Calitatea în educaţie – aspecte generale

 

Rezumat

            Dezvoltarea capacităţii instituţionale reprezintă un proces complex, cu o serie de activităţi interconectate. O componentă esenţială a procesului o reprezintă asigurarea calităţii în educaţie. În acest sens, se prezintă aspectele generale legate de asigurarea calităţii educaţiei incluzive, respectiv cadrul legislativ şi o serie de elemente generale care permit fundamentarea abordării viitoare a bunelor practici relevante, care vor fi prezentate în cadrul proiectului „ProForm - PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORMare continuă”, cod proiect POCU/73/6/6/108182 (de aici înainte denumit ProForm).

 

Context

Contextul prezentului material este derivat din prevederile Ghidului Solicitantului pentru apelul de proiecte „Profesori motivaţi” în cadrul căruia a fost depus şi proiectul „ProForm - PROfesionalizarea cadrelor didactice prin FORMare continuă”, cod proiect POCU/73/6/6/108182, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020.

Conform prevederilor Cererii de Finanţare aferentă proiectului amintit anterior, există o serie de intervenţii propuse în vederea asigurării calităţii educaţiei incluzive, inclusiv prin măsuri pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate, care sunt incluse ca grup ţintă instituţional în cadrul proiectului.

În acest context, se impune abordarea cadrului normativ şi a reglementărilor specifice asigurării calităţii în învăţământul preuniversitar, ţinând cont de faptul că unităţile şcolare vizate fac parte din învăţământul preuniversitar, respectiv sunt şcoli sau licee din judeţele Botoşani şi Giurgiu.

În consecinţă, prezentul material reprezintă o bună practică din punct de vedere al stabilirii coordonatelor de lucru viitoare şi de creare a unui cadru de lucru unitar, prin prezentarea şi definirea terminologiei specifice domeniului calitate.

Conceptualizare şi definiţii

Conform celor prezentate anterior, se impune definirea şi clarificarea terminologiei specifice.

În acest sens, vor fi abordate actele normative naţionale, dar şi documente generale referitoare la calitate, asigurarea calităţii, managementul calităţii, în general, cât şi în particular din punct de vedere al sectorului educaţie.

Nivel internaţional, prevederi generale

Principala organizaţie în materie de standardizare şi certificare este ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare, al cărei acronim ISO, vine din limba greacă unde ἴσος, isos, înseamnă „egal”[1].

Conform prevederilor emise de către ISO, terminologia specifică standardizării în domeniul calităţii are următoarele sensuri:

„Termeni referitori la calitate

  • Calitate: măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplineşte cerinţele.
  • Cerinţă: nevoie sau aşteptare care este declarată, în general implicită sau obligatorie.
  • Clasă: categorie sau rang alocat diferitelor cerinţe referitoare la calitate pentru produse, procese sau sisteme având aceeaşi utilizare funcţională.
  • Satisfacţia clientului: percepţie a clientului despre măsura în care cerinţele clientului au fost îndeplinite.
  • Capabilitate: capacitatea unei organizaţii, unui sistem sau proces de a realiza un produs care va îndeplini cerinţele pentru acel produs.
  • Competenţă: capacitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.

Termeni referitori la management

  • Sistem: ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune.
  • Sistem de management: sistem prin care se stabilesc politica şi obiectivele şi prin care se realizează acele obiective
  • Sistem de management al calităţii: sistem de management prin care se orientează şi se controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
  • Politica referitoare la calitate: intenţii şi orientări generale ale unei organizaţii referitoare la calitate aşa cum sunt exprimate oficial de managementul de la cel mai înalt nivel.
  • Obiectiv al calităţii: ceea ce se urmăreşte sau spre care se tinde referitor la calitate.
  • Management: activităţi coordonate pentru a orienta şi controla o organizaţie.
  • Management la cel mai înalt nivel: persoană sau grup de persoane care orientează şi controlează o organizaţie de la cel mai înalt nivel.
  • Managementul calităţii: activităţi coordonate pentru a orienta şi controla o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
  • Planificarea calităţii: parte a managementului calităţii concentrată pe stabilirea obiectivelor calităţii şi care specifică procesele operaţionale şi resursele aferente necesare pentru a îndeplini obiectivele calităţii.
  • Controlul calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate.
  • Asigurarea calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe furnizarea încrederii că cerinţele referitoare la managementul calităţii vor fi îndeplinite.
  • Îmbunătăţirea calităţii: parte a managementului calităţii, concentrată pe creşterea abilităţii de a îndeplini cerinţele referitoare la calitate.
  • Îmbunătăţire continuă: activitate repetată pentru a creşte abilitatea de a îndeplini cerinţele.
  • Eficacitate: măsura în care activităţile planificate sunt realizate şi sunt obţinute rezultatele planificate.
  • Eficienţă: relaţie între rezultatul obţinut şi resursele utilizate.

Termeni referitori la organizaţie

  • Organizaţie: grup de persoane şi facilităţi cu un ansamblu de responsabilităţi, de autorităţi şi de relaţii (ex. companie, corporaţie, firma, întreprindere, instituţie, organizaţie de caritate, comerciant individual, asociaţie sau părţi sau combinaţii ale acestora.)
  • Structura organizatorică: ansamblu de responsabilităţi, autorităţi şi relaţii dintre persoane.
  • Infrastructura: „organizaţie” sistem de facilităţi, echipamente şi servicii necesare pentru funcţionarea unei organizaţii.
  • Mediu de lucru: ansamblu de condiţii în care se desfăşoară activitatea.
  • Client: organizaţie sau persoana care primeşte un produs (ex. consumator, cumpărător, utilizator final, comerciant cu amănuntul, beneficiar şi achizitor).
  • Furnizor: organizaţie sau persoana care furnizează un produs (ex. producător, distribuitor, comerciant cu amănuntul sau vânzător al unui produs sau furnizor al unui serviciu sau al unei informaţii).
  • Parte interesată: persoane sau grup care au un interes legat de performanţa sau succesul unei organizaţii (ex. clienţi, proprietari, persoane în cadrul unei organizaţii, furnizori, bancheri, sindicate, parteneri sau societăţi).

Termeni referitori la proces şi produs

  • Proces: ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire
  • Produs: rezultat al unui proces.
  • Proiect: proces unic prin care constă dintr-un ansamblu de activităţi coordonate şi controlate, cu dată de început şi dată de finalizare, întreprins pentru realizarea unui obiectiv conform cerinţelor specifice şi care include constrângeri referitoare la timp, costuri şi resurse.
  • Procedură: mod specificat de efectuare a unei activităţi sau a unui proces.
    • NOTA 1 Procedurile pot fi documentate sau nu.
    • NOTA 2 Atunci când o procedură este documentată, se utilizează frecvent termenul de „procedură scrisă” sau „procedură documentată”. Documentul care conţine o procedură poate fi definit ca „procedură document”.

Termeni referitori la caracteristici

  • Caracteristică: trăsătură distinctivă.
  • Caracteristică a calităţii: caracteristică intrinsecă a unui produs, proces sau sistem referitoare la o cerinţă.
  • Dependabilitate: termen colectiv utilizat pentru a descrie performanţa de disponibilitate şi factorii care o influenţează: performanţa de fiabilitate, performanţa de mentabilitate şi performanţa suportului pentru mentenanţă.
  • Trasabilitate: abilitatea de a reconstitui istoricul, aplicarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare.
  • Termeni referitori la conformitate
  • Conformitate: îndeplinirea unei cerinţe.
  • Neconformitate: neîndeplinirea unei cerinţe.
  • Acţiune preventivă: acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi potenţiale sau a altei situaţii nedorite potenţiale.
  • Acţiune corectivă: acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi detectate sau a altei situaţii nedorite.
  • Corecţie: acţiune de eliminare a unei neconformităţi detectate.

Termeni referitori la documentaţie

  • Informaţie: date care au semnificaţie.
  • Document: informaţie împreună cu mediul ei suport (ex. înregistrare, specificaţie, document procedura, desen, raport, standard).
  • Specificaţie: document care stabileşte cerinţe.
  • Manualul de Management Integrat: document care descrie SMI (sistem de management al calităţii + sistem de management de mediu + sistem de management al sănătăţii şi securităţii în muncă) al unei organizaţii.
  • Planul Calităţii: document care specifică ce proceduri şi resurse asociate trebuie aplicate, de cine şi când pentru un anumit proiect, proces, produs sau contract.
  • Înregistrare: document prin care se declară rezultate obţinute sau furnizează dovezi ale activităţilor realizate.

Termeni referitori la examinare

  • Dovadă obiectivă: date care susţin că există ceva sau este adevărat
  • Inspecţie: evaluare a conformităţii prin observare şi judecare însoţite după măsurare, încercare sau comparare cu un calibru.
  • Încercare: determinarea uneia sau mai multor caracteristici în conformitate cu procedura.
  • Verificare: confirmare, prin furnizare de dovezi obiective că au fost îndeplinite condiţiile specificate.
  • Validare: confirmare, prin furnizarea de dovezi obiective că au fost îndeplinite cerinţele pentru o anumită utilizare sau o aplicaţie intenţionate.
  • Proces de calificare: proces prin care se demonstrează capacitatea de a îndeplini cerinţe specificate.

Termeni referitori la audit

  • Audit: proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.
  • Program de audit: ansamblu de unu sau mai multe audituri planificate pe un anumit interval de timp şi orientate spre un scop anume.
  • Criterii de audit: ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe
  • Dovezi de audit: înregistrări, declaraţii ale faptelor sau alte informaţii care sunt relevante în raport cu criteriile de audit.
  • Constatări ale auditului: rezultate ale evaluării dovezilor de audit colectate în raport cu criteriile de audit.
  • Concluzii ale auditului: rezultatele unui audit furnizate de echipa de audit, după luarea în considerare a obiectivelor auditului şi a tuturor constatărilor auditului.
  • Client al auditului: organizaţie care este auditată.
  • Auditat: organizaţie care este auditată.
  • Auditor: persoana care are aptitudini demonstrate şi competenţa demonstrată de a efectua un audit.
  • Echipa de audit: unul sau mai mulţi auditori care efectuează un audit susţinuţi dacă este nevoie de experţi tehnici.
  • Expert tehnic: persoană care furnizează expertiză sau cunoştinţe specifice echipei de audit.
  • Plan de audit: descriere a activităţilor şi a acordurilor pentru un audit.
  • Domeniul auditului: amploarea şi limitele unui audit.
  • Competenţă: aptitudini personale demonstrate şi capacitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.”[2]

În acccepţiunea ISO, standardul este:

  • „un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine, într-un context dat.”[3]

Clarificări în contextul educaţiei. Unele dintre definiţiile prezentate anterior conform ISO, în educaţie au următoarele corespondenţe, după cum urmează:

  • „Client: organizaţie sau persoana care primeşte un produs (ex. consumator, cumpărător, utilizator final, comerciant cu amănuntul, beneficiar şi achizitor).” = beneficiar, respectiv elevii (de la preşcolar la liceal) şi adulţii (care urmează diverse forme de învăţământ), dar şi cadrele didactice (din punct de vedere al demersurilor instituţionale în materie de calitate).
  • „Furnizor: organizaţie sau persoana care furnizează un produs (ex. producător, distribuitor, comerciant cu amănuntul sau vânzător al unui produs sau furnizor al unui serviciu sau al unei informaţii).” = unitate/instuţie şcolară / de învăţământ.
  • ”Parte interesată: persoane sau grup care au un interes legat de performanţa sau succesul unei organizaţii (ex. clienţi, proprietari, persoane în cadrul unei organizaţii, furnizori, bancheri, sindicate, parteneri sau societăţi).” = familiile elevilor, comunitatea locală, factorii decizionali locali, parteneri ai furnizorilor, organizaţii ale societăţii civile / non profit relevante, structuri ale ministerului sectorial etc.

Se poate observa că în domeniul calităţii există o serie de concepte şi norme bine structurate şi în aplicarea cărora este necesară o bună organizare, cu nivel ridicat de cooperare, planificare şi management în cadrul organizaţiei.

Nivel naţional, prevederi specifice, sectoriale

Conform Legii educaţiei naţionale nr. 1 / 2011 actualizată[4], în contextul calităţii sunt furnizate următoarele definiţii:

  • „Art. 3.b) principiul calității - în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;”

Anexă – Lista definiţiilor termenilor şi a expersiilor utilizate în cuprinsul legii

  • „Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii sau program de calificare profesională și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum și așteptările beneficiarilor.”
  • „Asigurarea calității educației exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate și este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate.”[5]
  • „Controlul calității educației în unitățile de învățământ preuniversitar semnifică activități și tehnici cu caracter operațional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.”
  • „Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental de organizare și funcționare a unui/unei furnizor de educație/unități/instituții furnizoare de educație în procesul autorizării de funcționare provizorie/acreditării/evaluării și asigurării calității.”
  • „Evaluarea instituțională a calității constă în examinarea multicriterială a calității educației, a măsurii în care un furnizor de educație/unitatea/instituția furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc standardele și standardele de referință. Atunci când evaluarea calității este efectuată de organizație, aceasta însăși ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.”
  • „Indicatorul de performanță reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de furnizorul de educație/unitatea/instituția furnizoare de educație prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referință. Nivelul minim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard de referință, este opțional și diferențiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.”
  • „Îmbunătățirea calității educației semnifică evaluarea, analiza și acțiunea corectivă continuă din partea furnizorului de educație/unității/instituției furnizoare de educație, bazată pe selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum și pe alegerea și aplicarea standardelor de referință.”

Totodată, se impune precizarea, că o parte dintre aceste definiţii se regăsesc şi în Legea nr. 87 din 13 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.

Tot din actele normative amintite anterior se poate observa că există o agenţie naţională specializată, care realizează evaluarea calităţii ca evaluare externe. Respectiv, la nivel naţional există A.R.A.C.I.P. (sau ARACIP) – Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, care are mai multe pagini web în care pot fi consultate documentele specifice sau, după caz, pot fi introduse datele necesare raportării anuale:

Conform surselor de informare citate anterior, ARACIP este „Instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.”[6]

Tot aceeaşi sursă de informare, prezintă şi misiunea ARACIP, respectiv agenţia realizează:

  • evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie;
  • autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar.

Agenţia oferă furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar o serie de metodologii, reprere metodologice, note, regulamente, instrucţiuni, ghiduri, manuale, criterii, precizări, standarde de referinţă, indicatori etc. pentru demersurile de asigurare a calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar. Aceste documente pot fi consultate accesând http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/c618/.

Nu vom detalia aceste resurse informaţionale, ele fiind deja cunoscute la nivelul instituţiilor şcolare din învăţământul preuniversitar având în vedere că aceste documente reglementează activitatea acestor instituţii. Dar, ne vom referi la câteva elemente esenţiale din cuprinsul acestor documente.

Conform OUG 75/2005, modificată prin Legea 87/2006, în ceea ce priveşte metodologia de asigurării calităţii educaţiei, cap. II. art. 8 prevede următoarele:

„Art. 8. -

(1) Metodologia asigurării calităţii în educaţie cuprinde următoarele componente:

  1. a) criterii;
  2. b) standarde şi standarde de referintă;
  3. c) indicatori de performanţă;
  4. d) calificări.

(2) Calitatea în educaţie este asigurată prin următoarele procese:

  1. a) planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării;
  2. b) monitorizarea rezultatelor;
  3. c) evaluarea internă a rezultatelor;
  4. d) evaluarea externă a rezultatelor.

(3) Componentele şi procesele de asigurare a calităţii şi relatiile dintre ele se diferenţiază în funcţie de:

  1. a) nivelul de învăţământ şi, după caz, al calificării;
  2. b) tipul organizaţiei furnizoare de educaţie;
  3. c) tipul programului de studii.”

După cum se poate observa, există o puternică legătură între criteriile, standardele de calitate, indicatorii de performnaţă şi aşteptările beneficiarilor, calitatea fiind asigurată prin dezvoltarea capacităţii instituţionale în sensul adaptării organizaţiei la aceste cerinţe, demers care implică planificare, monitorizare şi evaluare internă şi externă, atât din punct de vedere al normelor de calitate, cât şi, în primul rând, din punct de vedere organizaţional.

Vom mai face trimitere la un singur aspect din OUG 75/2005, modificată prin Legea 87/2006 şi anume cum este înţeleasă capacitatea instituţională în contextul educaţiei, respectiv cap. II, art. 10:

„Art. 10. - Asigurarea calităţii educaţiei se referă la următoarele domenii şi criterii:

  1. A. Capacitatea instituţională, care rezultă din organizarea internă din infrastructura disponibilă, definită prin urmatoarele criterii:
  2. a) structurile instituţionale, administrative şi manageriale;
  3. b) baza materială şi optimizarea utilizării bazei materiale;
  4. c) resursele umane şi capacitatea instituţiei de atragere a resurselor umane externe instituţiei şi din afara tării, în condiţiile legii;”

Astfel, capactitatea instituţională, domeniu abordat şi în cadrul proiectului ProForm, include resursele organizaţiei (umane, materiale şi, în completare, informaţionale, logistice şi financiare), structurile acesteia, modul de administrare/gestionare/management, toate conjugate în organizarea internă.

Aceste elemente ale capacităţii instituţionale, cât şi celelalte domenii prezentate în art. 10 (eficacitatea educaţională şi managementul calităţii), vor fi tratate separat în materiale viitoare, respectiv prin prezentarea unor bune practici în materie.

Concluzii

Se poate opina că prezentarea acestor definiţii sau elemente extrase din actele normative în vigoare la nivel naţional sau din reglementări internaţionale referitoare la domeniul calităţii poate avea un caracter redundant în contextul în care grupul ţintă individual al proiectului este format din personal didactic şi manageri şcolari din şcolile ţintă ale proiectului ProForm, categorii de personal care utilizează şi aplică în mod curent aceste concepte.

Dar, înaintea începerii oricărui demers de prezentare a unor resurse de tip bune practici oricărui grup ţintă, este necesară prezentarea terminologiei specifice şi a cadrului normativ, astfel încât toate părţile implicate în schimbul sau furnizarea de bune practici să opereze cu aceleaşi noţiuni.

Bibliografie:

 

[1] Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Standardizare

[2] Conform http://certificari9001.ro/definitii.

[3] Conform https://csrinstitute.wordpress.com/2012/06/12/definitia-iso-pentru-standarde-14/.

[4] Legii educaţiei naţionale nr. 1 / 2011 actualizată, Anexă – Lista definiţiilor termenilor şi a expersiilor utilizate în cuprinsul legii, tipărit de Legestart.ro la 22.01.2018, Document Lege5 - Copyright © 2018 Indaco Systems, p. 148/151.

[5] Loc. cit., p. 147/151.

[6] Conform http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/c5