Rezumat

 

            Dezvoltarea capacităţii instituţionale reprezintă un proces complex, cu o serie de activităţi interconectate. O componentă esenţială a procesului o reprezintă asigurarea managementului calităţii. În acest sens, este necesară constituirea unei Comisii de Evaluare şi Asigurare a Calităţii, demers reflectat printr-o bună practică (BP) identificată la nivelul unei unităţi şcolare din judeţul Iaşi.

Context

Contextul BP identificate se situează la nivelul Învăţământului Profesional şi Tehnic (ÎPT), în a doua parte a decadei 2000-2010, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi, înfiinţat în anul 1840, la iniţiativa lui Gheorghe Asachi.

Conform sursei de documentare[1], la momentul realizării demersurilor din care a derivat BP identificată unitatea şcolară ţintă era „[...] o şcoală unde implementarea sistemului de management al calităţii a constituit o prioritate, unde elevii sunt atraşi în procesul didactic de către profesori bine pregătiţi din punct de vedere profesional şi metodic, de activităţile extracurriculare multiple realizate cu scopul eficientizării timpului liber, de comisiile pe probleme care îşi desfăşoară o activitate intensă în vederea combaterii violenţei, reducerii absenteismului şi abandonului şcolar.”

De asemenea, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi şcolariza un număr de 1597 de elevi în 64 de clase pentru învăţământ liceal, învăţământ de zi şi frecvenţă redusă, liceu rută progresivă, învăţământ vocaţional, SAM şi învăţământ postliceal.

Pornind de la această stare de fapt, obiectivul general unităţii şcolare a constat în „optimizarea şi eficientizarea activităţii din unitatea şcolară”[2], cu următoarele obiective specifice:

·         „constituirea Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii, la nivelul şcolii;

·         întocmirea documentaţiei interne de reglementare a funcţionării CEAC;

·         formarea cadrelor didactice pentru aplicarea mecanismelor privind asigurarea calităţii şi diseminarea informaţiilor la nivelul întregului colectiv;

·         responsabilizarea tuturor persoanelor implicate în procesul educaţional, pentru implicarea directă şi activă în îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestuia.”[3]

Strategii şi intervenţii

Anterior prezentării strategiei şi intervenţiilor se impune reamintirea terminologiei specifice, deşi prezentată într-un material anterior.

Conform Legii educaţiei naţionale nr. 1 / 2011 actualizată[4], în contextul calităţii sunt furnizate următoarele definiţii:

·         „Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii sau program de calificare profesională și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum și așteptările beneficiarilor.”

·         „Asigurarea calității educației exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate și este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate.”^[5]

După cum se poate observa, există o puternică legătură între standardele de calitate şi aşteptările beneficiarilor, calitatea fiind asigurată prin dezvoltarea capacităţii instituţionale.

Raportat la contextul prezentat şi actele normative invocate, s-a identificat ca bună practică abordarea de la nivelul unităţii şcolare aminitite în secţiunea Context, respectiv Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi, care îşi propunea:

„Obiectivul general: Optimizarea şi eficientizarea activităţii din unitatea şcolară.

Obiective specifice:

•         constituirea Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii, la nivelul şcolii;

•         întocmirea documentaţiei interne de reglementare a funcţionării CEAC;

•         formarea cadrelor didactice pentru aplicarea mecanismelor privind asigurarea calităţii şi diseminarea informaţiilor la nivelul întregului colectiv;

•         responsabilizarea tuturor persoanelor implicate în procesul educaţional, pentru implicarea directă şi activă în îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestuia.”[6]

Parcursul schimbării şi elementele logice cheie

Conform obiectivelor propuse, amintite anterior, la nivelul unităţii şcolare de referinţă s-au realizat următoarele intervenţii:

„Implementarea managementului calităţii în şcoală a vizat următoarele aspecte:

1)     înfiinţarea Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii (CEAC),

2)     conform metodologiei, şi stabilirea sarcinilor pe fiecare membru al comisiei;

3)     înfiinţarea unei comisii de evaluare şi asigurare a calităţii la nivelul catedrelor;

4)     elaborarea Regulamentului de funcţionare şi Codului de etică ale CEAC;

5)     întocmirea Planului de acţiune pentru asigurarea calităţii, la nivel de şcoală şi de catedre;

6)     elaborarea strategiei de evaluare internă a calităţii;

7)     elaborarea procedurilor de evaluare şi asigurare a calităţii activităţii din şcoală;

8)     stabilirea şi pregătirea echipei de observatori ai lecţiilor, repartizarea cadrelor didactice pe observatori;

9)     înfiinţarea centrului de documentare în domeniul calităţii în învăţământ, în biblioteca şcolii, şi a punctelor de informare în sala profesorală;

10)înscrierea unui număr de 3 cadre didactice la cursurile de perfecţionare: “Calitate şi eficienţă în managementul şcolar";

11)implicarea agenţilor economici, materializată în: protocoale de efectuare a instruirii practice a elevilor la agenţii economici, vizite de documentare a elevilor la agenţii economici, angajarea unor absolvenţi şi elaborarea CDL;

12)elaborarea rapoartelor de monitorizare internă periodice şi a rapoartelor de evaluare internă anuale;

13)realizarea unei analize SWOT, în cadrul fiecărei catedre şi la nivel de şcoală, privind calitatea actului didactic, în vederea identificării punctelor slabe ale activităţii didactice;

14)realizarea planului de îmbunătăţire a calităţii, în funcţie de punctele slabe identificate.”[7]

În contextul prezentat şi al tematicitii abordate, se poate observa că cerinţa normativă privind ansamblul de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale a fost transpusă la nivel organizaţional prin măsurile principale prezentate anterior, respectiv „înfiinţarea Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii (CEAC)” şi prin elaborarea strategiilor, metodologiilor şi procedurilor expuse, cu implicarea agenţilor economici parteneri de practică. Se poate observa că abordarea de la nivelul unităţii şcolare, respectiv Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi, are un caracter integrat, respectiv parcurge o serie de etape (a se vedea punctele 1)-14) citate anterior), care sunt definitorii din punct de vedere al propunerii, stabilirii, implementării, monitorizării şi, mai ales, evaluării cadrului de implementare al măsurilor necesare asigurării calităţii în educaţie, aspect esenţial pentru demersurile de dezvoltare a capacităţii instituţionale a unităţilor şcolare.

Rezultate

Din perspectiva rezultatelor derivate din implementarea măsurilor prezentate anterior, raportat la specificul unităţii şcolare şi la momentul implementării, cităm:

„Dovezi ale succesului pot fi considerate rezultatele deosebite obţinute de unitate, mai ales în ultima perioadă, cum ar fi: Şcoala europeană pentru perioada 2008-2011, implicarea în proiecte şcolare europene Socrates si Comenius, cu parteneri din Italia, Turcia, Franţa, Portugalia, Anglia, Polonia, selectarea unităţii în cadrul Programului naţional Campus şcolar şi al Programului bilateral româno-francez de formare auto, numeroasele premii obţinute la etapele judeţene şi naţionale ale concursurilor şi olimpiadelor şcolare ş.a.”[8]

O serie de aspecte interesante, derivate din practica implementării CEAC şi a strategiilor, metodologiilor şi procedurilor aferente, sunt evidenţiate chiar de către unitate şcolară care a generat buna practică prezentată, respectiv:

„În egală măsură, considerăm utile şi relevante procedurile elaborate la nivelul şcolii, care regelmentează, generalizează şi uniformizează modul de desfăşurare a diverselor activităţi.

Printre acestea se pot enumera procedurile pentru:

•         observarea procesului de predare-învăţare;

•         identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor şi adaptarea stilurilor de predare ale profesorilor la nevoile individuale şi colective ale elevilor;

•         biblioteca şcolii;

•         consilierea elevilor de către psihopedagogul şcolii;

•         protecţia muncii în laboratoare, cabinete şi ateliere şi acordarea primului ajutor;

•         inventarierea cărţilor şi publicaţiilor din biblioteca şcolii şi achiziţionarea de noi manuale şi cărţi;

•         circulaţia elevilor în incinta şcolii;

•         procedura de realizare a activităţilor extracurriculare

•         elaborarea, aplicarea şi interpretarea chestionarelor;

•         selectarea, păstrarea şi verificarea dovezilor;

•         depunerea şi rezolvarea contestaţiilor;

•         verificarea modului de completare a documentelor oficiale (cataloage, documente financiare ş.a.);

•         elaborarea, aplicarea şi verificarea orarului şcolii;

•         evaluare externă pentru asigurarea calităţii;

•         analizarea documentelor esenţiale privind funcţionarea unităţii;

•         analizarea punctelor slabe şi stabilirea planului de îmbunătăţire etc.”[9]

Rezultatele sunt de la sine grăitoare în contextul în care, din punctul de vedere al unităţii şcolare care a generat buna practică prezentată, se pune accentul pe identificarea obiectivă a nevoilor, care ulterior fundamentează planurile de acţiune şi strategiile interne de evaluare a calităţii, respectiv:

„Credem că modul în care şcoala noastră a implementat sistemul de asigurare a calităţii se poate extinde în cadrul întregului sistem de învăţământ profesional şi tehnic, parţial şi în celelalte forme ale sistemului de învăţământ.

Activitatea de asigurare a calităţii ar trebui să înceapă, în fiecare şcoală, printr-o identificare cât mai obiectivă a aspectelor ce trebuie îmbunătăţite şi ierarhizarea lor, pentru stabilirea priorităţilor.”[10]

Concluzii

În concluzie, înfiinţarea CEAC şi elaborarea cadrului metodologic şi procedural aferent la nivel intern nu ar trebui să reprezinte strict limitarea la bifarea unei cerinţe normative şi îndeplinirea listelor de verificare ARACIP, ci, dimpotrivă, trebuie să permită asigurarea unui mecanism intern care să contribuie la asigurarea calităţii serviciilor de educaţie şi formare profesională dezvoltate şi livrate de către o unitate şcolară, mecanism implementat prin „[...] acţiuni constructive, orientate spre:

•         îmbunătăţirea comportamentului, a motivării şi a prezenţei elevilor;

•         reducerea absenteismului şi abandonului şcolar;

•         colaborarea strânsă dintre elevi şi profesori, materializată în creşterea interesului şi asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare de către elevi;

•         îmbunătăţirea evaluării formative, prin folosirea unei game mai largi de metode şi instrumente de evaluare, diversificată inclusiv prin aportul inovativ personal al cadrelor didactice sau al unor echipe mixte de profesori şi elevi;

•         îmbunătăţirea colaborării între catedre şi a relaţiilor cu toţi factorii interesaţi;

•         creşterea numerică şi calitativă a parteneriatelor cu agenţii economici locali, prin stimularea interesului lor pentru implicarea directă şi activă în procesul complex de asigurare a calităţii în întreaga activitate derulată de unitate;

•         îmbunătăţirea parteneriatelor între şcoală, familie şi alte organizaţii în ceea ce priveşte educaţia elevilor.”[11]

Bibliografie:

·         Legea educaţiei naţionale nr. 1 / 2011 actualizată, tipărit de Legestart.ro la 22.01.2018, Document Lege5 - Copyright © 2018 Indaco Systems;

·         Legea nr. 87 din 13 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei;

·         Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, modificată prin Legea 87/2006;

·         Programul PHARE TVET RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01, Instruire şi Consultanţă pentru Dezvoltarea ÎPT (2009), Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării profesionale în învăţământul profesional şi tehnic;

·         http://aracip.eu/.