eficientizare.

Concluzii

În concluzie, buna practică prezentată în ceea ce priveşte elaborarea procedurilor specifice redactării Manualului calităţii este utilă nu doar din perspectiva proceselor specifice asigurării calităţii actului educaţional, ci şi a definirii şi reglementării unui mod de lucru specific eficient, plurivalent: creşterea gradului de coeziune la nivelul personalului şcolar, dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor de lucru în echipă ale personalului, informarea şi conştientizarea întegului personal privind cerinţele de evaluare şi asigurare a calităţii. Aceste aspecte, corelate cu caracterul continuu al demersului, au fost evidenţiate şi de către furnizorii acestei bune practici prin precizarea că „această acţiune necesită competenţă, perseverenţă, motivarea personalului şcolii.”[6]

Bibliografie:

·         Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic.