În Figura nr. 1 propunem un sistem de management haoticist aplicabil în învăţământul 

 Managementul haoticist a fost propus de Philip Kotler şi John A. Caslione în „Chaotics – Management şi Marketing în era turbulenţelor”, pe fondul crizei apărute în SUA în anul 2008. Ţine cont de faptul că intrăm într-o nouă eră agitată, ba chiar mai mult de atât a agitaţiei sporite. În perspectiva celor doi autori „managementul haoticist propune o metodologie sistematică pentru detectarea şi analizarea turbulenţei, precum şi a haosului care rezultă din agitaţia turbulentă, urmate de alegerea unor măsuri adecvate de răspuns”.[1]

 

[1] Philip Kotler şi John A. Caslione ,2009,„Chaotics – Management şi Marketing în era turbulenţelor”, Editura Publica, Bucureşti, p.107

 

 Figura nr. 1 Sistemul de management haoticist.

Sursa: Philip Kotler şi John A. Caslione în „Chaotics – Management şi Marketing în era turbulenţelor”

Sistemul de management haoticist constă din trei elemente componente:

1.  Detectarea surselor de turbulenţă prin elaborarea unor Sisteme de avertizare timpurie;

2.  Imaginarea unor răspunsuri la situaţia de haos, prin Construirea unor scenarii esenţiale;

3.  Selectarea strategiei, pe baza ordinii de prioritate a scenariilor şi în funcţie de atitudinea faţă de risc.

4.3.1 Construirea unui sistem de avertizare timpurie

Construirea unui sistem de avertizare timpurie  este obligatorie în această perioadă pentru că sistemul de învăţământ are o mare inerţie, fiind vorba în condiţiile actuale de un ciclu de cel puţin trei ani pentru modificarea programelor pentru a le adapta schimbărilor sociale, şi pentru formarea personalului calificat.

Ştim că turbulenţa poate izbucni în orice moment şi trebuie detectată, chiar dacă rămân aspecte nedetectabile. Se trece la analiză şi be baza rezultatelor se trece la acţiune cât se poate de repede pentru ca școala :

1.              să identifice oportunităţile care pot ieşi la iveală şi care pot fi exploatate;

2.              să identifice vulnerabilităţile spre a fi minimalizate sau îndepărtate în totalitate.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă pentru managerii unei școli analizarea modului în care sunt respectate standardele calităţii în acord cu legislaţia în vigoare şi cerinţele pieţei în aceste momente de schimbare drastică de atitudine a legislaţiei.

Oportunităţile sunt date de posibilităţile de colaborare pe un număr mare de proiecte pe fonduri europene – proiectele POCU.

Atunci când managerii încep să studieze ideea dezvoltării unui sistem de avertizare timpurie  trebuie să aibă o viziune foarte limpede asupra scopurilor urmărite.

TQM este o filosofe a îmbunătăţirii continue. Aplicarea acestei filosofii permite liderilor manageriali şi instituţiilor lor să pună la punct etape de aplicare a strategiilor şi să le execute în timpul perioadelor de turbulenţă din economie, care au implicaţii în învăţământul superior.Turbulenţele pot fi în acest caz identificate cu mult timp înainte.

De asemenea se impune creşterea gradului de conştientizare şi educare a oamenilor din organizaţie, ei trebuie să acţioneze rapid alături de lideri. Adeseori mulţi angajaţi observă de fapt avertismentele timpurii, dar nu-şi dau seama, pur şi simplu de importanţa acestora, iar o comunicare bună poate rezolva această neînţelegere. Majoritatea surprizelor nu apar pentru că nu ar fi fost semnale timpurii, ci pentru că nu există o cultură organizaţională adecvată pentru un dialog deschis cu toate cadrele didactice, dar și cu părinții, chiar  şi elevii .

În acest sens școlile dezvoltă sisteme de dialog cu ceilați factori implicați – comunitatea locală, părinții, deoarece de multe ori aceştia intuiesc schimbările mult mai repede şi le discută între ei.

Day şi Shroemaker le recomandă liderilor manageriali să înceapă prin opt întrebări esenţiale după care să stimuleze o dezbatere permanentă pe baza acestora. Întrebările sunt următoarele :

1.              Care au fost în trecut punctele noastre nevralgice? Ce se întâmplă acum în aceste zone de umbră din trecut?

2.              Există vre-o analogie , instructivă pentru noi , din alt sector de activitate?

3.              Ce semne importante nesocotim, fără a veni cu o argumentaţie raţională?

4.              Cine din sistemul nostru se pricepe de minune să detecteze semnalele slabe şi să acţioneze pe baza lor înaintea tuturor celorlalţi?

5.              Ce încearcă să ne spună neconformiştii şi cei care fac opinie separată?

6.              Ce surprize viitoare ar putea realmente să ne afecteze  (sau să ne ajute)?

7.              Ce tehnologii emergente ar putea schimba regulile jocului?

8.              Există vre-un scenariu de necrezut?[1]

De multe ori managerii educaționali nu observă ceea ce este chiar sub ochii lor, iar TQM vine să suplinească propunând o schimbare de atitudine, relaţii mai bune cu persoanele implicate pentru a le observa tendinţele şi depistarea timpurie a modificărilor contextului exterior, prin considerarea şi a colegilor ca fiind clienţi, “se bazează pe serviciile interne ale altor colegi  pentru a-şi desfăşura activitatea corespunzător.”[2]

Un alt expert care lucrează în domeniul sistemelor de avertizare timpurie este Ben Ghilad care se concentrează pe evoluţia mediului extern. Are în vedere aspectele legate de mediul școlar intern și internațional.  Realităţile nu trebuie să o ia înaintea strategiei școlii. Sistemul său se compune din trei componente distincte, dar interdependente[3]:

1.              Identificarea riscului: care sunt potenţialele evoluţii din județ, din țară, și din Europa, la care compania ar fi vulnerabilă?

2.              Monitorizarea riscului: ce manevre există din partea celorlalte școli sau în peisajul de educațional , care ar putea indica faptul că aceşti actori au intrat în joc?

3.              Acţiunea managerială: responsabilii manageriali sunt ţinuţi la curent cu dinamica riscului şi sunt echipaţi cu cele necesare pentru a lansa o acţiune de răspuns promptă şi agresivă, înainte ca școala lor să aibă de suferit?

Un alt expert care lucrează la o firmă de consultanţă care oferă servicii companiilor, Russel Chapman, spune:

“Am avut succes extraordinar în a-i ajuta pe clienţii noştri să supravieţuiască şi să prospere chiar şi în timpul unor perioade dintre cele mai dificile , determinându-i să accepte o lecţie importantă, dar greu de asimilat: nici luarea deciziilor pe baza faptelor, nici schimbarea direcţiei strategice atunci când condiţiile o impun nu sunt un semn de slăbiciune la vârful companiei. De fiecare dată suntem fascinaţi de entuziasmul cu care directorii generali îmbrăţişează ideea unui proces structurat de luare a deciziilor, atunci când îşi dau seama că-i eliberează de presiunea imperativului de a avea întotdeauna dreptate.” [4]

Colectivul managerial investit cu sarcina construirii unui sistem de avertizare timpurie trebuie:

– să colecteze informaţii referitoare la tendinţele din învăţământul european în domeniul asigurării calităţii, dar şi al trendului evoluţiei economico-sociale;

– să facă o analiză şi să stabilească relaţii între modalităţile şi mecanismele naţionale specifice pentru asigurarea calităţii şi sistemele de acreditare în ţările din regiune, chiar dacă au fost stabilite directive comune deja;

– să analizeze aplicarea reglementărilor guvernamentale şi europene, insistând pe modalităţile de creştere a  capacității instituționale și a calității în toate școlile din țară

Pe baza rezultatelor obţinute, în cadrul legislativ stabilit, să se treacă la acţiune prin:

a.              identificarea oportunităţilor care pot ieşi la iveală spre a fi exploatate;

b.               identificarea vulnerabilităţilor din punct de vedere al calităţii aşa încât să fie minimalizate sau îndepărtate în totalitate.

Un rol important îl are în cazul managementului calităţii totale creşterea gradului de conştientizare şi educarea personalului din școală . Uneori, cadrele didactice , direcţionate pe studiul, obişnuite cu vechile metode de predare, nu observă avertismentele exterioare, legate de noile tehnologii, de piaţa muncii în continuă schimbare, etc. Adeseori , mulţi angajaţi observă avertismentele timpurii, dar nu-şi dau seama pur şi simplu de importanţa a ceea ce au văzut.