Un aspect important al Curriculumului Naţional îl reprezintă curriculumul pentru disciplinele opţionale, inclusiv şi cele stabilite de componenta locală.

Curriculumul pentru disciplinele opţionale reprezintă documentul normativ principal şi instrumentul didactic ce descrie condiţiile învăţării şi performanţele de atins la disciplinele opţionale exprimate în competenţe, subcompetenţe, conţinuturi şi activităţi de învăţare şi evaluare.

Curriculumul şcolar este un domeniu faţă de care aşteptările actorilor educaţionali şi ale societăţii, în ansamblu, s-au intensificat şi diversificat în ultimii ani:

      Elevii doresc ca acest curriculum să le ofere oportunităţi pentru realizarea la maximum a potenţialului personal, spaţiu sigur pentru exprimarea propriilor puncte de vedere şi idei, pentru îmbogăţirea experienţelor necesare în vederea dezvoltării personale şi profesionale.

      Părinţii aşteaptă ca şcoala, prin curriculumul pe care li se oferă copiilor, să asigure acestora o educaţie de calitate, necesară pentru inserţia socială şi/sau profesională.

 

      Profesorii caută, în curriculumul şcolar, repere clare şi sprijinul pentru organizarea unei activităţi didactice de calitate, eficiente, flexibile şi, în acelaşi timp, atractive pentru ei şi utile pentru elevi.

      Comunităţile doresc o reprezentare autentică în şcoală, respectiv în curriculum, în termeni de promovare a propriei identităţi comunitare şi de susţinere a nevoilor locale.

      Societatea, în ansamblu, aşteaptă ca sistemul de învăţământ, prin curriculumul pe care îl oferă, să se pregătească tineri capabili de integrarea activă pe piaţa muncii şi mizează pe contribuţia acestora la dezvoltarea societăţii.

Componentele Curriculumului Naţional

Planul-cadru de învăţământ, ca document oficial de tip reglator, este instrument de bază în promovarea politicii educaţionale la nivel naţional, care jalonează resursele de timp ale procesului de învăţare-predare-evaluare; planurile-cadru de învăţământ stabilesc, diferenţiat, în funcţie de nivelul de şcolarizare, disciplinele studiate de către elevi în şcoală şi numărul de ore alocat fiecăreia dintre acestea.

Planul-cadru precizează misiunea, profilul de formare şi competenţele aferente acestuia.

Ponderea disciplinelor obligatorii şi opţionale are ca reper prevederile Legii Educaţiei Naţionale şi variază în funcţie de nivelul de şcolaritate:

• învăţământ obligatoriu: discipline obligatorii - 80% şi discipline opţionale - 20%;
• învăţământul liceal: discipline obligatorii - 70% şi discipline opţionale - 30%.

Numărul maxim de ore alocat săptămânal disciplinelor din planul-cadru de învăţământ pe niveluri de şcolaritate, stabilit prin Legea Educaţiei Naţionale este:

o   învăţământ primar - 20 de ore;

o   învăţământ gimnazial - 25 de ore;

• învăţământ liceal - 30 de ore.

Disciplinele de învăţământ şi ponderea lor sunt organizate astfel:

·         Trunchiul comun cuprinde disciplinele obligatorii care, la nivelul învăţământului liceal, sunt aceleaşi pentru toate specializările din cadrul profilului. În principiu, trunchiul comun dezvoltă şi consolidează competenţe generice (competenţe vizate de disciplinele de învăţământ şi competenţe transversale). În învăţământul liceal, trunchiul comun are rolul de a dezvolta şi diversifica competenţele cheie.

·         Curriculum la decizia şcolii; acesta se constituie din pachete opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, precum şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ.

Programa şcolară, ca principal document şcolar de tip reglator, este instrument de lucru al cadrului didactic care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională (obiective / competenţe şi conţinuturi) care urmează să fie realizată în bugetul de timp stabilit prin planul-cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.

Programele şcolare elaborate pentru disciplinele, domeniile de studiu/modulele de pregătire prevăzute în planurile cadru de învăţământ stabilesc finalităţile urmărite, includ  conţinuturile fundamentale (teoretice, experimentale şi aplicative) şi recomandări metodologice pentru orientarea procesului de predare-învăţare-evaluare.

Pe plan internaţional, practicile de elaborare şi implementare a curricula la disciplinele opţionale la nivelul învăţământului secundar general diferă de la ţară la ţară.

Obiectivul major este de a elabora un model autohton, adaptat la condiţiile şi posibilităţile şcolii naţionale, axat pe competenţe şi centrat pe elev.

Elementul nodal de noutate este conceptul curriculumului pentru disciplina opţională, stabilit de componenta locală, care implică demararea unor schimbări relevante şi eficiente într-o abordare sistemică. Astfel, curriculumul se racordează şi evoluează concomitent cu alte componente ale sistemului educaţional: formarea personalului didactic, managementul instituţiei de învăţământ, elaborarea auxiliarelor didactice, resurse de predare–învăţare–evaluare etc.

Conceptul îşi propune să dezvolte curriculumul de bază prin disciplinele opţionale noi, printr-o ofertă educaţională adecvată la nivel proiectiv; să flexibilizeze curriculumul, fortificând cadrul de ofertare, implementare a curriculumului care „ar constitui portretul acestei şcoli şi ar deosebi-o de altele şi care trebuie să ducă, cu timpul, la conturarea unui specific al instituţiei, iar elevii şi părinţii lor, având de ales, să opteze pentru ceva care ar fi cu adevărat corespunzător aptitudinilor, intereselor, planurilor de viitor şi orientării în profesie/carieră”; să perfecteze metodologia existentă pentru disciplinele opţionale şi cele stabilite de componenta locală, dar şi să asigure transparenţa implementării respectivei metodologii, să valorifice potenţialul educaţional al comunităţii la nivel local.

Curriculumul pentru disciplina opţională – parte componentă a Curriculumului Naţional

Reperele conceptuale ale proiectării Curriculumului pentru disciplinele opţionale reprezintă un document-sinteză, derivat din Cadrul de referinţă al Curriculumului Naţional, care integrează conceptele fundamentale şi directivele curriculumului pentru disciplinele opţionale şi cele stabilite de componenta locală pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Principii de proiectare a curriculumului la disciplinele opţionale

Elaborarea documentului se fundamentează pe următoarele principii:

o Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – armonizarea între domeniul de interes exprimat prin opţiunea elevului (părintelui) şi amplificarea, diversificarea domeniilor cunoaşterii.

o Principiul alinierii/coerenţei – simetrizează procesul şcolar la nivel de arii curriculare, profil, treaptă.

o Principiul funcţionalităţii/ individualizării curriculumului – respectarea caracteristicilor de vârstă, interes, motivaţie a elevului.

o Principiul egalităţii de şanse – asigurarea de oportunităţi echivalente.

o Principiul flexibilităţii – asigurarea parcursurilor individuale, posibilitate de individualizare a educaţiei.

o Principiul racordării la social, inclusiv inserţia profesională – pregătirea pentru o specializare la ieşirea din sistem în corespundere cu piaţa muncii.

o Principiul compatibilizării cu reperele / tendinţele / orientările / standardele europene din învăţământ.

o Principiul descentralizării curriculumului – luarea în considerare a particularităţilor, tradiţiilor, oportunităţilor regionale şi locale.

o Principiul îmbinării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter- şi transdisciplinar.

o Principiul descongestionării curriculumului.

Proiectarea curriculumului pentru disciplina opţională trebuie să fie ordonată şi în funcţie de următoarele cerinţe:

• asigurarea continuităţii la nivelul claselor şi ciclurilor;
• actualitatea informaţiilor predate şi adaptarea lor la nivelul de vârstă al elevilor, centrarea pe elev;
• centrarea pe aspectul formativ;
• corelaţia transdisciplinară – interdisciplinară, în particular, corelaţia crosscurriculară;
• delimitarea pe clase a unui nivel obligatoriu de pregătire a elevilor la cursul opţional şi profilarea posibilităţilor în învăţare şi de obţinere de noi performanţe;
• centrarea clară a tuturor componentelor curriculare pe rezultatele finale – competenţe specifice preconizate la cursul opţional.

O astfel de proiectare a curriculumului şcolar orientează procesul educaţional spre achiziţiile finale – competenţe pe care elevii ar trebui să le manifeste/demonstreze în urma parcurgerii unor anumite experienţe în formare/învăţare.

Competenţa şcolară se defineşte ca un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori, dobândite, formate şi dezvoltate prin învăţare, a căror mobilizare permite identificarea şi rezolvarea diferitor probleme în diverse contexte şi situaţii

Fig. 1. Formarea competenţei

Tipologia disciplinelor opţionale

Delimitarea cursurilor opţionale se realizează în dependenţă de multiple criterii, după cum urmează.

1. Timp/Perioadă:

• Opţional pentru un an de studiu.

Exemplu: Produsele chimice şi securitatea personală. Clasa a VIII-a.

• Opţional pentru mai mulţi ani de studiu (2, 3 ani).

Exemplu: Matematica distractivă (clasele V-VI).

• Opţional pentru o treaptă de instruire (primară, gimnazial, liceală).

Exemplu: Matematica în cotidian (clasele I-IV).

• Opţional pentru toate treptele de instruire din instituţia respectivă (specificul instituţiei).

Exemplu: Robotica.

 

2. Domeniul vizat:

• Opţional monodisciplinar/ la nivelul disciplinei. Formarea competenţelor specifice la o disciplină neprevăzută în planul-cadru deloc sau pentru o anumită clasă/profil.
• Opţional la nivelul unei arii curriculare. Derivă competenţele specifice din competenţele generale implicând cel puţin două discipline dintr-o arie.
• Opţional la nivelul mai multor arii curriculare. Implică minim două discipline din arii curriculare diferite.

3. Aspectul de conţinut

• Opţional de aprofundare.
• Opţional de extindere.
• Opţional inovator.
• Opţional de integrare, crosscurricular: la nivel de arie curriculară; la nivel de mai multe arii curriculare.

4. Aspectul local/regional

• Opţional axat pe subiecte de importanţă locală.

Exemplu: Meşteşuguri populare în localitate.

• Opţional axat pe subiecte de importanţă judeteana / regională.

Exemplu: Folclorul în regiune.

Tip de opţional	Explicaţii
Aprofundare	Derivat din oricare disciplină studiată în trunchiul comun/curriculum diferenţiat, urmând aprofundarea competenţelor specifice disciplinei prin noi unităţi de conţinuturi. Aceleaşi competenţe specifice, dar noi conţinuturi.
Extindere	Derivat din oricare dintre disciplinele studiate din trunchiul comun/curriculum diferenţiat, urmărind extinderea competenţelor generale ale disciplinei prin plusarea de noi competenţe specifice şi noi cunoştinţe. Noi competenţe specifice şi noi conţinuturi.
Inovator (o disciplină nouă)	Introduce un obiect de studiu în afara celor prevăzute în trunchiul comun/curriculum diferenţiat, pentru un anumit profil, o anumită specializare. Noi competenţe specifice şi noi conţinuturi.
Integrat (noi discipline de referinţă)	Introduce o nouă disciplină de studiu, structurată în jurul unei teme integratoare: pentru o arie curriculară, pentru mai multe arii curriculare. Noi competenţe specifice şi noi conţinuturi.

1. COMPONENTELE CURRICULUMULUI PENTRU DISCIPLINELE OPŢIONALE

 

Introducere – formularea explicită, succintă a necesităţii disciplinei opţionale propuse în instituţie/localitate, motivarea disciplinei propuse, listând nevoile elevului corelate finalităţilor şi idealului educaţional, cele ale comunităţii.

Repere obligatorii:

• denumirea disciplinei opţionale;
• stabilirea tipului de disciplină opţională;
• încadrarea opţionalului în aria curriculară;
• stabilirea duratei disciplinei opţionale;
• identificarea resurselor şcolii (resurse umane, materiale);
• stabilirea locului (clasă, atelier, laborator) şi modului de desfăşurare.

Concepţia didactică a disciplinei opţionale – conţine definiţia acceptată a competenţei şcolare, care trebuie să fie formată; aspectele strategice privind formarea competenţei şcolare; principiile de construire a curriculumului şi alte aspecte ce ţin de specificul didactic al disciplinei opţionale.

Competenţe-cheie prioritare pentru disciplina opţională.

1. a) competenţe de comunicare în limba română;
2. b) competenţe de comunicare în limba maternă;
3. c) competenţe de comunicare în limbi străine;
4. d) competenţe în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
5. e) competenţe digitale;
6. f) competenţa de a învăţa să înveţi;
7. g) competenţe sociale şi civice;
8. h) competenţe antreprenoriale şi spirit de iniţiativă;
9. i) competenţe de exprimare culturală şi de conştientizare a valorilor culturale.

Competenţele specifice ale disciplinei opţionale – 4-6 competenţe specifice, corelate cu competenţele-cheie şi cele transdisciplinare vizate.

Competenţele specifice sunt formulate de către conceptor, cu excepţia ofertei unei discipline opţionale de aprofundare. Pentru celelalte tipuri de opţionale (extindere, inovator, integrat) competenţele specifice vor fi formulate după modelul celor din curricula la disciplinele obligatorii, fără reluări ale acestora.

Timpul (nr. de ore) alocat formării şi dezvoltării de competenţe este stabilit prin Planul-cadru de învăţământ. Anul şcolar are 35 de săptămâni, ca urmare, este recomandabil a se indica minim 35 de ore pentru o disciplină opţională.

Subcompetenţe/ Conţinuturi/ Activităţi de învăţare şi evaluare.

Subcompetenţele reprezintă achiziţiile pe care trebuie să le dobândească elevii la finele studierii conţinuturilor preconizate. Se vor formula 3-6 subcompetenţe pentru fiecare compartiment de conţinuturi preconizate. Formulările sunt realizate utilizând verbul la forma infinitivul lung. Subcompetenţele asigură prioritar formarea competenţelor specifice.

 

Lista de conţinuturi sau subiecte de studiu selectate şi organizate cu scopuri didactice cuprind informaţii noi combinate cu altele învăţate anterior. Ca şi în cazul disciplinelor obligatorii, conţinuturile reprezintă bază de operare pentru formarea de competenţe şi nu un scop în sine. Conţinuturile vor fi alese în funcţie de: resursele de timp, tipul opţionalului, competenţele formulate, bibliografia studiată.

 

Principalele tendinţe în organizarea conţinuturilor pentru disciplina opţională sunt următoarele.

 

• Monodisciplinaritatea este o modalitate de abordare a realităţii şi de organizare a conţinuturilor pe discipline predate relativ independent una de cealaltă. Avantajul acestei abordări îl constituie faptul că elevul are un traseu de învăţare care poate garanta atingerea unor performanţe, în special la nivelul cunoştinţelor şi al competenţelor cognitive. Dezavantajul major se reduce la hiperspecializarea (specializare limitată) şi lipsa unei perspective de ansamblu asupra realităţii.
• Multidisciplinaritatea presupune existenţa unor transferuri disciplinare care se realizează în special prin juxtapunerea unor cunoştinţe, informaţii sau metode din mai multe domenii, în scopul evidenţierii caracteristicilor comune ale acestora. Riscul principal al acestei abordări constă în volumul mare de informaţii redundante.
• Pluridisciplinaritatea constă într-o abordare complexă (din mai multe perspective) a unei problematici/teme/situaţii, în scopul evidenţierii multiplelor relaţii existente între diverse realităţi. Această abordare conduce către enciclopedism şi nu este recomandabilă pentru nivelurile care cer o specializare înaltă. Transdisciplinaritatea presupune întrepătrunderea mai multor domenii şi coordonarea cercetărilor astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spaţiu de cercetare. În învăţarea şcolară, abordarea transdisciplinară porneşte de la o temă, dar scopul ei este dincolo de informaţie şi de subiect, forma de organizare a conţinuturilor fiind axată pe nevoile şi interesele elevului (pe comunicare, decizie, creaţie, inovaţie).
• Comparativ cu aceste abordări, interdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen, abordare care implică transferuri de cunoştinţe, concepte, metode de abordare astfel încât ceea ce rezultă să poată fi contextualizat şi aplicabil în situaţii de viaţă reală.

Activităţile de învăţare şi evaluare vor fi recomandabile pentru profesori. Ele vor contribui la dobândirea de către elevi a achiziţiilor determinate de către subcompetenţe şi la evaluarea rezultatelor elevilor.

 

Sugestii metodologice

Proiectarea–predare–învăţarea. Indiferent de tipul de opţional, curriculumul prevede setul de sugestii pentru elaborarea proiectului de lungă durată, proiectului pe unităţi de învăţare / pe module/capitole.

În baza competenţelor specifice, a conţinuturilor, a setului de activităţi de predare/învăţare, evaluare, dar şi a pachetului de auxiliare recomandate (manuale, ghidul profesorului, caietul elevului etc.) conceptorul de curriculumul pentru cursul opţional ghidează şi orientează cadrul didactic în elaborarea proiectelor didactice de tip constructivist.

Strategii de evaluare

Scopul major al evaluării didactice îl constituie susţinerea şi sprijinirea activităţii de învăţare a elevilor, a progresiei învăţării şi cunoaşterii realizate de aceştia, adică demersul de evaluare este formativ (progresiv şi continuu) şi sumativ.

 Tehnologiile de evaluare sunt la discreţia cadrului didactic şi se selectează potrivit tipurilor de discipline opţionale.

Curriculumul pentru disciplina opţională nu constituie obiectul evaluărilor externe, naţionale, dar autorii curriculumului reflectă această componentă care cuprinde recomandări generale cu privire la evaluarea rezultatelor şcolare la cursul opţional respectiv.

Finalităţile vizate pentru evaluarea unui curs opţional sunt: motivaţia, accentul plasat pe modalitatea realizării produsului şcolar, valorificarea potenţialului individual, capacitatea de comunicare, adaptare.

Sugestiile metodologice de evaluare pentru învăţământul primar se vor elabora conform Metodologiei de evaluare la treapta respectivă, adică evaluarea criterială prin descriptori.

Sugestiile metodologice de evaluare pentru învăţământul gimnazial, liceal vor fi racordate la actele normative şi reglatoare în vigoare. Astfel, pentru realizarea demersului evaluativ orientat pe competenţe se vor specifica metodele şi tehnicile de evaluare, produsele, formele de realizare, instrumentele adecvate.

 

 

 

 

Referinţe la auxiliarele didactice-suport

Auxiliarele didactice-suport vor fi un avantaj pentru demersul educaţional al disciplinei opţionale. Dintre acestea sunt:

- Ghidul profesorului;

- Suporturi teoretice (conţinuturi) şi metodologice pentru profesor;

- Caietul elevului;

- Resurse media etc.

Referinţe bibliografice

Conceptorii de curriculum vor include sursele web şi bibliografice semnificative pentru disciplina opţională respectivă.

III. EVALUAREA ŞI VALIDAREA CURRICULUMULUI PENTRU DISCIPLINELE OPŢIONALE

Curriculumul elaborat pentru disciplina opţională va fi recenzat de cel puţin doi experţi din domeniul respectiv. Validarea se va face în cadrul şedinţei Consiliului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare. Fiind aprobat de Ministerul Educaţiei, va deveni document obligatoriu pentru implementare.

STATUTUL CURRICULUMULUI LA DECIZIA ŞCOLII

Curriculumul la decizia şcolii (CDS) reprezintă oferta educațională propusă de şcoală, în concordanță cu: nevoile şi interesele de învățare ale elevilor, specificul şcolii, nevoile şi tradițiile comunității locale.

La nivelul planurilor-cadru de învățământ curriculumul la decizia şcolii se exprimă prin numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular.

Stabilirea CDS se realizează, în mod descentralizat, de către fiecare unitate de învățământ, în fiecare an şcolar, pentru anul şcolar următor.

Cum se poate transforma curriculumul la decizia școlii într-un proces autentic și creativ în de învățare?

CDS poate avea un asemenea rol, în măsura în care:

• • este rezultatul inițiativei și creativității cadrelor didactice;
• • reflectă un proces real de investigare a intereselor de cunoaștere ale elevilor;
• • are la bază o analiză onestă și riguroasă de nevoi, la nivelul elevilor;
• • este realistă în raport cu disponibilitățile de resurse umane şi materiale existente în unitatea de învățământ;
• • valorifică oportunități și nevoi specifice contextului cultural, social şi economic local. • este rezultatul unui proces real și transparent de consultare și negociere cu elevii și părinții acestora, cu alți actori la nivel comunitar;
• • este asumat cu responsabilitate de către școală și de către toți actorii implicați, conferind CDS valoarea și semnificația pentru învățare și dezvoltare personală a elevilor.

Ce tipuri de opționale pot fi dezvoltate?

Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din opționale ofertate la nivelul unității de învățământ, cât şi din opționale ofertate la nivel național.

Atât opționalele propuse la nivel de școală, cât și opționalele incluse în oferta națională, pot fi:

• • Opțional ca disciplină nouă

- introduce un obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun;

- presupune elaborarea de către cadrele didactice propunătore a unei programe şcolare care introduce noi competențe specifice şi noi conținuturi, altele decât cele ale programelor şcolare pentru disciplinele prevăzute în planul-cadru.

• • Opțional integrat

- introduce, ca obiect de studiu, o nouă disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare;

- presupune elaborarea de către cadrele didactice propunătoare a unei programe şcolare care introduce noi competențe specifice, integrative şi noi conținuturi, interdisciplinare.

Noutatea este definită față de programele şcolare ale disciplinelor de trunchi comun implicate în integrare.

Opționale ofertate la nivel național

Oferta națională de curriculum la decizia şcolii cuprinde programe şcolare aprobate prin ordin al ministrului educației.

Programele şcolare promovate ca ofertă centrală reprezintă exemple de bune practici în dezvoltarea curriculumului la decizia şcolii, relevante pentru disciplina şi pentru aria curriculară de care aparțin, pentru o abordare integrată la nivelul mai multor arii curriculare, dar şi relevante socială.

Dintre opționalele promovate la nivel național, pot fi menționate:

- Educație pentru sănătate, clasele V-VI, VII-VIII

- „Creează-ți mediul!”, clasele III-IV, V-VII

- Educație ecologică şi de protecție a mediului clasele V-VII

- Lectura şi abilitățile de viață, clasele V-VI, VII-VIII

- Limba neoelenă şi civilizația Greciei antice (doi ani de studiu)

- Rădăcini latine în cultura şi civilizația românească (doi ani de studiu, clasele V-VI, VII-VIII)

- Mituri şi legende greco-romane, clasele V-VI

 - Expresii şi proverbe latine, clasa a VII-a

 - Cultură şi tradiții aromâne, clasele V-VI, VII-VIII

- Matematică şi ştiințe în societatea cunoaşterii (un an de studiu)

 - Istorie orală: Istorie trăită - Istorie povestită

- Educație prin şah (doi ani de studiu)

- Limba şi literatura maghiară pentru elevii care frecventează clasele cu predare în limba română sau trăiesc în două culturi minoritare, clasele V-VIII

 Cum se poate respecta principiul integrării în construirea curriculumului la decizia școlii?

Nivelurile de integrare urmărite pot fi următoarele:

• Abordarea integrată la nivel intra-disciplinar – reflectată la nivel de programă prin renunțarea la centrarea pe conținutul disciplinei în favoarea centrării pe competențele ce urmează a fi dezvoltate la elevi, prin metode pedagogice de tip constructivist (metode bazate pe investigație, metoda proiectului, jurnalul de învățare etc.), prin activități de învățare relevante pentru viața reală a elevilor şi care îi pregătesc pentru viața reală; aceasta presupune depăşirea educației despre … în care accentul cade pe cunoştințe, prin educație pentru …, care pune accent pe toate componentele competenței (cunoştințe, abilități, atitudini).

Perioada gimnaziului reprezintă încă o perioadă importantă de conturare a unor modele de cunoaștere specifice unor discipline care ar putea fi conectate în mod relevant la realitățile vieții elevilor, la interesele și nevoile specifice de învățare ale acestora.

• Abordarea integrată la nivel pluri(multi) -disciplinar – care presupune corelarea demersurilor mai multor discipline în vederea clarificării unei probleme din cât mai multe unghiuri de vedere (L. Ciolan, 2003) este reflectată la nivel de programă prin corelarea pe orizontală a unor teme comune tratate la nivelul mai multor discipline; această abordare este reflectată în planul cadru pentru gimnaziu prin OPȚIONALUL INTEGRAT LA NIVEL DE ARIE sau OPȚIONALUL INTEGRAT LA NIVELUL MAI MULTOR ARII.

•  Abordarea integrată la nivel interdisciplinar – depășește granița unei discipline și vizează niveluri mai înalte ale competențelor (de exemplu, luarea de decizii, rezolvarea de probleme); această abordare este reflectată în planul cadru pentru gimnaziu prin OPȚIONALUL INTEGRAT LA NIVEL DE ARIE sau OPȚIONALUL INTEGRAT LA NIVELUL MAI MULTOR ARII.

•  Abordarea integrată la nivel trans-disciplinar – reprezintă gradul cel mai înalt de integrare care presupune fuziunea domeniilor/disciplinelor pentru abordarea unor aspecte din viața reală a elevilor, situate în contexte culturale, valori și atitudini specifice; această abordare este reflectată în planul cadru pentru gimnaziu prin OPȚIONALUL INTEGRAT LA NIVELUL MAI MULTOR ARII