Către timpul – libertate[1]

Motto

Eu nu sunt ora aceasta alunecând abrupt

de-a lungul căreia mă vezi cum alerg

Rainer Maria Rilke

Introducere

Problema cea mai gravă nu o reprezintă lipsa timpului, ci modalitatea noastră de a ne raporta la el.

 

Vom continua exemplele oferite doctorul Stephen Rechtschaffen în cartea sa  Cealaltă față a timpului; Cum să-ți faci mai mult timp să-ți trăiești VIAȚA.

În timp ce se îndrepta către insula St.John din Caraibe, pe vas era o doamnă agitată, care-și lovea genunchii cu pumni.

”Am privit-o mult timp. Cu privirea ațintită înainte, în gol, nu părea să fie conștientă de frumusețea peisajului, absorbită în agitația nervoasă a brațelor. În cele din urmă am întrebat-o: E vre-o problemă? A privit în sus spre mine . Nu mai ajungem odată? M-a întrebat cu un ton plângăreț.”[2]

 De câte ori ne regăsim într-o situație asemănătoare – la o ședință plictisitoare, într-o călătorie, fie ea și în vacanță, dar mai ales când așteptăm la un ghișeu, la doctor.  La clasă, când gradul de receptivitate este extrem de scăzut, elevii sunt agitați și cadrul didactic grăbit. Momentele sunt numeroase.

Sunt însă nenumărate momente care trec foarte repede – de obicei atunci când suntem într-o sitație fericită – la un curs care ne stimulează atenția prin lucruri noi, inedite, în sala de cursuri cu elevi interesați și receptivi, etc.

Este vre-o diferență pe ceas?  Cum ar fi lumea fără ceasuri?

1.     Descoperirea ceasului – pierderea libertății?

Vreme de ani de zile am împărțit timpul în zile, în ore, în minute și secunde.

Cuvântul timp provine din dintr-o rădăcină indo-europeană di sau dai – care înseamnă a împărți. Cu secole în urmă orele erau mai lungi vara și mai scurte iarna, fiindcă cele douăsprezece ore împărțeau timpul între răsărit și asfințit, prima oră era la răsărit, ultima la asfințit, indiferent de anotimp, după cum reiese din parabola viei din Evanghelia după Matei.

Au urmat alte modalități de măsurarea timpului – cadrane solare, clepsidre și orologii cu apă care existau deja în regiunea Mediteranei și în China. Ele nu jucau un rol atît de tiranic ca acum.

Viețile oanenilor au început să fie reglate de ceasornicele mecanice abia în Europa sec al XIV- lea, prin orologiile bisericilor care marcau ritmul activităților colective.

Și așa , treptat, ”timpul a alunecat din mîinile îngerilor în cele ale matematicienilor- după cum se vede în catedrala din Strasbourg – deasupra unui cadran solar (inspirat de unul mai vechi, de pe la 1200) se află un înger, iar la dreapta, deasupra altui cadran solar (instalat pe la 1400) se află un matematician.”[3]

Utilitatea actuală a ceasurilor este aceea că arată toate aceeași oră pentru sincronizarea activităților. Dar acest fapt este relativ recent. Pe vrea orologiilor din turla bisericilor , în fiecare localitate era un timp local, datorită existenței cadranelor solare care se reglau în funcție de poziția soarelui pe cer, aceasta fiind diferită de la o localitate la alta.

Abia cu apariția trenurilor și a tegrafului, în sec al XIX-lea, a apărut necesitatea sincronizării acestora. Statele Unite au încercat pentru prima dată șă standardizeze timpul.

Și de aici istoria se cunoaște. Putem concluziona că , în cea mai mare parte a sa, istoria omenirii se scrie fără tirania timpului.

Din câte știm, primul care s-a întrebat ce este timpul a fost Aristotel și a ajuns la concluzia că acesta reprezintă măsura schimbării.

”Într-adevăr, timpul este numărul mițcării, după anterior și posterior.”[4]

Cum rămâne atunci cu timpul pe care îl aud scurgându-se în tăcere? ”(...) dacă e întuneric și noi nu suferim nimic corporal, dar există totuși o mișcare sufletească” spune Aristotel în Fizica, ”atunci se pare că a fost și timpul”[5]

2.Cum putem folosi timpul pentru a ne recâștiga libertatea?

Povestea doamnei care era agitată , așteptând cu nerăbdare să ajungă undeva, este cea a noastră, a tuturor, grăbiți spre un altceva, uitând să ne bucurăm de ceea ce ne oferă clipa prezentă. Suntem invitați , în toate cărțile de dezvoltare personală, să trăim în prezent. Dar ce înseamnă asta? Nu ne poate învăța nimeni – reprezintă propria noastră descoperire. Aceste cursuri oferite în cadrul programelor de formare profesională s-au oferit diverse modalități de cunoaștere personală, dezvoltarea profesională fiind inclusă în cea personală.

Liantul dintre cele două – dezvoltare personală și profesională – îl reprezintă atitudinea. Nu pot să mă comport altfel decât așa cum sunt în viața de zi cu zi. Pot să devin sau nu conștient de trecerea timpului, ea are loc. Dar se petrece altceva – îmi folosesc eficient fiecare moment de viață. Pe drumul spre școală, sau în orice altă parte, îmi ascult gandurile, dar nu mă las antrenat în fuga lor, ascul în aceeași măsură simțurile, mă bucur de un răsărit de soare, de mișcarea norilor pe cer.

Nu pornesc la drum îngrijorat, ci curios. Elevii, de toate vârstele, au încă un grad mare de inocență, ne pot oferi momente sublime de libertate.

Credem că a ne mișca mai repede rezolvă problema timpului. Dar nu este deloc așa. Cel mai important este să fim prezenți în viața noastră.

Din contră – ne învață atât fizicienii cât și înțelepții - avem nevoie să facem timpul să curgă mai încet, nu să ne grăbim noi.

” Trebuie să ne oprim , să aflăm ce se întâmplă, să ne instalăm cu adevărat în viețile noastre și să acordăm atenție fiecărui moment, nu să continuăm mereu goana spre altceva, spre alt moment”[6]. Așa ne sfătuiește doctorul Stephen Rechtschaffen, care a început , observând bolnavii de la spital, să se preocupe de medicina holistică. Interesele sale se îndreptau spre starea generală de bine, și aceasta depinde în mare măsură de lipsa stresului, stres care este de cele multe ori generat de lipsa timpului. Motiv pentru care, în urma cercetărilor și a observațiilor practice a înceut să țină conferințe despre modalități de folosire eficientă a timpului.

Mă opresc și nu fac nimic. Nu se întâmplă nimic. Nu mă gândesc la nimic. Ascult trecerea timpului.

”Acesta este timpul, familiar și intim. Suntem purtați de el. Goana secundelor, orelor, anilor ne împinge prin viață, pentru ca apoi să ne arunce în neant...

 Și totuși lucrurile sunt ceva mai complicate. Realitatea e adesea diferită de ceea ce pare.”[7] – ne spune un fizician, Carlo Rovelli, ”Omul de știință considerat următorul Stephen Hawking” The time Magazine

Vă veți întreba cum putem să rămânem liberi în mijlocul atâtor constrângeri?

Trăind conștient fiecare clipă din viață, fără să emitem judecăți atunci când nu este cazul, să nu facem din părerile noastre un zid în jurul nostru. Nu e suficient să înțelegem timpul cu creierul, deși este necesar, timpul fiind mult mai mult decăt scurgerea liniară pe ceas.

Conform fizicianului Carlo Rovelli ,” lumea e alcătuită din evenimente, nu din lucruri. Evenimentele lumii nu așteaptă ordonat la coadă ca englezii, ci se îmbulzesc haotic ca italienii.” Ceea ce poate constitui pentru noi o șansă – să trăim conștient evenimentele, în acest mod reușind să folosim eficient și timpul.

Agenda noastră se compune din evenimente, chiar dacă sunt înșirate pe un fir roșu , reprezentat de timp. Stabilind prioritățile, trăind din plin evenimentele, înțegem cum să ne folosim bine timpul. Și vom înțege că agenda, cea pe care o realizăm zilnic, chiar dacă nu o scriem pe hârtie efectiv, cu câteva zile înainte, cuprinde în ea viața noastră.

E recomandat să vă revedeți agenda pe ziua respectivă dimineața, chiar și numai 1 minut, și din nou seara, de data această zece minute, punctând în principal reușitele. Este una din modalitățile de a ne acorda timpul propriu cu timpul din calendar,

Cadrele didactice au pe agenda lor zilnică, în timpul cursurilor, orarele de la clase. Momentele, cel de început și cel de sfârșit ale unei ore, sunt măsurate pe ceas, dar ce se întîmplă între este un alt fel de timp, cel trăit împreună cu elevii, mult mai bogat. E diferența dintre o hartă și terenul traversat în realitate.

BIBLIOGRAFIE

1.      Carlo Rovelli, Ordinea timpului, Ed.Humanitas, 2019

2.      Dr. Stephen Rechtschaffen ,Cealaltă față a timpului; Cum să-ți faci mai mult timp să-ți trăiești VIAȚA, Ed. AMALTEA , 1999

3.      Stehen R Covey , A. Roger &Rebeca R Merrill,Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile , Ed ALL, 2007,

4.      Stehen R Covey, A treia cale, Ed ALL, 2013

5.      St Stehen R Covey, Eficiența în 7 trepte sau un abecedar al înțepciunii, Edtura ALLFA 2002