Învăţământul simultan – o realitate a comunitatilor vizate de proiectul PROFORM in judetul Botosani

In mediul rural, majoritatea claselor de învățământ primar sunt cu predare simultană – fie că vorbim de Simultan II (adică două clase simultane), Simultan III, sau chiar Simultan IV – acolo unde învățătorul are în structura clasei elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a.

 Nu sunt greu de intuit motivele care duc la crearea acestor clase: natalitatea scăzută din ultimii ani, migrația populației tinere de la sat la oraș, sau peste hotare – sunt fenomene care au determinat reducerea drastică a populației rurale și modificarea structurii demografice.

 Chiar dacă sunt mulți cei care sunt reticenți față de eficiența acestei forme de organizare a claselor, trebuie să recunoaștem că activitatea simultană prezintă și o serie de avantaje, atunci când cel de la catedră este un profesionist.

 Astfel, numărul mic de elevi dintr-o clasă oferă condiții mai bune pentru evaluarea nivelului de cunoștințe al fiecăruia, urmărirea progresului școlar, formarea și consolidarea deprinderilor de muncă independentă, ceea ce dă posibilitatea preîntâmpinării eșecului școlar.

 Cunoscând îndeaproape fiecare copil, potențialul și aspirațiile lui, învățătorul reușește să alcătuiască colective omogene pentru fiecare clasă, organic închegate în colectivul mai mare al claselor care desfășoară activitate simultană. Aceasta se repercutează favorabil în educația socială a copiilor, cărora li se conștientizează necesitatea colaborării și cooperării, fapt pus în evidență, cu deosebire, în plăcerea cu care se ajută în activitățile extrașcolare.

În afara acestora, se impun a fi relevate și alte aspecte specifice activității de predare-învățare care prezintă elemente favorabile pregătirii, formării și dezvoltării colectivului de elevi:

  • ·Cultivarea atenției voluntare, a spiritului de ordine și disciplină;
  • ·Formarea unor tehnici de activitate intelectuală;
  • ·Conturarea unor trăsături de caracter: voință, perseverență, toleranță etc.
  • ·Din punct de vedere educativ, efectele pot fi necontenit optimizate: fixarea deprinderilor de disciplină școlară, spiritul de echipă, sentimentul de prietenie, grija pentru păstrarea liniștii, a ordinii pentru obiectele și materialele folosite la lecție.

Specificul muncii învățătorului care predă la clase simultane constă în alternarea activității sale directe cu elevii unei clase, cu activitatea individuală a elevilor celeilalte clase, ținând cont de  faptul că realizarea sarcinilor didactice se realizează în același indice de timp ca în cadrul activității cu o singură clasă.

Totodată, trebuie să se asigure un echilibru între activitatea directă și munca independentă, alternarea acestor forme fiind realizată pe faze sau etape de lucru, avându-se permanent grijă ca selectarea și dozarea temelor pentru activitatea independentă să permită îndeplinirea obiectivelor.

Practica a dovedit că învățătorul care lucrează simultan cu două sau mai multe clase poate obține, în condițiile unei bune organizări a procesului de predare – învățare, aceleași rezultate ca în cazul activității cu o singură clasă. Aceasta se sprijină pe faptul că instrucția și educația elevilor din astfel de clase se realizează pe baza acelorași principii pedagogice, în procesul dezvoltării multilaterale a personalității lor – se parcurg aceleași etape, iar pentru realizarea sarcinilor fiecărei laturi a educației se folosesc aceleași metode și procedee.

Relațiile pedagogice pot îmbrăca forma relațiilor de cooperare autentică. Totul depinde de viziunea pedagogică a învățătorului, de dăruirea și capacitatea lui de a transforma totul în artă – o artă în care copilul este centrul universului!

Iata   realitatea  :

  1. Scoala Mileanca

5 clase  in regim  simultan  , 58 elevi

ScoalaPrimara Nr. 4 Selistea – clasele preg+I+II+III+IV= 1 clasa -15 elevi

ScoalaPrimara Nr. 3 Scutari - clasele I+II+III+IV= 1 clasa - 7 elevi

ScoalaPrimara Nr. 2 Codreni – clasele preg+I+IV= 2 clase - 22 elevi

                                                   clasele II+III 

ScoalaGimnaziala Nr. 1 Mileanca - clasele II+IV = 1 clasa - 14 elevi

  1. LICEUL ,,ȘTEFAN D. LUCHIAN” ȘTEFĂNEȘTI  ,59 elevi

-STRUCTURA ȘCOALA GIMNAZIALA NR. 2 BOBULEȘTI

Clasa pregatitoare  (0,5)+IV(0,5)-4+10(elevi)

II(0,5)+III(0,5)-10+5(elevi)

-STRUCTURA ȘCOALA PRIMARĂ NR. 3 STÂNCA

               Clasa pregatitoare  (0,5)+I(0,5)-8+3(elevi)

II(0,5)+III(0,5)-9+5(elevi)

               STRUCTURA ȘCOALA PRIMARĂ NR. 4 BĂDIUȚI

II(0,5)+IV(0,5)-11+10(elevi)

  1. Grup Scolar Trusesti , 97 elevi.

În structuri functioneaza 6 clase simultane cu elevi  din toate  clasele:(clasa pregatitoare – clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a, clasa  a IV-a)  total 97 elevi.

Învățământul simultan se prezintă cu un specific propriu, ce rezultă din efectivele mai mici, sub prevederile legale , ale unor clase de elevi, ceea ce generează necesitatea încredințării sarcinilor didactice pentru două sau mai multe clase unui singur învățător care trebuie să desfășoare, în cadrul fiecărei ore de curs, activitatea de predare-învățare, simultan, la clasele respective.

Acest specific nu împietează asupra documentelor școlare, ceea ce înseamnă că, în școlile unde se organizează învățământ simultan, planurile de învățământ și programele școlare sunt valabile  pentru celelalte unități școlare.

Spre deosebire de învățământul organizat în condițiile obișnuite, învățământul simultan  se caracterizează prin faptul că învățătorul trebuie să alterneze activitatea sa directă cu elevii unei clase, cu activitatea individuală a elevilor celeilalte/ celorlalte clase (p.7). Dată fiind aceeași durată  lecției, este evident că efortul cadrului didactic este mai amplu, el având de soluționat aspecte legate de dozarea activităților, combinarea lor optimă, evaluarea tuturor performanțelor, echilibrul între activitatea directă și cea independentă. Iată de ce proiectarea activității didactice în aceste condiții dobândite au o importanță maximă.

Nu se poate porni în proiectarea și desfășurarea unei lecții din învățământul simultan fără a-i cunoaște particularitățile, aspecte cu impact nemijlocit asupra pregătirii învățătorului pentru lecție:

  • ritmul mai alert de muncă decât în lecția obișnuită, datorită faptului că învățătorul acordă numai o parte din timp pentru activitatea desfășurată în mod  nemijlocit cu elevii în cadrul aceleași sarcini impuse de programa școlară;
  • lucrul concomitent cu două sau mai multe colective școlare solicită din partea cadrului didactic capacitatea de a-și distribui atenția pentru a urmări și pe elevii care au activități independente în timp ce desfășoară o activitate directă cu una din clase;
  • necesitatea alegerii judicioase a temelor lucrărilor independente efectuate în clasă sau acasă,  dozării materialului pentru clasele cu care lucrează direct și pentru selectarea tuturor suporturilor și auxiliarelor curriculare, ceea ce antrenează o zilnică și temeinică pregătire științifică și metodică a cadrului didactic;
  • activitatea simultană cu elevi din clase diferite, diferențiați sub aspectul vârstei, al nivelului de pregătire și dezvoltare intelectuală, necesită căutări în ceea ce privește respectarea particularităților de grup și individuale precum și în sensul exercitării influenței educative pentru integrarea colectivului clasei.

Cele mai importante probleme de natură organizatorică, așa cum rezultă din ele din practica didactică sunt: cuplarea claselor și gruparea lor pe învățători; alcătuirea orarului; proiectarea activității didactice și pregătirea sălii de curs.

Învățământul simultan în mediul rural

Învățământul simultan este specific mediului rural, în care efectivele de copii sunt reduse considerabil datorită scăderii natalității. Acest tip de învățământ are câteva note caracteristice.

  • Planificările și documentele de proiectare (planurile de lecții) trebuie realizate cu o legătură între ele.
  • În ceea ce privește managementul clasei de elevi, învățătorul trebuie să fie un bun moderator, să aibă o coordonare foarte bună astfel încât să acorde atenție sporită tuturor elevilor iar comunicarea didactică și mesajul educațional să fie eficiente pentru ambele clase.
  • Pentru ca să corespundă predării simultane, clasele ar trebui dotate cu câte 2 table fiecare şi elevii pot fi separaţi corespunzător în spaţiu.
  • Activităţile de predare sunt realizate simultan pentru clasele implicate, forma de organizare a clasei fiind pe grupe, frontal și individual.
  • Activitatea de predare – învăţare – evaluare este structurată astfel încât la una din clase să realizeze lecţie de transmitere de cunoştinţe noi, iar la cealaltă, consolidarea şi evaluarea cunoştinţelor din lecţia anterioară sau formare de priceperi și deprinderi.
  • Cadrele didactice incluse în acest sistem de învățământ trebuie să cunoască bine metodologia predării simultane.

La disciplinele din aria curriculară Matematică şi ştiinţe, lecțiile trebuie să aibă un ritm alert, cu conţinuturi diverse, potrivite nivelului de vârstă al elevilor, activităţile să fie atât frontale cât şi independente, să se alterneze în mod ritmic şi să nu existe timpi morţi pentru nici o clasă, pentru a se evita plictiseala și pentru a se pune în valoare potențialul tuturor elevilor. De asemenea, aceste aspecte sunt importante și datorită faptului că se urmărește transmiterea unui volum cât mai divers de cunoștințe într-un timp scurt iar acestea trebuie fixate foarte bine, învățătorul fiind conștient de faptul că în zonele rurale copiii nu au foarte mult timp pentru pregătirea temelor pentru acasă, aceștia fiind implicați de către părinți și în activitățile gospodărești, prin urmare, este de urmărit înțelegerea cât mai profundă a materialului predat, în timpul orelor de curs și implicarea elevilor în cât mai multe lecții practice, concrete, în care să utilizeze aceste cunoștințe și reducerea volumului de teme pentru acasă.

În anii petrecuți la școala cu învățământ simultan, am remarcat faptul că majoritatea elevilor au răspuns pozitiv lecțiilor în care am apelat la experiența anterioară a elevilor, la experiența lor de viață și au fost receptivi la exercițiile și problemele tip joc – cu cheie de rezolvare.

Folosind o gamă largă de metode didactice, caracteristice disciplinelor predate, elevii sunt atenţi şi implicaţi, progresul imediat fiind vizibil.

În învățământul simultan trebuie să dezvoltăm deprinderile de muncă independentă și de lucru pe echipe sau în grup ale elevilor, astfel încât ei să poată rezolva sarcinile date de învățător, în timp ce acesta lucrează direct cu cealaltă clasă de elevi.  În cazul muncii independente, sarcinile trebuie explicate elevilor cât mai clar. Când se lucrează pe echipe, acestea trebuie organizate omogen, fiind echilibrate din punct de vedere al numărului de elevi și aceștia să fie grupați omogen, în funcție de nivelul lor de cunoștințe, disciplină, etc.

La Disciplina Limba si comunicare se impune o bună stăpânire în primul rând a a didacticii şi metodicii limbii şi literaturii române.
Învățătorul trebuie să demonstreze o bună pregătire a activităţilor pe grupe, să explice foarte bine elevilor sarcinile didactice. Tehnicile şi instrumentele de evaluare trebuie să fie adaptate specificului predării în regim simultan și să asigure un caracter formativ-participativ al învăţării, accentul fiind pus mai mult pe formarea deprinderilor de comunicare orală şi scrisă.

Materiale şi mijloace didactice utilizate în cadrul lecțiilor trebuie să stimuleze curiozitatea elevilor, să le trezească  interesul şi dorinţa de cunoaştere. Utilizare metodelor active este foarte eficientă.

Tot învățătorul clasei are rolul de a asigura individualizarea învăţării şi asigurarea egalităţii şanselor, să utilizeze  strategii de abordare diferenţiată şi individualizată a elevilor.

În lecțiile pe care le oraganizează nu trebuie să lipsească conexiunea inversă, obţinerea performanţei, a retenţiei şi transferului cunoştinţelor.
Învățătorul trebuie să esenţializeze cunoştinţele şi să gestioneze optim timpul didactic, să asigure o densitate corespunzătoare a lecţiei pentru ambele clase.

Pentru o bună coordonare la clasă a învățătorului, în demersul didactic se recomandă realizarea proiectării didactice în comun pentru cele două clase componente, pentru a realiza un decalaj între etapele unităţilor de învăţare. Astfel el poate realiza îmbunătăţirea activităţii de proiectare a activităţilor educative la clasa simultană prin defalcarea sarcinilor de lucru pe fiecare clasă şi paralel a bugetului de timp avut la dispoziţie pentru realizarea fiecărui obiectiv în parte.

De asemenea, învățătorul de la clasele simultane trebuie să manifeste atenție în ceea ce privește abordarea diferenţiată a elevilor la care se constată rămâneri în  urmă la anumite discipline sau probleme de învăţare.

În cazul în care are în clasă și elevi integrați cu CES sau suspecți CES, munca lui este cu atât mai dificilă cu cât trebuie să realizeze adaptarea curriculară pentru aceștia și să realizeze o muncă diferențiată, adaptând încă o dată conținuturile.

Timpul pe care îl acordă învățătorul celor două clase, în timpul orei de curs trebuie să fie același.

Invatamantul simultan  in  lume

Copiii sunt diferiţi în ritmurile de dezvoltare, stilurile de învăţare, particularităţile lor individuale.

Într-o clasă cu predare simultană se adaugă şi faptul că vârstele cronologice sunt diferite. Predarea simultană în învăţământul primar înseamnă lucru concomitent cu două, trei sau patru clase, în funcţie d  e numărul elevilor.

Procesul instructiv-educativ se realizează după acelaşi plan de învăţământ şi conform programelor şcolare valabile pentru celelalte unităţi şcolare. Învăţământul simultan continuă să fie o realitate a zilelor noastre.

Specificul geografic al unor ţări, situaţia socială şi economică a ţinuturilor determină menţinerea lui. Este de datoria noastră să-i cunoaştem specificul şi să asigurăm o resursă umană, materială, pe măsură.

Învăţământul simultan – o realitate istorică

Învăţământul simultan constituie o realitate a învăţământului european şi a învăţământului din întreaga lume.

Organizarea lui presupune acordarea aceloraşi şanse cu privire la accesul la educaţie tuturor copiilor, în special celor de care defineşte acest tip de învăţământ este diversă: les „classes multiniveaux”/ „les classes multigrades” (Franţa), „smeseni paralelki” (Bulgaria), „spojené triedy” (Slovacia), „composite classes” (Marea Britanie); literatura de specialitate foloseşte şi termenii: „multilevel”, „multiple class”, „composite class”, „vertical group”, „family class”, „unitary schools” – şcolile cu un singur post de învăţător. (Multigrade teaching, 1994) Termenii amintiţi sunt folosiţi pentru a diferenţia acest tip de învăţământ de învăţământul „mono-grade” – organizat pe clase „simple” ce cuprind elevi de aceeaşi vârstă şi cu aceleaşi particularităţi sau grupuri organizate „orizontal” – „Horizontal Group”.

Cel mai des sunt folosiţi termenii de „multigrade” şi „multiage”, termeni care sunt folosiţi ca sinonimi în America de Nord. Simon Veenman, pedagog american, precizează însă că aceşti termeni nu sunt sinonimi. (Veenman, 1995)

Gruparea elevilor de clase diferite (multigrade) constituie o necesitate administrativă şi economică. O necesitate şi nu o alternativă, din cauza scăderii numerice a populaţiei şcolare în zonele izolate, aflate la distanţe mari de alte localităţi, având o populaţie cu posibilităţi reduse din punct de vedere financiar. De cele mai multe ori, acest tip de învăţământ constituie singura sursă de educaţie din multe zone.

Gruparea elevilor de vârste diferite (multiage) constituie o alternativă educaţională şi se organizează din motive pedagogice, modul de predare simultan fiind considerat unul benefic. Elevii din aceste clase vor lucra cu acelaşi învăţător mai mulţi ani, de obicei trei.

Acest tip de învăţământ era dominant până la apariţia industrializării şi urbanizării; secolul al XIX-lea aduce ca noutate în şcoli organizarea claselor pe nivele de vârstă şi cunoştinţe. Astăzi, predomină în nordul şi sudul Europei, în zone în care condiţiile geografice sunt mai dificile – zonele rurale, insulele mediteraneene, zona de nord cu populaţie dispersată, insulele din Marea Nordului şi în zone greu accesibile, îndeosebi, din cauza reliefului. Apare atât în ţări dezvoltate, cât şi mai puţin dezvoltate, atât în zone rurale, cât şi în zone urbane,

din motive sociale – pentru păstrarea populaţiei în aceste zone,

din motive geografice – accesul şi transportul sunt dificile în zonă,

din motive pedagogice – deplasarea copiilor spre alte şcoli  este privită negativ din cauza oboselii şi a timpului preţios pierdut pentru deplasarea în zonele respective.

În Europa Centrală, acest tip de învăţământ este rar întâlnit.

În anul 1959, şcolile simultane cu un singur post de învăţător se prezentau astfel: 47% Spania, 22,8% Luxemburg, 19,9% Franţa, 9,7% Elveţia, 3,6% Scoţia, 2,3% Irlanda de Nord, 0,7% Anglia şi Ţara Galilor. (Multigrade teaching, 1994) În anii 1980-1990, situaţia se prezintă asemănător: 22% Franţa, 35% Suedia, Anglia număra peste 1 000 de şcoli cu mai puţin de 50 de elevi, iar Ţara Galilor 30% din numărul total de instituţii de învăţământ. (ib.)

Problematica învăţământului simultan

În ţările vestice, în special în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, acelaşi studiu citat mai sus arată lipsa de încredere şi chiar dispreţul unor pedagogi (Boyd, J., Understanding the Primary Curriculum, 1984) şi, implicit, profesori pentru acest tip de învăţământ.

În ţările nordice, atitudinea este complet diferită: pedagogi precum A. Malmros şi B. Sahlin în Suedia şi Laukkannen şi Selventoinen în Finlanda privesc pozitiv acest tip de învăţământ şi văd în el un teren fertil pentru dezvoltarea unor noi idei curriculare pentru toate şcolile, nu doar pentru cele simultane.

Învăţământul simultan este prezentat ca un puternic mijloc pedagogic pentru formarea/ consolidarea deprinderilor de învăţare independentă şi individuală. Multe din aceste „tehnici” obişnuite pentru învăţământul simultan sunt adoptate tot mai mult în stilul de predare şi în cazul claselor simple ori sunt organizate astfel de clase tocmai din aceste motive în şcoli cu populaţie şcolară mare.

Cei care promovează acest tip de învăţământ vin cu argumente pedagogice: rolul şcolii primare în viaţa comunităţii şi beneficiile existenţei acestei instituţii în fiecare comunitate.

Cei care îl combat vin cu argumente economice: costurile ridicate pe care le implică aceste instituţii şcolare, preferându-se transportul copiilor spre alte şcoli. Practica a demonstrat uneori că argumentele economice nu sunt întemeiate, cheltuindu-se mai mult pe transport decât pe localul instituţiei. Din păcate, motivele pedagogice sunt tot mai mult ignorate şi există tendinţa de reorganizate a reţelei şcolare prin închiderea şcolilor mici şi orientarea copiilor spre şcolile din apropiere.

De aceea, sunt promovate studii şi rapoarte ale pedagogilor care prezintă aspectele negative în detrimentul celor care prezintă avantajele, ceea ce duce, inevitabil, la desfiinţarea acestor şcoli.

ABORDĂRI TEORETICE

Deşi facilitează accesul tuturor copiilor la educaţie şi ajută comunitatea locală să-şi păstreze identitatea, bugetul de austeritate alocat acestor instituţii este ameninţat de scăderea numerică a populaţiei şcolare, de îngrădirea forţei de muncă ce implică migrarea familiilor spre zone industrializate.

Pe parcursul timpului, am putut identifica problemele interne cu care se confruntă acest tip  de invatamant:

  • ·profesorii nu sunt special pregătiţi şi pentru un atare tip de învăţământ, iar posibilităţile de perfecţionare sunt reduse în continuare;
  • ·de obicei, nu există lucrări metodice de specialitate;
  • ·profesorii care lucrează în regim simultan  sunt profesori tineri, navetişti, fără prea multă experienţă;
  • ·in învăţământul simultan elevii folosesc aceleaşi cărţi de specialitate ca şi cei din  invatamantul normal; nu există recomandări curriculare speciale pentru aceste clase;
  • ·profesorul va urmări îndeplinirea aceloraşi obiective-cadru/ competenţe generale şi obiective de referinţă/ competenţe precum cei din  învăţământul simplu ;
  • ·există două moduri în care profesorul poate lucra în clasă: o predare  sincronică – prezintă teme asemănătoare în mod unitar, adaptând cerinţele de lucru particularităţilor metodice ale disciplinei şi de vârstă ale copilului, sau împarte timpul şi se adresează fiecărui colectiv separate; 
  • ·timpul este un factor crucial în activitatea la clase simultane;
  • ·proiectare atentă, realistă pentru a se evita apariţia „timpilor morţi” în timpul activităţii;
  • ·activitatea independentă va fi foarte bine alcătuită, cu un timp de rezolvare egal cu activitatea directă pe care profesorul o va desfăşura cu cealaltă clasă.

Din cauza acestor probleme interne destul de dificile cu care se confruntă învăţământul simultan, mulţi profesori evită să lucreze în aceste şcoli; Costas Tsolakidis, profesor la Universitatea Aegean din Grecia remarca într-unul din studiile sale că, în general, printre profesorii ce predau la clase primare predomină femeile; printre profesorii care predau la clase simultane predomină bărbaţii. (Tsolakidis, 2005)

Situaţia se datorează distanţelor mari de parcurs pentru a ajunge în aceste zone, dar şi din cauza lipsei motivaţiei. Chiar profesorii sugerează modalităţi de stimulare a cadrelor didactice de a lucra în aceste şcoli: mărirea salariilor, îmbunătăţirea condiţiilor din localurile de şcoală, finanţarea lor adecvată, dezvoltarea profesională prin: schimburi de experienţă între şcoli, facilitarea progresului în carieră, îmbunătăţirea ierarhică.

Avantajele integrării elevilor în învăţământul simultan

Totodată, am putut identifica şi unele avantaje ale învăţământul simultan: mediul natural în care se află aceste instituţii şcolare, lipsit de poluare şi zgomot constituie o sursă de sănătate, relaţiile dintre elevi sunt mai sincere, relaţia profesor – elev mai apropiată, relaţia şcoală – comunitate locală mai puternică.

În 1967, M.A. Mycock, în studiul său A Comparison of Vertical Grouping and Horizontal Grouping in the Infant School, aprecia că, în cercetările sale efectuate între clase simple şi clase simultane, nu a înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte achiziţiile cognitive, dar apar unele diferenţieri în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-emoţională a copiilor.

Elevii din clasele simultane s-au dovedit a fi mult mai sociabili, deţin abilităţi de comunicare la un nivel mai înalt, au o relaţie mai apropiată cu profesorul, o atitudine mai bună faţă de şcoală şi faţă de muncă. De-a lungul timpului, mulţi pedagogi au realizat studii cu privire la situaţia elevilor din clasele simultane.

S-au distins, printre aceştia, D. Pratt, On the Merits of Multiage Classrooms – 1986, B.A. Miller, A Review of the Qualitative Research on Multigrade Education – 1991, C. Thomas şi C. Shaw, Issues in the development of multigrade schools –1992, studii ale UNESCO/APEID (1982), Multiple Class Teaching and Education of Disadvantaged Groups, studii realizate în ţări din Asia.

Cercetările au avut în vedere atât achiziţiile cognitive, cât şi pe cele „noncognitive” ale elevilor de aceeaşi vârstă, cuprinşi în clase simple şi clase simultane.

În studiul Review of Educational Research, Simon Veenman analizează 56 astfel de cercetări şi concluzionează că nu au apărut diferenţe majore între elevi proveniţi din cele două tipuri de clase.

În ceea ce priveşte achiziţiile cognitive, cercetările nu evidenţiază faptul că elevii din clasele simultane învaţă mai mult sau mai puţin faţă de cei din clasele simple. De aceea, profesorii, părinţii şi comunitatea locală, în general, nu trebuie să se îngrijoreze.

Aceste clase nu sunt mai rele sau mai bune decât clasele simple – „These classes are simply no worse and simple no better, than single-grade or single-age classes”. (Veenman, 1995, p. 1) În schimb, clasele simultane s-au detaşat în privinţa achiziţiilor „noncognitive”.

Veenman a identificat şapte factori care explică de ce nu există diferenţe majore între elevii aparţinând celor două tipuri de învăţământ.

Aceştia sunt:

  1. Succesul învăţării este mai puţin dependent de strategiile de organizare, faţă de calitatea actului predării (instructional practices). Cea mai des întâlnită formă de organizare a activităţii este alternarea activităţii directe cu activitatea indirectă.
  1. Tendinţa cadrelor didactice de a folosi drept criteriu de bază în alegerea elevilor pentru clasele simultane criteriul „cunoaşterii” („conscious criteria”) – probabil că se evită copiii cu cerinţe educative speciale, care necesită o atenţie aparte.
  1. Lipsa perfecţionării în predarea simultană a profesorilor poate fi şi benefică; ei sunt pregătiţi să predea la clase simple şi, în activitatea de la clase simultane, se vor folosi de pregătirea lor de bază; în felul acesta nu apar diferenţieri.
  1. Particularităţile acestui tip de învăţământ determină o temeinică pregătire zilnică a profesorului, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru copii.
  1. Numărul optim de elevi trebuie să fie între 20 şi 25 într-o clasă; numărul prea mare de elevi va avea un efect negativ asupra lor.
  1. Utilizarea tehnicilor de predare specifice învăţământului simultan– învăţarea prin descoperire (self-directed learning, self-study), învăţarea pe grupe (peer tutoring, peer learning), planificare şi proiectare atent alcătuite, varietate de metode folosite – cunoaşterea eficienţei acestora şi aplicarea lor şi în cazul predării la clase simple.
  1. Predarea se desfăşoară prin dialog profesor-elev şi elev-elev. În acest sens, sunt utilizate tehnicile: reciprocal teaching – discuţii pe baza unui textsuport, urmărindu-se şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare; cooperative learning – se lucrează în grupe suficient de mici ca fiecărui elev să-i fie încredinţată o sarcină clară, precisă, a cărei rezolvare va determina rezolvarea sarcinii colective a grupului.
  1. A. Miller a identificat şase chei esenţiale în asigurarea succesuluiînvăţământului simultan (cf. Veenman, 1995):
  1. organizarea sălii de clasă;
  1. managementul clasei de elevi;
  1. planificare şi curriculum;
  1. proiectare;
  1. activitate independentă, individuală;
  1. activitate pe grupe.

Misiunea profesorilor nu este simplă; ei trebuie să înţeleagă acest lucru şi să adopte o atitudine pozitivă faţă de acest tip de învăţământ, în favoarea copiilor: clasele trebuie să fie bine organizate, dotate din punct de vedere al resurselor educaţionale, să sugereze activităţi antrenante prin colţurile tematice organizate. Unităţile şcolare în care predau oameni dedicaţi meseriei vor fi eficiente.

Îmbunătăţirea învăţământului simultan prin diverse proiecte şi programe europene

Anii 2000 au adus noi perspective asupra acestui tip de învăţământ. El nu a dispărut, pentru că va constitui mereu o realitate a învăţământului mondial. Numeroase proiecte cu finanţare europeană au vizat şi acest tip de învăţământ, proiecte accesate prin Programul Lifelong Learning (Comenius).

Proiectele Comenius se adresează instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi private (de la grădiniţă la şcoli postliceale) şi tuturor membrilor comunităţii educaţionale care îşi desfăşoară activitatea în acest sector – elevi, personal didactic, autorităţi locale, asociaţii de părinţi.

Prin aceste proiecte se sprijină financiar realizarea de parteneriate şcolare, proiecte de formare a personalului didactic, reţele de parteneriat şcolar, precum şi participarea la stagii de formare iniţială şi continuă pentru creşterea calităţii şi consolidarea dimensiunii europene în educaţie.

În lipsa unei perfecţionări a cadrelor didactice ce lucrează în învăţământul simultan, cele mai multe proiecte au vizat formarea personalului didactic şi participarea la stagii de formare iniţială şi continuă pentru creşterea calităţii şi consolidarea dimensiunii europene în educaţie.

În principal, aceste proiecte au urmărit perfecţionarea profesorilor în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor multimedia şi folosirea TIC-ului în activitatea didactică.

În lipsa unor cărţi de metodică, speciale pentru învăţământ simultan, aceste mijloace sunt foarte benefice, ele suplinind costuri financiare şi de timp.

Costas Tsolakidis a argumentat de ce TIC-ul a devenit indispensabil în activitatea didactică.

În general, TIC poate oferi mijloacele şi instrumentele necesare învăţământului pentru a reduce timpul pierdut şi pentru a creşte timpul de învăţare pentru toţi elevii.

Aspectele identificate sunt:

A. Criteriul organizaţional:TIC este util în administrarea instituţiei de învăţământ, în asigurarea relaţiei şcoală – mediul educaţional exterior.

Şcolile simultane există într-o zonă izolată, cu un număr redus de elevi şi un număr redus de cadre didactice; de aceea, de cele mai multe ori, învăţătorul deţine şi funcţia de director. Îndeplinirea sarcinilor specifice funcţiei manageriale este indispensabil legată de tehnicile informatizate.

B. Criteriul pedagogic:În predarea simultană există două tendinţe – de îmbunătăţire a practicilor pedagogice vechi şi de inovare prin utilizarea mijloacelor TIC. Folosit în rezolvarea sarcinilor manageriale, va simplifica timpul profesorului pe care îl va folosi în vederea pregătirii lecţiilor pentru a doua zi. TIC va transforma materialul educaţional într-unul accesibil şi dinamic.

C. Criteriul social:TIC va ajuta la consolidarea relaţiei şcoală – comunitate locală. Mijloacele multimedia nu vor fi folosite doar pentru elevi. Cu ajutorul instituţiilor locale ce va sprijini financiar achiziţionarea de echipamente, profesorul îşi va organiza sala multimedia pentru a organiza cursuri pentru adulţi, va prezenta piese de teatru şi va organiza competiţii în care îi va implica şi pe localnici. Aceste mijloace pot fi folosite şi pentru comunicare, dacă în zonă există familii de emigranţi sau stabilite temporal în zonă, pentru a munci. Ele vor putea ţine mai uşor legătura cu rudele lor, vor avea acces la elemente ce ţin de etnia şi cultura lor. NEMED – Network of Multigrade Education – a reunit specialişti în educaţie şi cercetători din 10 ţări europene, având preocupări comune în cercetarea, intensificarea şi sprijinirea educaţiei simultane, atât în ţările de origine, cât şi la nivel european: ORIENE – Observatorul cercetărilor în inovarea educaţiei (Austria), Universităţi din Cipru, Lisabona, Barcelona, Politehnică – Bucureşti, Lecce – Italia, Londra.

Proiectul a urmărit să stimuleze efortul de a aduce învăţământul cu predare simultană în atenţia politicilor în domeniu şi să contribuie astfel la îmbunătăţirea educaţiei simultane, să realizeze o analiză detaliată a problemelor învăţământului simultan, în termeni de predare-învăţare, dar şi a condiţiilor caracteristice învăţământului simultan în Europa, să facă recomandări privind îmbunătăţirea învăţământului simultan la nivel european, să ofere suport şi asistenţă specializată profesorilor, să evalueze aplicarea metodologice şi practicilor bazate pe TIC referitoare la învăţarea simultană.

Fiecare instituţie parteneră a realizat o analiză a nevoilor învăţământului simultan şi a celor mai bune practici. NEMED a oferit sprijin permanent profesorilor şcolilor cu predare simultană conectate la Internet, asigurând în paralel comunicarea între şcolile cu predare simultană greu accesibile.

La final, s-a realizat un raport asupra învăţământului cu predare simultană care include şi recomandări cu privire la îmbunătăţirea acestui tip de educaţie la nivel european.

Prin acest raport, proiectul devine accesibil tuturor celor care pot acţiona în domeniul învăţământului simultan, cu scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei primare în Europa.

Activităţile proiectului sunt structurate metodologic în jurul conceptelor centrale aprofundându-se diferite aspecte ale învăţământului cu predare simultană. Grupurile lucrează independent, însă periodic se reunesc, făcând schimb de idei, opinii şi rezultate astfel încât să valorifice cât mai bine rezultatele cercetărilor întreprinse.

Subiectele avute în vedere au fost: TIC pentru şcoli cu predare simultană, Managementul clasei cu predare simultană, Societate, cultură şi învăţământ simultan, Modalităţi de învăţare în clasele cu predare simultană, Dezvoltarea resurselor educaţionale pentru învăţământ simultan, Politici pentru învăţământ simultan.

MUSE – Multigrade School Education – a avut drept scop mărirea capacităţii profesionale a cadrelor didactice din şcoli cu predare simultană şi dezvoltarea competenţelor acestora de a utiliza TIC-ul ca un instrument util în pregătirea de zi cu zi, dar şi în dezvoltarea comunităţii locale.

Întrucât se adresează şcolilor simultane, aflate în zone defavorizate, se urmăreşte nu doar atragerea spre şcoală şi preocuparea faţă de mediul şcolar, dar să şi dovedească standarde înalte în ce priveşte fundamentul ştiinţific şi metodic al activităţilor de predare-învăţare.

Coordonat de aceeaşi universitate din Grecia, proiectul a urmărit implementarea sa în şcoli din Grecia, Finlanda, Spania şi Marea Britanie.

Beneficiile aduse de TIC în activitatea didactică sunt multiple: încurajează profesorul să reflecte atent la propriul stil de predare, stimulează cadrele didactice să opereze cu noi concepte şi să experimenteze noi situaţii, le dezvoltă o gândire critică şi le oferă prilejul de a lucra în grupuri, colaborând cu alte cadre didactice şi dezvoltându-şi astfel abilităţi de comunicare.

Învăţământul simultan va constitui mereu o realitate a învăţământului din Europa şi din lume.

Rămâne lupta dintre autorităţi şi cadre didactice cu privire la închiderea acestor şcoli.

În acest sens este interesantă observaţia profesorului grec Costas Tsolakidis: „Învăţământul simultan fie nu există, fie există dar este invizibil, fie există «undeva» dar nu creează probleme, fie este recunoscut ca fiind problematic dar fără rezolvare şi de aceea mai bine să nu fie menţionat”. (Revista de Pedagogie • LXIV • 2016 (1) 67 68 ABORDĂRI TEORETICE (Tsolakidis, 2005, pp. 75-82)

El rămâne la convingerea că acest tip de învăţământ va dăinui datorită faptului că satisface nevoi sociale şi pedagogice; el constituie un aspect al învăţământului cu o nevoie uriaşă de cercetare: statistica şi funcţionarea claselor simultane în Europa, identificarea modului în care autorităţile educaţionale le controlează şi încearcă să le rezolve problemele cu care se confruntă, să identifice tendinţe şi totodată să sugereze politici şi practici pentru profesor şi autorităţile statului.

Concluzii

În ultimii ani, învăţământul simultan a fost privit ca o povară a învăţământului, în ansamblul său. Cu toate acestea, el continuă să fie o realitate a zilelor noastre.

În România, organizarea acestui tip de învăţământ este reglementată prin Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 şi Ordinul MECTS 3062/19.01.2012.

Sunt antrenaţi atât învăţătorii, cât şi profesorii de religie, limbi străine şi educaţie fizică, încadraţi pe ore de specialitate la aceste clase.

Din nefericire, nu există suficiente mijloace – cursuri de perfecţionare, schimburi de experienţă – la îndemâna cadrelor didactice pentru a preîntâmpina cu succes dificultăţile apărute pe parcursul desfăşurării orelor la aceste clase.

Un risc al învăţământului simultan este tratarea elevului doar dintr-o singură perspectivă, cea intelectuală, ignorându-i personalitatea, temperamentul. Cunoscând fiecare elev – potenţial şi aspiraţii – cadrul didactic reuşeşte să alcătuiască colective omogene pentru fiecare clasă organic închegată în colectivul mai mare al claselor care desfăşoară activitatea simultană.

Esenţial pentru acest tip de învăţământ este utilizarea a ceea ce ştiu şi pot deja face elevii, sprijinindu-se unul pe altul, împărtăşindu-şi unul altuia experienţe, cunoştinţe, mod de lucru pentru a învăţa ceva nou.

Activităţile la care sunt antrenaţi toţi elevii sunt, de asemenea, foarte importante în cazul predării simultane, deoarece contribuie la sudarea colectivului de elevi, ceea ce îi va face să comunice liber.

Concluzii

Demersul didactic trebuie să fie organizat în funcţie de nevoile şi intereselor elevilor, ceea ce presupune o bună cunoaştere a lor şi o urmărire atentă a progresului fiecăruia, combinând optim tipurile de strategii didactice.

Învățătorul  trebuie să pregătească cu multă atenție și dedicare lecţiile şi în mod special conţinutul activităţii independente a elevilor şi să gândească unitar atunci când planifică conţinuturile din programă.

Timpul petrecut la şcoală să fie folosit  eficient cu alternarea activităţilor frontale şi individuale la cele două clase.

NOTĂ În acest material   a fost preluat articolul publicat în Revista de pedagogie, nr. 1, din 2016 de către doamna prof. Irina Acatrinei , județul Suceava.

Referinte bibliografice

Irina Acatrinei  , Revista de pedagogie, nr. 1, din 2016

Metodologia de organizare a claselor din învățămantul preuniversitar în regim simultan -  MEN
Școala cu învățare simultană, încotro? – didactic.ro
Modul predare simultană – scribd.com
Ilie Elena Lușa - Managementul clasei de elevi în condițiile învățământului simultan.
Cojocariu, Venera Mihaela (2004) , Teoria și metodologia instruirii, București: Editura Didactică și Pedagogică.

Vasile Molan, Managementul învăţământului simultan (disponibil pe site-ul www.ruralwings-project.net),

Activitatea didactică în condiţii de lucru simultan cu două sau mai multe clase (publicat în revista „Învăţământ primar”, nr. 1-2, 1995)