Rezumat

Capacitatea instituţională se dezvoltă nu doar prin măsuri administrative sau caracter managerial, ci, mai ales, prin optimizarea procesului didactic, care, pe lângă proceduri şi metode de lucru, mai are o componentă esenţială: resursa umană. Şi o resursă umană în continuă perfecţionare constituie o premisă pentru creşterea calităţii procesului didactic.

Context

Contextul BP identificate se situează la nivelul Învăţământului Profesional şi Tehnic (ÎPT), în a doua parte a decadei 2000-2010, la Grupul Şcolar Agricol „Haralamb Vasiliu” din Podu Iloaiei, jud. Iaşi.

Conform sursei de documentare[1], la momentul realizării demersurilor din care a derivat BP identificată, unitatea şcolară ţintă era parte, ca şi în prezent, a Învăţământului Profesional şi Tehnic, actualmente definit ca învăţământ tehnologic şi vocaţional.

La momentul realizării intervenţiei, reprezentanţii unităţii şcolare îşi propuneau ca obiectiv general „optimizarea procesului didactic şi creşterea gradului de satisfacţie al partenerilor”[2]. Contextul stabilirii acestui obiectiv general a fost generat de analizele realizate intern care au rezultat în următoarele constatări: „S-a observat că, prin parcurgerea cursurilor de perfecţionare de către profesori, aceştia au dobândit cunoştinţe privind metodele de predare-învăţare centrate pe elev, s-a îmbunătăţit relaţia profesor-elev, a crescut nivelul de înţelegere al elevilor, gradul lor de implicare în timpul orelor, precum şi performanţele lor, atât la examenele naţionale, cât şi la concursurile şi olimpiadele şcolare.”[3]

 

Strategii şi intervenţii

Ca urmare o observaţiilor şi constatărilor prezentate anterior, la nivelul unităţii şcolare s-a creat o Comisie de perfecţionare a cadrelor didactice care avea trebuia să se ocupe de:

·         „prezentarea ofertelor cursurilor de perfecţionare ale CCD, ISJ, precum şi ale altor instituţii abilitate;

·         monitorizarea creditelor, a orelor de perfecţionare şi a gradelor didactice ale fiecărui cadru didactic în parte;

·         întocmirea şi reactualizarea dosarelor personale ale cadrelor didactice.”[4]

Obiectivele acestei comisii erau corelate cu cerinţele de asigurare a calităţii, fiind complementare măsurilor de monitorizare a calităţii de la nivelul unităţii de învăţământ, astfel cum acestea au fost prezentate de către reprezentanţii acesteia: „Echipa managerială a şcolii şi CEAC monitorizează prestaţia didactică a profesorilor şi maiştrilor-instructori (prin asistenţe la ore), progresul şcolar al elevilor, performanţele acestora la activităţile şcolare şi extraşcolare, precum şi gradul de satisfacţie al elevilor, părinţilor şi a comunităţii locale.”[5]

Se poate observa un angajament ferm la nivelul conducerii şi al CEAC pentru asigurarea calităţii, demers centrat spre beneficiar şi pe procese, dar cu accent pe resursa umană şi pe prestaţia acesteia, totodată făcându-se eforturi pentru asigurarea condiţiilor necesare unei dezvoltări personale şi profesionale continue a resurselor umane.

Din punct de vedere strategic, s-au aplicat următoarele măsuri:

·         „Prezentarea ofertelor de perfecţionare (CCD, ISJ, universităţi şi alte instituţii abilitate);

·         Analiza situaţiei referitoare la perfecţionare, la nielul unităţii (din cei 54 de profesori şi maiştri instructori, 80 % au grade didactice, 14 profesori sunt formatori, 5 sunt metodişti ISJ, iar în ultimii 3 ani, 98 % au participat la cursuri de perfecţionare);

·         Asistenţe şi inter-asistenţe la orele de curs;

·         Aplicarea şi interpretarea chestionarelor privind gradul de satisfacţie a beneficiarilor;

·         Analiza indicatorilor de calitate a procesului didactic.”[6]

Toate cele cinci măsuri propuse pot părea banale în prezent, dar, la momentul implementării acestora, erau oarecum singulare la nivel naţional. Totuşi, acceptarea asistenţelor şi inter-asistenţelor la orele de curs („peer review”) continuă să constituie o problemă pentru personalul didactic, reflectând un nivel puternic de rezistenţă la schimbare sau de înţelegere a conceptului de dezvoltare prin colaborare.

Totuşi, raportat la momentul implementării / în prezent, trebuie evidenţiat faptul că această abordare a avut/ar putea avea costuri reduse spre inexistente, fiind implicate resurse umane proprii (cadrele didactice şi elevii din unitatea şcolară), resurse materiale proprii (baza materială a unităţii şcolare) şi resurse financiare proprii / atrase (proiecte derulate în şcoală sau în care şcoala este implicată) sau personale (anumite cursuri erau/sunt plătite de către cadrele didacticte).

Rezultate

Ca rezultate ale demersului, unitatea de învăţământ a indicat următoarele:

·         „fişele de asistenţe la ore;

·         date statistice privind performanţa şcolară;

·         diplomele elevilor obţinute la concursurile şi olimpiadele şcolare;

·         proiectele derulate în şcoală;

·         parteneriatele încheiate de şcoală;

·         chestionarele privind gradul de satisfacţie a beneficiarilor.”[7]

Se poate observa un impact real în crerea unui sistem de management al calităţii şi, implicit, în creşterea acesteia de la nivel procedural, statistic până la nivel real, prin colectarea opiniilor beneficiarilor.

Din buna practică identificată, de interes sunt şi secţiunile următoare, care nu necesită interpretare specifică, fiind mai mult decât relevante:

„Planuri pentru viitor

·         Îndrumarea cadrelor didactice debutante în vederea susţinerii gradelor didactice şi a participării lor la cursuri de perfecţionare.

·         Formarea continuă a cadrelor didactice.

·         Diversificarea activităţilor educative şi implicare unui număr mai mare de elevi în derularea lor.

Observaţii privind implementarea

·         Constituirea unei Comisii de perfecţionare la nivelul şcolii şi alegerea unui responsabil.

·         Întocmirea unui plan de acţiune al Comisiei.

·         Mediatizarea ofertelor de perfecţionare tuturor cadrelor didactice.

·         Îndrumări privind planul de dezvoltare personală a cadrelor didactice.”[8]

Concluzii

În concluzie, buna practică prezentată în ceea ce priveşte contribuţiile perfecţionării în asigurarea calităţii este utilă nu doar din perspectiva proceselor specifice acestui demers, procese descrise succint şi coerent, ci şi din perspectiva recomandărilor specifice în acest sens. Astfel, deşi BP identificată s-a implementat cu câţiva ani în urmă, aceasta rămâne de actualitate, răspunzând cerinţelor şi tendinţelor actuale.

Bibliografie:

·         Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic.