Rezumat

Bunele practici referitoare la dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate se situează de multe ori în sfera cadrului teoretic. Totuşi, se impune identificarea unor proiecte/activităţi, demersuri care să prezinte rezultate tangibile, cu caracter practic. În acest sens, în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile imlpementate la nivel naţional sau local în anii trecuţi s-a reuşit identificarea unor exemple, care îmbină cadrul teoretic cu cel practic, având impact maxim asupra grupurilor ţintă vizate, contribuind la implementarea educaţiei incluzive, dar şi la dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate în general, dar şi în sensul educaţiei incluzive, în special.

Context

În cadrul proiectului „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă a tinerilor în contextul dezvoltării durabile”, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 realizat de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bihor în calitate de aplicant, în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia REPER21, în luna august 2014 s-a editat un material intitulat „Culegere de bune practici de proiecte educaţionale.”[1] Culegerea, conform autorilor a avut ca obiectiv: „[...] prezentarea unor colaborări dintre şcoli/licee şi ONG-uri concretizate sub forma unor proiecte pe tematica de abilităţi de viaţă şi dezvoltare durabilă.”[2]

Totodată, autorii precizează: „Proiectele educaţionale prezentate în acest material au fost selectate în urma unei cercetări online a colaborărilor dintre şcoli/licee şi ONG-uri, pe baza următoarelor criterii: tema abordată, grupul ţintă vizat, replicabilitate, rezultate, continuitate.”[3], respectiv acele exemple cu caracter partic la care s-a făcut trimitere anterior.

Strategii şi intervenţii

Continuăm prezentarea bunelor practici selectate din culegerea amintită mai sus.

Pentru acest material, ne-am oprit asupra proiectului „Fabrica de aer curat”, coordonat de către Junior Achievement România, în parteneriat cu Ministerului Educaţiei Naţionale. Proiectul a fost implementat în 78 de localităţi din 8 judeţe din România (Argeş, Braşov, Bucureşti-Ilfov, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu şi Prahova) în perioada octombrie 2013-iunie 2014, având ca grup ţintă elevi şi cadre didactice, cu implicarea familiilor elevilor şi a beneficiat de finanţare din partea Mega Image.

Proiectul a abordat problematica impactului emisiilor de carbon asupra mediului şi s-a concentrat asupra schimbării treptate a comportamentelor participanţilor, urmărind adoptarea de decizii informate de consum care să determine formarea inteligenţei ecologice.

Obiectivele proiectului au fost:

·         „să pregătească cel puţin 1000 de elevi din punct de vedere al informaţiilor şi abilităţilor, pentru a deveni ambasadori ai consumului responsabil de resurse;

·         să dezvolte în rândul a cel puţin 1000 de elevi competenţe prin care tinerii să poată contribui la reducerea amprentei de carbon provenite din spaţiul şcolii şi cel domestic;

·         să reducă amprenta datorată comportamentelor de consum ale tuturor participanţilor cu echivalentul anual a 500t;

·         să propună soluţii de reducere a amprentei climatice, implementate în cel puţin 20 de şcoli participante până la finalul proiectului.”[4]

Obiectivele proiectului au fost îndeplinite prin diverse activităţi, vizând „implementarea unui mecanism de schimbare comportamentală în rândul elevilor şi profesorilor alături de familiile lor, pentru reducerea amprentei de carbon [...]”[5], în acest sens folosindu-se două tipuri de intervenţii corelate, respectiv:

1.      „formarea inteligenţei ecologice: prin modulul educaţional Resursele, în cadrul căruia elevii şi familiile au primit exemple concrete cu privire la modul în care stilul de viaţă şi deciziile de consum au un impact asupra planetei şi care sunt schimbările comportamentale necesare în vederea reducerii acestui impact

2.      implicare practică în reducerea impactului asupra mediului prin competiţia Fabrica de aer curat, care a oferit participanţilor un cadru şi o motivaţie imediată pentru a pune în aplicare componenta educaţională, mobilizându-i să aducă schimbări în propriul stil de viaţă şi consum prin acţiuni concrete.”[6]

Rezultate.

În ceea ce priveşte rezultatele, au fost evidenţiate următoarele:

·         „a crescut nivelul de cunoştinţe şi competenţe în rândul a 46 profesori (competenţe de predare în domeniul educaţiei ecologice) şi 1390 de elevi din 38 de şcoli/18 localităţi care au primit gratuit suport didactic şi training, respectiv manuale şi program interactiv de învăţare la clasă;

·         derularea unei campanii implementate în 78 de localităţi prin implicarea a 123 de cadre didactice şi a peste 6200 de elevi din ciclul gimnazial din 102 şcoli, timp de 8 săptămâni. Campania a constat în:

o   completarea jurnalului de monitorizare a emisiilor şi economiilor realizate în viata de zi cu zi de către clasele „organizate” ca Fabrici de aer curat;

o   organizarea unor activităţi şi evenimente locale de ecologizare (plantări de copaci, colectare deseuri);

o   dezvoltarea pachetului de materiale Fabrica de aer curat, alcătuit din: fişe pentru înţelegerea problemei amprentei de carbon şi schimbărilor climatice; jurnal pentru înregistrarea economiilor de aer curat; scrisoarea de informare a părinţilor;

o   153 de cadre didactice pregătite pentru derularea de programe educaţionale în domeniul ecologic;

o   peste 7200 de elevi care au dobândit cunoştinţe despre resurse şi mediu, necesare pentru a lansa un proiect de reducere a amprentei de carbon;

o   reducerea amprentei de carbon cu echivalentul anual de 674,5 tone (faţă de 500 tone propuse iniţial);

o   peste 20 de acţiuni şi evenimente ecologice suplimentare organizate de către cadrele didactice şi echipe pentru reducerea amprentei de carbon;

o   35 de apariţii în presă, din care 3 în publicaţii de specialitate, dedicate problemelor de mediu.”[7]

Nu în ultimul rând, complementar rezultatelor amintite anterior, autorii evidenţiază şi o serie de puncte forte ale proiectului în domeniul dezvoltării durabile, aceste puncte forte făcând şi obiectul dezvoltării capacității instituționale a școlilor:

·         „Tematica proiectului: emisiile de gaze cu efect de seră, amprenta de carbon, consumul responsabil de resurse;

·         Favorizarea învăţării continue în rândul profesorilor;

·         Dezvoltarea competenţelor necesare unui consumator responsabil în rândul elevilor - bazate pe un set de abilităţi de viaţă şi abilităţi specifice educaţiei pentru dezvoltare durabilă;

·         Învăţarea a depăsit graniţele şcolii şi a fost transmisă şi către familie;

·         Arie de acoperire geografică extinsă la nivel naţional;

·         Colaborarea ONG-şcoală.”[8]

Concluzii

Prezentul material şi-a propus în primul rând să aducă în atenţie culegerea de bune practici folosită ca sursă documentară,[9] prezentând şi un proiect de succes, cu o serie de activităţi care pot contribui la dezvoltarea capacității instituționale a școlilor în general, cât şi a celor defavorizate, în special, cu accent pe deschiderea către parteneri externi sau identificarea unor iniţiative în care unităţile de învăţământ să fie implicate fără a necesita un aport financiar propriu.

Bibliografie:

·         https://prof21.ro/assets/files/Publicatii/RAPORT%201.3_31aug14.pdf.

·         http://www.jaromania.org/elevi/pagini/fabrica-de-aer-curat