Absenteismul școlar este un fenomen social îngrijorător de frecvent în ultimii ani, în special în mediile urbane și rurale defavorizate socio-economic.

 

Statisticile internaționale arată că numărul elevilor care lipsesc zile întregi de la școală este în creștere în aproape toate țările. Mai îngrijorător este faptul că absenteismul este doar un prim semnal, o manifestare care conduce ulterior la un alt fenomen mai grav, prin implicațiile pe care acesta le are asupra devenirii individului.

 

Absenteismul este primul factor asociat în mod direct cu abandonul școlar.

 

 

În ciuda politicilor și strategiilor naționale din educație, a investițiilor angajate pe această componentă nevralgică, prin proiecte cu finațare europeană, aceste două fenomene continuă să se propage și să-și manifeste efectele ”nocive” la nivelul comunităților școlare.

 

Pentru mai buna înțelegere a absenteismului și a abandonului școlar, în cadrul proiectului PROFORM, cu sprijinul comunităților vizate de proiect, au fost realizate analize privind modul de manifestare, cauzele, măsurile de prevenție și combatere, precum și resursele umane ce pot fi implicate în gestionarea acestor două fenomene.

 

Pentru că absenteismul și abandonul școlar au o factură predominant socială, este necesar să cunoaștem specificitatea acestor fenomene în fiecare dintre comunitățile implicate în proiect, în scopul identificării de intervenții personalizate, adaptate, viabile.

 

În toate comunitățile școlare analizate se constată că absenteismul este un fenomen pregnant în învățământul gimnazial (și liceal, în cazul unităților de învățământ care au și ciclul secundar superior). Dacă în urmă cu ceva ani absenteismul ca fenomen era mai des întâlnit în clasele terminale de gimnaziu, în ultimii doi ani se constată prezența acestui fenomen la clase mai mici: a VI-a, a V-a și chiar a IV-a.

 

Cel mai des este întâlnit absenteismul selectiv, adică fuga de la școală la o singură disciplină sau la mai multe.

 

Există și situații, ce devin din ce în ce mai numeroase, în care se manifestă prin refuzul de a veni la şcoală pe perioade scurte sau mai lungi de timp.

 

Cauzele absenteismului școlar

 

În funcție de numărul nominalizărilor făcute de comunitățile școlare privind cauzele absenteismului școlar, s-a realizat o ierarhizare a acestora (de la cea mai frecventă cauză întâlnită până la cea cu incidența cea mai mică), după cum urmează:

 

1. familii cu nivel de studii foarte scăzut (chiar analfabeți); părinți care nu acordă importanță educației, manifestând un dezinteres față de școală; lipsa unei perspective în ceea ce privește educația copilului;

 

2. nivelul socio-economic foarte scăzut al familiei; familii numeroase (cu mulți copii) ce întâmpină dificultăți materiale; lipsuri severe în familie: hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru toții copiii familiei, pentru ca aceștia să poată frecventa școala zilnic;

 

3. părinți plecați la muncă în străinătate; copii lăsați în gija bunicilor sau a altor rude, care nu pot gestiona și monitoriza participarea copiilor la activitățile școlare;

 

4. folosirea copiilor la muncă pentru a asigura traiul familiei sau pentru supravegherea și creșterea fraților mai mici;

 

5. familii dezorganizate: părinți divorțați sau care consumă frecvent alcool; 6. influențe negative ale anturajului/grupului de prieteni;

 

7. eșecul școlar și/sau factori de natură educațională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală);

 

8. dizabilităţi /boli de care suferă copii.

 

Resurse umane/Instituții implicate în gestionarea fenomenului Gestionarea fenomenului nu ține de responsabilitatea unei singure instituții sau a unei categorii de persoane. Comunitățile analizate consideră că fenomenul poate fi gestionat prin efort comun de către: cadre didactice/diriginți; asistenţa socială din Primărie; Primăria; Poliția locală; consilierul școlar/CJRAE; mediatorul școlar/ asistentul comunitar; comisia pentru combaterea absenteismului din școală; dispensarul; mediatorul sanitar; Direcţia de protecţie a copilului; Biserica.

 

Se constată că aproape nicio comunitate școlară nu a menționat familia/părinții. Se poate concluziona astfel că, familiile implicate în acest fenomen sunt incapabile să-l gestioneze, sunt depășite de situațiile cu care se confruntă, prin urmare nu se poate miza pe influența lor.

 

Din contră, se poate deduce faptul că familiile/ părinții trebuie să primească sprijin, în tot acest proces al combaterii absenteismului școlar.

 

Abandonul școlar

 

La nivelul generațiilor actuale de elevi și la nivelul generațiilor anterioare – tineri și adulți, au fost identificare moduri diferite de manifestare a fenomenului.

 

Dacă ne referim la generațiile anterioare, adică tinerii și adulții comunității, în aproape toate comunitățile analizate, abandonul școlar a intervenit încă din clasele primare.

 

Sunt și situații în care abandonul s-a produs înainte de finalizarea ciclului gimnazial (clasa a VI-a și a VII-a), fie pentru că elevul/eleva au fost nevoiți să muncească și au renunțat la școală, fie că au devenit prematur părinți.

 

Îngrijorător este faptul că în comunitățile vizate de proiect au fost identificați numeroși adulți, care nu au urmat niciodată școala.

 

Abandonul școlar s-a manifestat mai ales în primii ani de după revoluție. Dacă ne referim la generațiile actuale de elevi, abandonul intervine, cel mai frecvent, în ciclul gimnazial, începând cu clasa a VI-a.

 

Abandonul apare după instalarea fenomenului de absenteism, apoi eșec școlar, urmat de repetenție, pe parcursul mai multor ani la rând.

 

Îngrijorător este faptul că în mare parte dintre comunitățile școlare analizate, abandonul este un fenomen ce produce în continuare efecte, în ciuda eforturilor sporite făcute de școli, din ultimii ani, precum și a intervențiilor specifice de combatere a lui, venite prin intermediul proiectelor europene POSDRU.

 

Cauze ale abandonului școlar

 

În funcție de numărul nominalizărilor făcute de comunitățile școlare privind cauzele abandonului școlar, se constată aceleași tipuri de cauze ca și în cazul absenteismului școlar, însă cu o altă ierarhizare (de la cea mai frecventă cauză întâlnită până la cea cu incidența cea mai mică), după cum urmează:

 

1. nivelul socio-economic foarte scăzut al familiei; familii numeroase (cu mulți copii) ce optează săi folosească pe copiii mai mari la muncă, în agricultură sau la creșterea animalelor, pentru întreținerea familiei;

 

2. modelul educațional oferit de familie/ frații mai mari; nivelul de educație foarte scăzut al părinților, care nu acordă importanță școlii/educației și nu văd o perspectiva unei vieți mai bune prin educație; familiile de etnie romă consideră că nu e nevoie de școală pentru a trăi mai bine;

 

3. familii dezorganizate (părinți divorțați, familii monoparentale cu mulți copii, părinți care consumă frecvent alcool), conduc la implicarea în activități aflate la limita legii, graviditate timpurie în rândul fetelor;

 

4. insuccesul școlar; repetenția repetată (2-3 ani la rând); incapacitatea de a se integra în colectivul școlar și a face față rigorilor școlii; incapacitatea cadrelor didactice de a gestiona procesul consilierii familiilor și a relaționa educațional și interuman cu elevii în risc de abandon;

 

5. influențe negative ale anturajului/grupului de prieteni, în cazul copiilor nesupravegheați, cu părinții plecați în străinătate sau proveniți din familii dezorganizate.

 

Resurse umane/Instituții implicate în gestionarea fenomenului

 

Ca și în cazul fenomenului de absenteism, colaborarea cu celelalte instituții din comunitate este imperios necesară. Mai mult chiar, comunitățile analizate consideră că un principal rol în gestionarea fenomenului, precum și în identificarea persoanelor care nu și-au finalizat studiile obligatorii și stimularea acestora pentru a se reîntoarce pe băncile școlii îl deține autoritatea locală. Astfel, în ordinea nominalizărilor, instituțiile și resursele umane care ar trebui implicate sunt: asistenţa socială din Primărie; Primăria; Poliția; cadre didactice/diriginți; consilierul școlar /CJRAE; mediatorul școlar/ asistentul comunitar; Direcţia de protecţie a copilului; comisia pentru combaterea absenteismului din școală; dispensarul; mediatorul sanitar; Biserica.

 

!       Dacă în cazul absenteismului rolul gestionarea fenomenului prioritar în aparținea școlii, în cazul abandonului școlar implicarea autorităților locale din comunitate capătă o importanță covârșitoare.

 

Nici în cazul abandonului școlar, nu se consideră familia un factor care ar putea gestiona acest fenomen.

 

Se poate extinde și în acest caz concluzia că, familiile implicate în acest fenomen au absolută nevoie de sprijin din partea instituțiilor cu rol relevant în comunitate.

 

Măsuri și intervenții realizate în comunitățile din proiect

 

Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului școlar propun o serie de demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau consideră că ar putea fi utile în lupta împotriva acestor două fenomene din educație:

 

- activitati de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar, urmate de măsuri de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;

 

- informarea imediată a părinților cu privire instalarea fenomenului de absenteism școlar;

 

- discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către psihologul/consilierul școlar;

 

- înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de semestru școlar;

 

- organizarea semestrială a lectoratelor cu părinții cu implicarea mediatorului școlar, a psihologului școlii, a preotului, a polițiștilor, a reprezentanților autorităților locale;

 

- activități pentru îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi – copii (ex: cu privire la consecințele în plan emoțional ale violenței asupra copiilor);

 

- activități cu părinții, la nivelul școlii, sau în cadrul orelor de dirigenție (ex: cu tema ,,De ce chiulesc de la scoală?”);

 

- activități de sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare; - menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă pentru toţi elevii; metode de predare – învăţare atractive;

 

- promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul şi evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei;

 

- comunicarea eficientă (să folosească ascultarea activă) să evite etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor;

 

- notarea riguroasă a absenţelor la fiecare oră de curs;

 

- valorizarea elevilor aflați în risc de absenteism/abandon școlar, prin implicarea acestora în activități la care aceștia au aptitudini (ex: dans, cor, spectacole, competiții sportive, etc.);

 

- susținerea materială a elevilor aflați în nevoi, prin implicarea comunității și/sau a colectivelor de părinți;

 

- activitati de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon; - asigurarea de servicii de sprijin pentru participare școlară mai bună și continuarea studiilor după finalizarea clasei a VIII-a (ex: asigurarea de transport școlar pentru elevii de liceu);

 

- dezvoltarea programelor ”A doua șansă” și ”Școală după școală”, în vederea asigurării de servicii suplimentare de educație în comunitate, pentru susținerea elevilor aflați în risc de părăsire timpurie a școlii și adulților de a-și finaliza studiile obligatorii;

 

- acordarea de amenzi de către poliția locală familiilor, care nu vor să-și trimită copiii la școală;

 

- implicarea autorităților locale și a școlii în proiecte cu finanțare europeană prin care să se acceseze finanțare pentru asigurarea de servicii de educație și formare, consiliere, medicale, culturale, etc. pentru familiile aflte în nevoie;

 

- dezvoltarea unor inițiative în parteneriat cu Primăria, Biserica (masă caldă, rechizite, etc.);

 

- dezvoltarea activităților de voluntariat (colectare de haine, jucării, cărți, alte materiale necesare familiilor nevoiașe).

 

Concluzii

 

Comunitățile școlare analizate concluzionează următoarele:

 

- absenteismul și abandonul şcolar este fenomene cu cauze multiple, dar cele mai multe cauze sunt legate de problemele familiilor;

 

- datorită abandonului școlar tinerii și adulții de astăzi sunt obligați să muncească la negru sau „cu ziua” fără a se putea angaja cu carte de muncă pe termen lung, propagând mai departe starea de sărăcie în propriile familii și modelul părinților fără educație și fără perspectivă;

 

- eforturile școlii și ale asistentului social din comunitate sunt zadarnice fără colaborarea familiei;

 

- o primă condiţie a prevenirii absenteismului şcolar este aceea a sesizării din timp a primelor semne de manifestare ale fenomenului, urmate de foarte bună colaborare între cadrele didactice de la clasă (consiliul clasei) și părinţii elevilor;

 

- în tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cei trei poli de acțiune: ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA trebuie să-și unească forțele pentru binele, dezvoltarea și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare de elevi.

 

 

Concluzii

 

Absenteismul școlar a devenit un  fenomen tot mai frecvent întâlnit la nivel mondial.

 

Refuzul de a participa la studii afectează semnificativ atât persoanele care neglijează sistemul educațional, cât și societatea din care fac parte. În acest context, absenteismul școlar și prevenirea acestuia nu constituie doar o problemă a sistemului educațional, ci o problemă a întregii societăți, care generează șomajul, sărăcia, sporește delincvența și consumul de droguri, altfel spus, marchează economia țării în general, prezentul și viitorul multor familii, în particular.

 

 

1. Cele mai importante cauze ce pot conduce la absenteism şcolar sunt cele de natură personală, familială, şcolară şi socioeconomică. Dintre toţi aceşti factori, merită a fi puşi în discuţie cei de natură personală. În esenţă, preadolescenţa este o perioadă a căutărilor şi a semnelor de întrebare în care persoana încearcă să-şi formeze propria identitate şi să-şi găsească un loc în societatea în care trăieşte.

 

 

2. În cazul în care influenţele din jur sunt predominant negative şi apar pe fondul insuficientei maturizării emoţionale a preadolescenţilor, aceştia vor experimenta diverse comportamente, unele indezirabile social, cum ar fi, de exemplu, fuga de la ore sau absenteismul şcolar. Prin urmare, este foarte important ca preadolescentul să fie motivat şi consiliat, astfel că atunci când trăieşte diferite momente de criză educaţională să ştie să le gestioneze corespunzător.

 

 

3. La nivelul proceselor cognitive, elevii care absentează au un control intern scăzut/foarte scăzut.

 

 

4. La nivelul atitudinilor, nivelului de autoarealizare a acestor elevi, datorită localizării controlului în afară, tind să perceapă un control mai redus asupra propriei soarte şi

 

aceasta îi face să aibă un grad scăzut al motivaţiei de realizare.

 

 

5. Locus controlul este un mijloc de autoreglare emoțională și comportamentală, orientarea externă a controlului diminuează participarea la performanţă,ceea ce este caracteristic elevilor care absentează.