Timpul nostru cel de toate zilele

MOTTO

Timpul e substanța din care sunt făcut.

Timpul e un râu care mă poartă cu sine,

dar râul sunt eu; este un tigru care mă sfâție,

dar tigrul sunt eu, este un foc care mă mistuie,

dar focul sunt eu.

Jeorge Luis Borges

Introducere

Cea mai mare problemă a vieții noastre o reprezintă permanenta luptă cu timpul. Este destul de greu să ne facem o agendă pe care să o putem duce la bun sfârșit zilnic. Există activități urgente, despre care am scris în bunele practici anterioare, care devin atât de multe, încât cu greu mai avem timp pentru ceea ce ne dorim cu adevărat. Dar ce ne dorim cu adevărat? Sunt momente în care suntem obligați să rămânem cu noi înșine, să avem cu adevătar timp și să nu știm ce să facem cu el. Apare ceea ce definim plictiseală și evadăm imediat , fie pe rețele de socializare, fie vorbim la telefon, etc. Facem orice doar ca să treacă timpul pe care în alte situații îl căutăm, încercăm să-l lungim.

Mottoul face refență la faptul că ne identificăm cu timpul în viața. El este măsura vieții, a relațiilor a evenimentelor. Măsura în care trece timpul poate fi măsura grabei mele spre evenimentele viitoare. Ne aleargă în permaneță gândurile prin minte, țesem planuri de viitor, și , uneori, ca acum, situațiile cotidiene se rostogolesc cu o viteză uriașă, planurile sunt schimbate de un minut la altul.

 Conștientizarea timpului

În cartea Cealaltă față a timpului; Cum să-ți faci mai mult timp să-ți trăiești VIAȚA, doctorul Stephen Rechtschaffen povestește despre un politician care a fost adus la spital cu atac de cord într-o noapte , pe timpul unei gărzi. A fost trimis la cardiologie. Peste două zile a aflat că plecase acasă pe semnătură, împotriva indicațiilor medicilor, deoarece era o persoană ocupată, avea lucruri urgente de rezolvat. Peste zece zile a fost adus cu un nou atac de cord. A fost din nou internat. Când l-a întrebat de ce a plecat prima dată a răspuns: ” Nu am timp să zac într-un spital. Am multe lucruri mult mai importante de făcut.”[1]

1.     Prioritățile îm privința timpului

Vă invit la un moment de introspecție. În bunele practici anterioare am prezentat cele patru sectoare care prezentau modul în care ne petrecem timpul în viziunea oferită de Stehen R Covey , Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile. Acel mod de analiză rămâne valabil.

Acum vă invităm să stabiliți ordinea alocării timpului diverselor activității din viața dumneavoastră simplificat, numerotând de la 1 la 5 activitățile următoare:

-         Activitatea profesională

-         Munca – timp alocat altor activități pentru resursele finaciare sau doar activităților domestice din jurul casei;

-         Relațiile noastre principale și viața de familie;

-         Treburile banale de zi cu zi, chiar privitul la TV, cu știri sau facebook, etc

-         Responsabilitățile sociale ;

-         Noi înșine

Realitatea este că ne rămâne întodeauna puțin timp, sau deloc, pentru noi înșine.

V-ați întrebat oare dacă putem avea ceva fără să fim? Condiția numărul unu a posesiei este aceea de a exista. Ne urăm în permanență multă sănătate la schimbarea anului, de sărbători, etc. Știm că sănătatea presupune în mod obligatoriu să ne creem timp pentru noi înșine.

2.Aveți destul timp în viață?

Primiți acest răspuns fiecare în parte observând cum ați stabilit ordinea utilizării timpului. Dacă timpul alocat pentru voi înșivă ocupă o poziție printre cel puțin cele trei priorități, atunci vă numărați printre persoanele fericite.

Într-un grup de 50 de persoane cel mult 2-3  persoane spun spun că au destul timp în viață. Sunt și cei care spun că sunt fericiți cu viața lor. De asemenea spun că și-au schimbat în mod conștient relația cu timpul.

Ceilalți de aprox 95% duc lipsă de timp. Întrebați cum este să duci lipsă de timp?  răspund în felul următor:

·        ”Frustrant, stresant”

·        ”E ca și cum nu aș avea aer”

·        ”Mă simt mereu sub presiune”

·        ”Orice aș face, simt că de fapt ar trebui să fac altceva”

·        ”Mă simt ca prins în capcană”

·        ”Aud cum ticăie ceasul. Mă gândesc: ”Ah, Doamne, mi se scurge viața!”

·        ”De parcă viața mea trece pe lângă mine , și eu nu reușesc s-o trăiesc!”[2]

Vă recunoașteți în una din acest afirmații? Dacă nu, care este raportul personal cu acesta.

Pot să-mi fac loc în agendă pentru mine însumi?  Ce înseamnă de fapt timpul pentru mine?

Dacă este vorba de activități de pierdere de timp precum fleacuri, bagatele, apeluri telefonice mult mai lungi decât ar fi cazul, activități de evadare, atunci nu vorbim de un timp de calitate. Timpul de calitate alocat propriei persoane este care ne menține sănătatea , ne aduce suficientă energie pentru activitățile zilnice, ne hrănește sufletul.

Epoca noastră poate fi numită epoca neliniștii. Oare putem să ne privim această neliniște cu alți ochi? Cum priviți această grabă și neliniște prin ochii persoanelor trecute de 70 de ani care au acumulat prea multe suferințe pentru a se mai putea bucura de repaos?  La limită, prin ochii uneu bolnav incurabil?  Faceți acest exercițiu inainte de a fi obligați de situațiile limită. Bucurați-de de sănătate și alocați-vă suficient timp propriului suflet.

Luați-vă agenda și relocați activitățile în așa fel să vă rămână timp pentru activități neprevăzute și care vă pot aduce bucurie.

Rezervați-vă zece minute seara înainte de culcare și notați cu ce-ați rămas din ziua respectivă – o lecție, ceva nou, o situație care v-a impresionat.

Pe vremuri, în copilărie era un cântec pentru copii cu următorele versuri:

O zi în care n-ai făcut nimic,

E-o zi pierdută!

În aceste minute, în care, deși sunt numai zece, oferiți-vă tot timpul din lume, acceptând faptul că timpul înseamnă mult mai mult decât timpul de pe ceas, este un timp al trăirii care ține mult de percepția mea în raport cu el.

”Dacă ne gândim la timp într-un mod diferit, dacă devenim conștienți că el conține nenumărate ritmuri și că orice moment individual poate fi dilatat sau contractat sub controlul nostru, atunci cred că putem face din timp supusul nostru – și, făcând asta, să ne umplem viețile u fericire și sănătate într-un grad pe care cei mai mulți dintre noi nu-l trăiesc și nici măcar nu și-l pot imagina.”[3]

BIBLIOGRAFIE

1.      Dr. Stephen Rechtschaffen ,Cealaltă fașă a timpului; Cum să-ți faci mai mult timp să-ți trăiești VIAȚA, Ed. AMALTEA , 1999

2.      Stehen R Covey , A. Roger &Rebeca R Merrill,Managementul timpului sau Cum ne stabilim prioritățile , Ed ALL, 2007,

3.      Stehen R Covey, A treia cale, Ed ALL, 2013

4.      St Stehen R Covey, Eficiența în 7 trepte sau un abecedar al înțepciunii, Edtura ALLFA 2002