Partea I

1.     Introducere

De ce un nou mod de a gândi?  Pentru ca trăim într-o lume în care suntem zilnic bombardați cu informații de toate tipurile, din toate direcțiile. O parte dintre acestea merg direct în subconștient, altele se pierd doar aparent, pentru că rămân doar la nivelul unui film care se poate derula mental mult timp după ce evenimentul s-a petrecut. Și poate să reapară chiar în vise, când creierul reorganizează informațiile primite peste zi. Marea problemă este faptul că nu coștientizăm acest lucru și mintea noastră ne conduce haotic printr-un aparent haos mental.

La școală elevii primesc informații din diverse domenii și de cele mai multe ori nu reușesc să stabilească relații între domeniile respective și viață. Procesul de gândire este cel care realizează trecerea de la simpla informație la înțelegere și cunoaștere

 

”Gândirea este procesul psihic de cunoaştere superior prin excelenţă. Acesta reprezintă maximul potenţialităţilor cognitive ale lumii vii, un proces care le condiţionează şi le determină pe toate celelalte. Filosofii au remarcat din cele mai vechi timpuri faptul că omul este singura fiinţă înzestrată cu gândire raţională şi că în aceasta stă demnitatea şi unicitatea sa.”[1]

Dincolo de multiplele aspecte și definiții oferite de psihologie, esențial pentru ființa umană, în ceea ce privește aspectele cognitive, rămâne modul  în care stabilim relații între tot ceea ce primim la nivelul simțurilor.

Pornim în demersul nostru de la observația făcută de psihologul și cercetătorul  Tony Buzan ” Creierul tău este un uriaș care doarme[2]

2.     În căutarea metodelor de trezire a creierului

Studiile făcute în domeniul dezvoltării personale au evidențiat faptul că peste 90% din timp noi facem lucrurile mecanic, creierul nostru derulând permanent gânduri pe alte teme care ne procupă. Acest lucru înseamnă că noi trăim conștient mai putin de 10% din evenimentele noastre.

Cartea Arta stăpânirii hărții mentale. Ghid complet de Invățare și Utilizare a celui Mai Puternic Instrument de Gândire din lume - Editura: DIDACTICA PUBLISHING HOUSE, 2019, care reprezentină punctul de plecare pentru această bună practică s-a născut din căutările autorului său, Tony Buzan, încă din perioada când era student la psihologie. A mers la bibliotecă și a cerut cărți pentru utilizarea creierului. I-au fost oferite cărți din sectorul medical, dar intenția sa nu era să opereze pe creier, ci doar să-l foloseacă eficient. A constatat că, la acel moment, nu erau cărți cu această temă.

A plecat frustat, deoarece se simțea depășit de volumul crescut de cerințe academice, iar metodele sale de studiu pur și simplu nu îl ajutau să atingă performanța dorită. Cu alte cuvinte, nu reușea să păstreze în conștient ”mormanul ” de notițe pentru ca, ulterior să poată face conexiuni și să-și formeze un mod de gândire performant.

A constat că, deși lua din ce în ce mai multe notițe, performa mai puțin. În acea perioadă a început să conștientizeze adevăratele limite ale gîndirii liniare și a transformat lipsa cărților pentru folosirea creierului într-o oportunitate. Se năștea o zonă cu un imens potențial de cercetare.

În anii următori a studiat psihologia și științele generale, neuropsihologia, neurolingvistica și sematica, teoria informației, memoria și tehnicile mnemonice, percepția și gândirea creativă. Din câte putem observa, Tony Buzan a fost o personalitate complexă și care a oferit lumii o metodă revoluționară de folosire a creierului. Metoda lui a fost preluată și utilizată cu succes în întraga lume.

”Ironia a făcut ca cercetarea derulată să scoată la suprafață toate slăbiciunile metodelor mele de studiu, realizând pas cu pas că notițele mele erau bazate pe cuvinte, monocrome și plicticoase; aceste notițe în format liniar, mi-au oferit o cale incredibilă de a mă antrena să fiu prost.”[3]

3.     Ce ne propunem prin proiectul ProForm pentru trezirea creierului

În esență, un alt mod de a pune pe hîrtie harta mentală, obiectivată la cadrele didactice prim adaptarea metodelor de predare la modul neliniar în care funcționează creierul, iar pentru elevi în instruirea de a lua notițe altfel.

Practica este cea care naște perfecțiunea, suntem în permanentă inviați să ne antrenăm mintea. Din câte știm, pe parcursul vieții, chiar dacă o parte dintre neuroni mor, avem posibilitatea multiplicării conexiunilor, și prin aceasta să ne păstrăm prospețimea gândirii până la vârste foarte inaintate.

Există frâne foarte importante puse de către obișnuință – pentru cadrele didactice fiind dificil să-și schimbe modul de predare. Sunt tipare cablate pe creier și ieșirea din ele necesită efort. Dar fără acest efort riscăm să fim cu câțiva pași chiar în urma elevilor care sunt curioși, au la dispoziție internetul, au alt mod de gândire. Poate fi unul dintre motivele pentru care elevii consideră plictisitoare orele de curs, devin agitați și neascultători.

Dar asta numai în acele medii în care nivelul socio-cultural este ridicat, în principal în mediul urban. În mediul rural, cu preponderență în zonele defavorizate, rolul cadrului didactic este esențial pentru schimbarea mentalităților și a modului de gândire.

Programele derulate prin proiectul ProForm – PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORmare continuă își propun tocmai acest lucru – scoaterea din rutină prin aducerea la cunoștință și instruirea în vederea găsirii de metode optime pentru trezirea creierului, în primul rând la cadrele didactice.

Nu este exclus din acest algoritm rolul părinților. Și aici, ținând cont de multiplele roluri ale ființelor umane, cadrele didactice sunt la rândul lor atât cursanți, cât și părinți. Au șansa să colaboreze cu părinții și să îi ajute și pe aceștia să înțeleagă, dacă nu să-și schimbe modul de gândire, cel puțin să permită copiilor acest fapt esențial pentru devenirea atât a colectivității din care fac parte, cât și a întregii societăți, cu impact puternic asupra nivelului de dezvoltare personală și socială.

În acest scop nu este suficientă predarea pe baza noilor tehnologii, deși aceastea au un rol important, trebuie furnizate modele pentru a lua notițe care să permită păstrarea cunoștințelor dobândite și, foarte util, stabilirea de conexiuni între acestea. Și stabilirea conexiunilor trece dincolo de o disciplină anume, mergând pănă la identificarea situațiilor de viață în care le putem utiliza.

BIBLIOGRAFIE

1.    

2.     https://www.librariadelfin.ro/carte/arta-stapanirii-hartii-mentale

3.     Tony Buzan - Arta stăpânirii hărții mentale. Ghid complet de Invățare și Utilizare a celui Mai Puternic Instrument de Gândire din lume - Editura: DIDACTICA PUBLISHING HOUSE, 2019

4.     http://www.mintebrici.ro/

                                                                                  

 



[2] Tony Buzan - Arta stăpânirii hărții mentale. P. 13

[3] Idem p. 9